3,613 matches
-
SPIRITUALITATEA DOBROGEI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1174 din 19 martie 2014 Toate Articolele Autorului Dacă n-ar fi cântăreții ei de acum, Tulcea s-ar zice că-i uitată! Iar fără Tulcea, Dobrogea nu ar avea văzduh! Dar sunt rămase în zestrea cântăreților de azi ai Dobrogei magnifice comori spirituale în care bate inima muzicii folclorice izvorâte din dragostele zilelor bune și rele ale ei. Comorile acestea de cântece populare mângâie părul blond al grâului din câmpiile
GEORGETA NICHIFOR CÂNTECE ÎNCUNUNABILE ÎN ŞI DIN SPIRITUALITATEA DOBROGEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347902_a_349231]
-
Versuri > Ipostaze > IELELE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1174 din 19 martie 2014 Toate Articolele Autorului a coborât primăvara prin văi și prin munți despletită în râuri de ape fuge nebună prin nopți stelare și-amestecă blând văzduhul albastru cu ochiul din noi mâinile noastre vin înapoi și se-mpreuneză sub razele lunii dar ne-mpiedică un râu pe al cărui mal sub stele joacă-n noapte numai iele. miercuri, 19 martie 2014 Referință Bibliografică: ielele / Ion Ionescu Bucovu
IELELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347903_a_349232]
-
scriem acum despre superba artistă Dida Drăgan? E legendar a cerceta la lună și la soare umbrele și de aceea fapta rarisimă a unui scriitor care vorbește despre Dida Drăgan e aceea de a reflecta cu fața oglinzii orientată la văzduh luminele stelelor din scena românească. Printre ele, Dida Drăgan e o artistă care are pe umeri elitre diafane ale muzicii, are în sân izvorul armoniei și metaforei cântecelor alese, ale căror fântânițe șopotesc în vis, are o raclă sufletească în
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > FASCINAȚIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1210 din 24 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-aduc aminte că vazusem, sus, pe cer Când stam în ploaia boabelor muzicale) Cum norii descojau văzduhul de mister, Pe-ecuator, bătând cifruri sentimentale. Sunau căderile de apă ca niște clopoței, Se lăsau înfrânte fire de lumină, Cu bunăvoință, pe pocnetul orei, La harpă se pornea o melodie lină. Răspândind mareea golului de aer Ploaia îndulcea timpul
FASCINAŢIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347931_a_349260]
-
clopoței, Se lăsau înfrânte fire de lumină, Cu bunăvoință, pe pocnetul orei, La harpă se pornea o melodie lină. Răspândind mareea golului de aer Ploaia îndulcea timpul dintre sonete Din când în când bolta se umplea de vaier Absorbea pământul, văzduhul de sete ... Mirarea mea era o insulă întinsă, Privirea-mi micșora adâncul, pas cu pas. Toarsă-n lacrimi -atmosfera era ninsă-, Sufletul o pasăre fără de popas... Nu pot să scap de ceea ce mi-e scris Deși, același cer aș vrea
FASCINAŢIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347931_a_349260]
-
duhul, uneori Auzi cum cântă-n cor pe tot Pământul Tot ce e viu, de s-a înnoit în cântec vântul. Terra: 27 Oceanele și mările pulsează-n desfătare Iar serile sunt pline de arome și răcoare E pace în văzduh, desăvârșită armonie Efluvii de încântare mă inundă: ce să fie? 28 -E dragostea! Din nou îmi dă ocol O simt în aer, o respir, vreau să mă scol Dar, mă cutremură neliniștea trecând Peste nevinovată, uimirea mea arzând! 29 -Să
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
cântat. Și cântă. În cuplu muzical, în formație, solo. Este un cântăreț care are locul său în pleiada interpreților de valoare ai muzicii ușoare. Vin astăzi asupra sa, însă, nori negri și vifore reci care în loc să se domolească, fierb în văzduh, lăsându-se apoi întunecoase și vijelioase peste viața sa. Artistul nu vorbește despre aceasta, iar oricât cred că află alții, nu au de unde ști cât sunt de adevărate, ori cât bine sau rău zămislesc spusele dacă s-ar întruchipa într-
DANIEL IORDĂCHIOAIE. ELVIS DIN MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347978_a_349307]
-
legende. Cel mai reprezentativ rămâne, totuși, acela al lui Icar, simbol al eroismului și jertfelor omului pentru înfăptuirea zborului. Astăzi, acest simbol este recunoscut în pilot, în „cel ales” dintre miile de oameni care s-au predat zborului, născut al văzduhului, căruia providența i-a hărăzit „aripi de vultur” pentru a săvârși cel mai tainic și mistic ritual al cerului. Zburătorul este cel care cuprinde lumea din priviri și o „alintă” la pieptul lui, este cel care simte infinitul universului, care
ESCADRILA DIN CERURI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347312_a_348641]
-
pentru că potrivit tradiției aviatorilor, acesta pe lângă cruce mai are și o pală dintr-un avion, acesta fiind și semnul distinct că acolo este înmormântat un pilot . Familiile, rudele, prietenii, cunoscuții și mulți dintre aviatori îi poartă pe acești temerari ai văzduhului în inimile și sufletele lor, nu numai aici, în această viață pământească, ci îi duc cu ei dincolo, în veșnicie, pentru că, potrivit marelui duhovnic al Transilvaniei, Părintele Teofil Părăianu, “persoana care reușește să pătrundă în sufletul tău, nu o mai
ESCADRILA DIN CERURI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347312_a_348641]
-
a născut! Am uitat devreme cea dintâi povață Cum își uită oul pasărea din zbor Și aici acasă pruncii când te-nvață Gânguresc întruna pe înțelesul lor... Limbă Românească, cea mereu hulită, De-adevăruri sfinte nu ai fost săracă, În văzduh și-n piatră pururi scrijelită, Limba mea rănită, limba mea cea dacă! Astăzi, când e ziua închinată ție Dintre câte încă mai sunt pe pământ, Toată viața noastră Ziua ta să fie De la steaua dată, până la mormânt... DOINĂ Doină, doină
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
pe stropul ploii duse: Portretul unei zile în care n-am trăit. Cum scârțâie minutele cu roțile neunse, De parcâ-și târâse picioarele dorul rănit... Rămasă-n clopotele bisericii din sat, Îți las în loc de limbă versul tămâios: Să strige peste lume - văzduh înfometat! - Să sfarme toată carnea vorbei de prisos ... Ci eu mai rog a nopților falangă Să rețină colinele, ce-alunecă grăbit. Poporul meu cu jalea în desagă Vibrează în lumina Graiului-mult chinuit ... Tăcere curgătoare, Prutule fără de pește, Aș vrea să
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
jocul... XXVII. LIBERTATE?, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1052 din 17 noiembrie 2013. am făcut praf cușca de fier sunt liberă-n sfârșit de-aș fi simțit mai de demult chemarea de dincolo de gratii în cele patru zări văzduhul s-ar fi încins de-atâta soare și-atâtea căi mi s-ar fi arătat spre-un munte sfânt sau poate spre o mare care să-mi dea ... Citește mai mult am făcut prafcușca de fiersunt liberă-n sfârșitde-aș fi
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
a înspăimântat pe turci în bătălii!? Legenda ta va muri odată cu tine! PALOȘ: (ridică paloșul care strălucește în razele lunii) Dacă nu vă întoarceți, veți cunoaște urgia mea! CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu mă tem de paloșul tău fermecat! Paloș plutește prin văzduh și coboară în fața îndrăznețului muritor.Căpitanul pune mâna pe o suliță. PALOȘ: Sunt nemuritor, căpitane! În acel moment sulița străpunge pieptul lui Paloș în dreptul inimii. Strigătul său de durere cutremură stâncile. Vampirul face câțiva pași cu sulița în piept, apoi
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului În momentele ei inefabile, generația de artiști a Margaretei Pâslaru a fost, este și va fi cărămidăria din care s-au ridicat din iarbă, la văzduh, terasele grădinii unde au crescut și rodit florile cântecului. Astăzi sosesc una după alta, în toată mass-media noastră, știri mai noi și mai vechi despre drumul circular al valului de artiști pentru care aceleași publicații nu au destule laude azi
MARGARETA PÂSLARU. MUZICA, BUNĂ PENTRU SUFLET, PE CÂT E ZIUA PENTRU VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347455_a_348784]
-
artiști a interpretei Margareta Pâslaru, dovadă că onorurile pot fi date imediat și luate înapoi fulgerător, pe când asupra iubirii lucrează timpul luându-i durata și dându-i eternitatea. De câte ori reînvie un cântec, se spulberă un nor care a călătorit prin văzduh. O negură mare a trecut prin fața stelelor muzicii ușoare românești, dar a plecat.. Artiștii se văd iar pe cerul cu șiraguri de mărgăritare și safire de cântece.Ce mult am așteptat-o pe Margareta Pâslaru...! Nu se poate concepe ce
MARGARETA PÂSLARU. MUZICA, BUNĂ PENTRU SUFLET, PE CÂT E ZIUA PENTRU VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347455_a_348784]
-
ruine, Să dormi ar vrea, ca peștele în clor! Oricine poate-n pace să trăiască Aici în țară, fără de-ajutoare! Pâinea noastră-i pâine românească Și laptele și carnea de mioare... Ce sănătos, ce brav erai odată ! E plin văzduhul de melancolii, Popor român, trezește-te odată Și-adu-le aminte dinspre unde vii... Referință Bibliografică: Popor român, trezește-te odată... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1101, Anul IV, 05 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae
POPOR ROMÂN, TREZEŞTE-TE ODATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347501_a_348830]
-
rugăciune pentru tot Botezul acesta mântuitor. Păarcă și timpul vrea să stea în loc o secundă să asculte pe îndelete rugăciunile cântate cu har de către arhiereul nostru, zămislind spre sufletele noastre cruci de cuvinte. Apoi ca un străjer coborât din pântecul văzduhului, traversează prin marea masă de oameni stropind cu apa sfințită, spre mângâierea sufletelor, vindecarea de boli, a îndepărtării de singurătate și neliniște pentru cei în vârstă, sau pentru învățătura temeinică a elevilor și studenților. Dincolo de omătul zăpezii ce curgea liniștit
DE SFÂNTA BOBOTEAZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348771_a_350100]
-
734 din 03 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului ACUM Acum, în prejma Anului Nou, nu am să vă cânt un colind, ci o să vă desenez un colind, pentru că eu, frate bun cu miezul de cozonac și cu agurida ciocârliei din văzduh, colind, nu glumă ! În fiecare dimineață, mă duc în colțul străzii, la chioșcul unei Idei, cumpăr un ziar din care aflu ce se va întâmpla ieri și ce s-a întâmplat mâine.Trec pe la Primăria Prejudecății de Apoi de unde iau
ÎN PREAJMA de JANET NICĂ în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348805_a_350134]
-
țara Crede că e primăvară. Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viață dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
țara Crede că e primăvară. Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viață dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
pe țărm un atom tăiat în două sângerează în paharul de pe masa văduvei o inimă înflorește (oh, și într-un târziu iată vedem realitatea fugind ca o cârtiță în fundul lumii) câtă tragedie e în aer mâinile Veronicăi Micle trec prin văzduh râul se întoarce cu fața în jos (Mihai Eminescu iese din codri e o statuie de uraniu răspândind o lumină tomnatecă pe țărm capul oceanului cu ochii închiși în sate copiilor le crește pirul pe față) CU MÂINILE ÎNTINSE CĂTRE
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
Poate pentru că simțea că Sulina fără bunici, nu mai însemna nimic. Rămăsese acolo doar un petic de pământ între ape și cer unde, printre vuietul mării și șuierul subțire al vântului, se auzea foșnetul ierbii crescând. Și parcă rătăcind prin văzduh, întrebările cărora Ana încă nu era sigură că le putea răspunde cu certitudine: „De unde venim? Unde ne-ntoarcem?”. Referință Bibliografică: NISIPURI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 749, Anul III, 18 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
expresia nobilă, nu arată nici un argument pentru vreo critică logică, iar barba bogată și de aceeași culoare cu părul său, este lungă și se desparte în două pe la mijloc. Ochii sunt albaștri vineți, blânzi și senini”. (diacon Gheorghe Băbuț, Vămile Văzduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice, ed. Pelerinul Român, Oradea, 1993, p. 116). „Iisus, marele inițiat din Dacia” - (pag. 664): „De altfel, în majoritatea icoanelor creștine mai vechi sau mai noi, Fecioara Maria este înfățișată cu același păr șaten, ochi albaștri
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
Ștergare albe- Poveste fără sfârșit Capitularea... Zori Ora exactă Între noapte și zi Cântul de cocoș Strămoșii Sfielnici, tăcuți Dincolo rădăcina Oricărei umbre Contur Vârful de creion Mâzgălind cer de copil Și uitând jocul Puritate Firul de omăt Cerne-n văzduh an în an Albul lacrimei... Referință Bibliografică: Capitulare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 414, Anul II, 18 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CAPITULARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346777_a_348106]
-
prinde-mi în mâinile tale sufletul și-l mângâie cu degetele! Însoțește-mă pe drumul negru, fă-mi mai ușoară crucea pe care o să mi-o pună la cap sub movila cerului! Lasă-ți îngerii călători la vămi pe căile văzduhului, trecerea mea, în numele tău, va uni cerul cu pământul! Referință Bibliografică: Rugă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 418, Anul II, 22 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
RUGĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346813_a_348142]