18,503 matches
-
să îl strig. - Emil! Emil! Emil! Dar Emil nu răspunde. Firesc, nu mă aude, căci l-am chemat în gând. Trenul alunecă pe șine. Bodyguardul de la firma de pază și protecție a metroului patrulează de la un capăt la celălalt al vagonului, care e aproape gol. Mai e puțin până la capăt. Pe intrevalul dintre scaune se rostogolesc, purtate de curent, două șomoiage mari de fire de păr. Se opresc amândoua în dreptul meu, chiar la vârful cizmelor mele. Le contemplu și îmi vine
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
- Mai întâi am simțit un curent pe la ceafă, eu n-am știut ce e, mi se răcise sudoarea pe sub cască, da' nea Titi, care era lângă mine, a aruncat lopata-n vagon și m-a tras după el. S-a auzit și-un vuiet și bang! într-o fracțiune de secundă, am simțit cum se-ncinge salopeta pe mine. Îmi sfârâiau obrajii și fruntea, iar pe gât, pe gât parcă-mi turna
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
mai aveam aer să respirăm. Ne-a zis nea Titi „Băieți, gata, noi am făcut destul. Să ne scoată, dă-i pe mă-sa! Dacă mai facem efort, murim sufocați” Am stat toată noaptea și-am așteptat. Mai băteam în vagoane din când în când, ca să ne-audă ăia, că n-am murit. Înainte cu vreo două ore să ne scoată, Chiriac a-nceput să plângă săracu', că nu mai are aer, că se sufocă, că nu ne mai scoate nici
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
trenu' ăsta!” se răstea la ușa toaletei o țigancă frumoasă și grăsuță, cu un copil blond, cârlionțat, care amenința să facă pe el. „Ță-e rău?” “Puțin!” “Lasă că-ți descânt după ce face ăsta mic!” Am fugit în capătul celălalt al vagonului, unde aerul condiționat, prea tare, îi gonise pe călătorii sensibili. Era bine. De mă deportau acum în Alaska...se topeau ghețarii! “Apă plată?” “Apă plată.” continua să mă consulte L. Când trenul a intrat în gara Oradea, nu-mi mai
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
lui Dumnezeu. Și cu văduvia noastră originară. O, frumoasa mea văduvă a celei mai bărbătoase iubiri ! Ne așteaptă șantierele de lucru, barajele suspendate și păstrăvii dulci ca mierea, caleștile cu deținuți soioși, lipiți de noi ca niște îngeri ai păcatului, vagoanele cu pescari deportați în Bărăgan la vîslitul pămîntului și plutitoarele mănăstiri lipovenești, și gazdele cu ochi de sticlă care ne-au marcat existența ca niște rude. Desigur însă ca nimic nu e obligatoriu ! Nici viața noastră separată nu e obligatorie
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
1946, petrecut-sau mai bine zis, îndurat-în lagărul de pedeapsă de la Usciora, denumit-nu degeaba-și Gura Dracului. În acest punct pierdut în taigaua mlăștinoasă de dincolo de Volga, noi, un grup de ofițeri români, fuseserăm expediați din lagărul-matcă Oranki într-un vagon pușcărie, cu gratii și cătușe, ca pentru fioroși criminali, fiind calificați de NVD-ul local, fost NKVD-ul, ca ireconciliabili dușmani ai Uniunii Sovietice și ca „instigatori” ai grevelor de foame declarate acolo ca răspuns la tortura muncilor istovitoare și
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
și alte trenuri, unul chiar a staționat o perioadă de timp în gară, așteptând un altul, fapt ce denotă că nici în Belgia trenurile nu sunt fără de întârziere. M-a impresionat trenul belgian. Nu era structurat pe clase ci, fiecare vagon avea de la un capăt la celălalt un culoar pe mijloc și bănci cu două locuri înșiruite pe ambele părți ale culoarului. La mijlocul vagonului unde exista o altă ușă de acces din ambele părți, existau două toalete cu tot ce trebuia
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
trenurile nu sunt fără de întârziere. M-a impresionat trenul belgian. Nu era structurat pe clase ci, fiecare vagon avea de la un capăt la celălalt un culoar pe mijloc și bănci cu două locuri înșiruite pe ambele părți ale culoarului. La mijlocul vagonului unde exista o altă ușă de acces din ambele părți, existau două toalete cu tot ce trebuia să existe în ele, într-o lume civilizată. Până la Bruxelles am făcut vreo patruzeci și cinci de minute. Gara în care am coborât
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
și să-i vezi cum se plimbă prin fața magazinelor sau al restaurantelor, ori oprindu-se pentru a servi o carafă cu bere. Mai rar vezi un castel chiar in centrul orașului pe lângă care să treacă un tramvai ultramodern cu șapte vagoane. Gent, mai este denumit și orașul dintre râuri, brăzdat de canale legate prin poduri, populat de clădiri vechi, impresionând prin arhitectură. Cele mai vechi și mai frumoase clădiri din oraș le veți găsi în port, pe malurile Graslei pe de
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370757_a_372086]
-
agonie înspre și la capătul lumii. Fiind în trenurile care pentru cei mai mulți nu avea bilet de întoarcere povestea cum în opririle lor prin gări prizonierii erau folosiți pe post de călăi. Cei cu stea rosie-n frunte îi cobora din vagoanele în care stăteau claie peste grămadă punându-i să spânzure preoți în sutane care erau hăituiți, adunați și legați mai rău decât animalele. Prizonierii erau obligați să-i atârne în ștreang iar scaunul de sub picioare era împins de ciuma de
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
mea...Lacrimile îmi curg, fără să vreau, este un sentiment de dor mai mult, nu de durere...Ce repede se scurge viața! Ne dăm seama că viața noastră este un tren în care călătorim de-a lungul ei schimbând doar vagoanele, care sunt tocmai anii noștri. Când plecăm de pe pământ plecăm doar cu faptele pe care le-am făcut, lăsând în urmă amintiri celor dragi așa cum și pe mine mă copleșesc de fiecare dată când ajung în satul copilăriei mele... Referință
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
zi minunată de primăvară, cu iarbă verde și livezi înflorite, cu o atmosferă plină de optimism și prospețime. Așteptam cu mare emoție sosirea în gară a trenului de la București cu care trebuia să vină. Și, iată, trenul opri, iar din vagoane se revărsă o mulțime de oameni. Iar când credeam că nu va mai coborî nimeni și eram îngrijorat că nu o văd pe Adelina, dintr-un vagon de la clasa întâi, o văd coborând ultima pe iubita mea. Am alergat spre
PENULTIMUL EPISOD) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370893_a_372222]
-
de la București cu care trebuia să vină. Și, iată, trenul opri, iar din vagoane se revărsă o mulțime de oameni. Iar când credeam că nu va mai coborî nimeni și eram îngrijorat că nu o văd pe Adelina, dintr-un vagon de la clasa întâi, o văd coborând ultima pe iubita mea. Am alergat spre ea și ne-am îmbrățișat cu înfocare. Ne fusese la amândoi dor unul de celălalt. Adelina îmi părea mai deosebită față de cum o știam. Era îmbrăcată elegant
PENULTIMUL EPISOD) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370893_a_372222]
-
-o la gară. Întunericul se lăsa din ce în ce mai dens. Până la sosirea trenului mai era aproape o oră. Începuse să fie răcoare, de aceea ne plimbam pe peron, povestind multe lucruri și îmbrățișându-ne cu căldură. Iată, sosi trenul. Adelina urcă în vagon, însă privirile și inima ei rămăseseră alături de mine. Ajunsă în compartiment, veni repede la geam, îl deschise și-mi făcu semn cu mâna. Am conversat astfel, până ce trenul s-a pus în mișcare, luând-o pe Adelina și geamul ei
PENULTIMUL EPISOD) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370893_a_372222]
-
trenul s-a pus în mișcare, luând-o pe Adelina și geamul ei luminat prin care îi vedeam mâna delicată salutându-mă cu însuflețire. Apoi trenul se îndepărtă într-atât încât nu se mai vedeau decât luminile roșii ale ultimului vagon. (va urma) Referință Bibliografică: Puterea razei albastre (9 - penultimul episod) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2033, Anul VI, 25 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PENULTIMUL EPISOD) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370893_a_372222]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU Autor: Melania Cuc Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU În vagonul corodat de lumina ca staniolul uzat, de pe bancheta de lemn slinos, față în față cu femeia aceea foarte frumoasă și suficient de tristă pentru a-și aduna lacrimile în batistă, proprietara coșului acoperit numai în parte de o basma mare
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
sus și de jos. Dincolo, în lumea din care ea evadase sau din care fusese ,,extrasă”, era încă zi plină, era amiază, cu arșiță trasă în aparate sofisticate de climatizare, caniculă purtată direct dintre ciulinii bărăganelor de odinioară. Dincoace, în vagonul de lemn vechi, lumina Lunii pline mânjea noaptea ca pe o ciozvârtă de carne crudă, vopsea în roșu de lupanar fețele celor două făpturi - una ca și bătrână și cu aur cât să astupe cu el o fântână; cealaltă încă
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
tabac acru impregnat în cionturile de lemn din mobilierul sărăcăcios. Ele, lemnele, trăgeau cu urechea la discuția unor pasageri care au fost, apoi ... se afișau clare și aproape obscene, acolo niște proteze de invalizi de război, - cârje ajutătoare cărate cu vagonul cazon, duse în depărtare ... tot mai departe de spitalul iluzoriu de campanie. Dar războiul umanității deștepte trecuse, numai umbra durerii soldaților morți mai ieșea încă la linie, ca o mumie ieșea și era toată în fleandurile de pluș scump ale
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
în depărtare ... tot mai departe de spitalul iluzoriu de campanie. Dar războiul umanității deștepte trecuse, numai umbra durerii soldaților morți mai ieșea încă la linie, ca o mumie ieșea și era toată în fleandurile de pluș scump ale draperiilor din vagonului în retragere, biete steaguri de state beligerante. În colțul ferestrei cu urme de diptere neînregimentate ca specie, Dacia își privi ochii, nasul, gura; fața pe care și-o vedea, admira mereu și pe panourile de publicitate mari cât Capitoliul. Nu
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
autobuzul din Moldova Nouă spre Timișoara pentru a merge la Suceava cu trenul. Plecarea a fost la 4, 30 dimineața și am ajuns în autogara Timișoara înainte de ora 8. Ajuns cu un taxi la gară mi-am asigurat biletul la vagonul de dormit pentru Suceava și am așteptat cu răbdare până la ora 17, 30 când am plecat spre destinația Suceava. Cușeta dormitor a fost ceva deosebit, curățenie și confort cu adevărat de clasa întâi. Cei care m-au primit fiind CFR
CHEMAREA PĂMÂNTULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370999_a_372328]
-
încălțăminte din piața unui mare cartier. Când nu avea clienți, rezemată de masa din piatră, urmărea cu privirea tramvaiele care opreau în stația de lângă piață. I se părea uneori că îl vede pe Nicu, manevrând cu pieptul scos în față vagonul, de-a lungul șinelor lucioase. Se îmbujora, fericită că un astfel de om important, fără de care mulți oameni nu puteau ajunge unde doreau, trăia cu ea. Nu se gândea atât de mult mult acasă, la copii sau la bătrână, pe cât
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
simți. Nu prea realizam eu ce se întâmplă cu mine pentru că spaima era așa de mare și de apăsătoare că am fugit de ei prin culoarul trenului care mă ducea la București. Înainte de a opri eu mergând repejor în primul vagon iar ei la câteva în urmă, (era puțin cam aglomerat) am coborât și mi-au pierdut urma, dar nu pentru mult timp. Ajungând în capitala mă întâlnesc cu soția și cu soacra să mergem la cumpărături, nu după mult timp
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
mai spune. MUNCITORUL: Pe o sacoșă de sticle goale luăm o tărie. Nu e păcat să le aruncăm? SECRETARA: Și ziceai că nu e adevărat. MUNCITORUL: Auzi domnișoară, eu descarc singur într-un schimb zece mii de kilograme cu spatele. Din vagon până la cărucior pe rampă. SECRETARA: Oh, ce mult! VOCEA MUNCITORULUI: De-asta am spus eu așa. VOCEA SECRETAREI: Cum? MUNCITORUL: Vedea-l-aș și pe dom’ director al tău cu sacu-n spate. Așa să-i curgă ipsosul după ceafă și
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
bagajul în Moskvici-ul meu, tăcuți ca într-o călătorie de la care nu te mai aștepți la nimic, rulam spre gara Constanța. La radio se transmitea o muzică tristă, în ton cu sentimentele noastre. Ajunși în gară, am urcat-o în vagon cu bagajul ei, apoi am revenit pe peron ținându-ne de mână și privindu-ne în ochi. Ne despărțeam cu tristețe de clipele plăcute ale unei scurte perioade, plină de trăiri intense și nebunești. Trenul s-a pus în mișcare
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
acesta scria foarte greu, avea oroare de hârtie albă. El însuși mărturisea unui amic mai tânăr: „Ce să scriu dragă, multe și nimic. Câte nu-ți trec prin cap când stai așa la sporovăială, ori te uiți departe pe fereastra vagonului... Numai când te așezi la masa de scris și vezi hârtia albă înaintea ta, atunci îți dai seama ce vârtej cumplit îți face mintea în jurul unui subiect. E un chin afacerea asta... Talentul este un accident de naștere, e o
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]