3,233 matches
-
urmei, e tot nebună", spuse Ioanide pentru sine și aruncă hârtia mototol în coș. Tudorel tocmai îi ceruse învoirea să-l lase să facă o excursie cu câțiva prieteni. De fapt, mai mult îi notificase, de vreme ce era gata echipat, cu valiza făcută, iar plecarea urma să se producă în aceeași zi. Ioanide n-avea, firește, nimic de zis și-l întrebă doar în ce parte a țării merge. La această chestiune Tudorel păru cam ambarasat și susținu că itinerarul îl au
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am scăzut în calculele noastre) sunt neglijabile (mai puțin de 1% din ansamblu). Paturi și piese de mobilier 11% din valoarea monetară totală a obiectelor posedate Veselă 18% Haine 41% Arme, biciclete și mașini de cusut 21% Diverse: unelte, lămpi, valize și coșuri 9% Acumularea mărfurilor variază în mod considerabil de la o gospodărie la alta. Iată valoarea monetară globală a ansamblului de bunuri deținute pe gospodărie (în franci CFA): Mboula (2 F. 40 ani) 225 955 Sanga (3 F. 45 ani
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
corelație cu individul care-și caută în ea confortul prin utilizare. Care este atitudinea sătenilor față de bunurile durabile? Se stabilește acest raport direct? Există două momente perfect definite. Când bogăția de bunuri e slabă, are loc o simplă acumulare în valize și coșuri a pieselor de veselă mai întâi, apoi a hainelor. Comoara e "scoasă" în mod excepțional pentru a fi arătată: piesele de veselă etalate pe platouri întinse în fața casei, hainele agățate pe o sârmă instalată tot în acest scop
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
doua zi la 10 dimineața. Dormea în cameră cu mine. La ora 7, când deschideam ochii, îl vedeam așezat pe un fotoliu, în mijlocul camerei, cu paltonul pe el și cu căciula pe cap. Mâna dreaptă era sprijinită de mânerul unei valize lipite de fotoliu. Stătea așa, neclintit, proiectat în iminența plecării, cu paltonul pe el și căciula pe cap, până la ora 9, când se ridica, își lua rămas-bun de la toți și pleca la gară. N-am reușit niciodată să aflu nici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
comuna Umbrărești. Satul, descoperind în el pe cel mai de preț ajutor, l-a înconjurat cu o nețărmurită dragoste. Dar și devotamentul lui pentru sat ieșea cu totul din comun. Tot scrisul său a avut o soartă ingrată și anume: valiza în care pusese tot ce scrisese și cu care plecase la o editură, în timp ce discuta cu cineva în gara Ivești, i-a fost furată de către un nemernic”. Prietenul deține textul unei poezii inedite, intitulată Popas, scrisă în ziua de 3
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de partid de la Fabrica de rulmenți din Bârlad. Punctajul discursului - realizare a lui Ion N. Oprea, redactorul șef al ziarului Rulmentul. Și cu toate acestea, câteva zile a făcut Ion N. Oprea anticameră să pătrundă la tov. Musichi, cu două valize de ziare și reviste cu care, pe bază de texte să‐l convingă să dea „Bun de tipar” ziarului reținut de la tipar pentru că nu era înțeles sensul cuvintelor DEMN și 146 NEDEMN... Numai datorită tovarășului Vlad Stănescu, șeful secției regionale
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
puțin trei sute de cititori m-au căutat. De cel puțin două sute de ori am întrebat de ce au cumpărat cartea. Motivul numărul unu: le-a plăcut formatul. Printre alte proprietăți simpatice, cartea avea și meritul de a încăpea foarte bine în valiza de voiaj. Motivul numărul doi: un prieten le-o recomandase. Motivul numărul trei: titlul. Dintre cei două sute de cititori, nici unul nu a menționat că a remarcat sau că își aducea aminte vreuna dintre recenzii. A doua poveste: merg în turneu
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
pildă, ești întrebat pe un ton de anchetă dacă mergi des la București, dacă stai la rude sau la hotel, dacă ți-a plăcut „casa lui Ceaușescu” (adică actualul Palat al Parlamentului), dacă multele cărți pe care le ai în valiză sunt pentru citit („chiar citiți atâta?”) sau pentru vânzare... Și încă astea sunt întrebări curățele. Mai greu e să-l faci să te creadă că nu ai nici un cartuș de țigări, că în general nu fumezi, și că cei zece
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
o înțelegere simpatetică ar fi putut s-o scrie chiar el. Paradoxal, raritatea unei expresii de admirație pentru o intelectuală arată că cele mai profunde răspunsuri ale lui continuau să fie inspirate de bărbați. Anthony Heilbut, Thomas Mann71 Buddenbrook din valiza ei70. Niciodată nu se va mai îndoi dacă avea dreptate sau nu în ceea ce privește faima ei. Încrederea era mai mult decât importantă pentru productivitatea ei: hotăra dacă să mai scrie sau nu. Atunci când era săracă și deprimată în America, după ce emigrase
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
noi italieni", acești tineri români ar fi favoriți. Privindu-i pe acești copii, este imposibil să nu îți amintești de imaginile emblematice ale imigranților italieni din anii '50, '60, când a avut loc exodul din sud spre nordul Italiei, cu valizele legate cu sfoară, și tineri bruneți, un pic rătăciți, care coborau din trenuri ce îi aduceau de la soare la ceața din orașele padane. Din acea mare undă migratoare, care a schimbat total istoria economică și socială a peninsulei, puțini dintre
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
este mai puțin vigilent” sau care sunt mai „aproape de organizațiile comuniste” românești. Prin unele puncte din vestul și nordul țării, depistate cu o urgență impresionantă, au fost introduse peste 1500 de revolvere de tip „Nagan”, pe diverse căi: portierele automobilelor, valizele diplomatice, curieri, urmând „a fi distribuite membrilor de încredere din organizațiile comuniste (sursă de încredere)”. O altă direcție asupra căreia se concentrau serviciile secrete sovietice era prezentarea evenimentelor din România în presă, inclusiv cele cu referire la Uniunea Sovietică. Pentru
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
mici de inimi, mari de patimi" cum zicea poetul. Când și-a exprimat opiniile personale, în totală contradicție față de cele exprimate, tot de el, în documentul acela măgăresc, de așa-zisă condamnare a comunismului, Băsescu și-a dat foc la valiză: i-au sărit în cap aproape toți prăpădiții cu carte, numiți până atunci, „intelectualii" săi, bătându-i de zor obrazul: „Rușinică, băi nea prezidentu'! Păi e posibil să ne faci matale așa ceva? Toate ca toate, da' pân' la... monarhie! Ne-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mici de inimi, mari de patimi” cum zicea poetul. Când și-a exprimat opiniile personale, în totală contradicție față de cele exprimate, tot de el, în documentul acela măgăresc, de așa-zisă condamnare a comunismului, Băsănău și-a dat foc la valiză: i- au sărit în cap aproape toți prăpădiții cu carte, numiți până - 190 atunci, „intelectualii” săi, bătându-i de zor obrazul: „Rușinică, băi nea prezidentu’! Păi e posibil să ne faci matale așa ceva? Toate ca toate, da’ pân’ la... monarhie
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și Monica Lovinescu, dar din modestie îi cere regizorului Nicolas Bataille să-i șteargă numele de pe afiș. Moment neinspirat, deoarece succesul piesei îl va determina pe Bataille să nege regia colectivă. Monica Lovinescu îi oferă materialul pentru piesa Omul cu valize, povestindu-i un coșmar recurent: fără să știe cum, ajunge într-o gară din România unde este imediat arestată. Spectacolele lui Ionescu au dublu rol: exprimă starea de fapt a exilaților și mijlocesc întâlnirile dintre aceștia. Eugen Ionescu evită, la
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Dramaturgul scapă de sancțiune, datorită intervenției redactorilor, dar, în scurt timp, Ceaușescu depune plângere la ambasada americană. Singurul lucru care îl sperie este un vis povestit de Monica Lovinescu: "Suna cineva. Se ducea să deschidă. Erau cei doi Ceaușești cu valizele. "Am venit, că ne-ați făcut chemare." Și Eugen, angoasat, se întreba cum să se dezbare de ei"131. Revolta împotriva sistemului administrativ este fundament pentru Eugen Ionescu. Cu câteva săptămâni înainte de a muri, lasă Academiei Franceze obligația de a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
acid de replici este inițiat de media aservită, la indicațiile partidului, procedeu utilizat în paralel cu supravegherea informativă. Monica Lovinescu intră în atenția Securității după refuzul de a reveni în țară. Totodată se recurge la interceptarea corespondenței, cu toate că apelează la "valiza diplomatică" a legației franceze. Într-una din primele note informative din 1951, după ce îi face un portret sumar, autorul notei consemnează: "O interesează numai literatură, teatrul și dansul, se manifestă contra regimului din R.P.R. ori de câte ori are ocazie. În cercurile pe
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de cod folosit de Securitate pentru Ecaterina Bălăcioiu- Lovinescu) sub urmărire, atât prin filaj și post fix, cât și prin instalarea XX la domiciliu (microfoane pentru ascultarea convorbirilor directe și telefonice)"173. O mare parte din corespondență este transmisă prin valiza diplomatică franceză. Astfel se face că nu este interceptată și ajunge la destinatar. Prima scrisoare expediată de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, datată 9 septembrie 1947, transmite stările emoționale puternice din primele zile ale vieții private de prezența fiicei. În tot ceea ce face
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
reconstituie golul cu ajutorul corespondenței și a filelor de prin diverse dosare dedicate unor evenimente la care participă ca martor. Autoarea renegă cu vehemență debuturile literare și distruge jurnalul scris în România, jurnal pe care totuși îl ia la Paris în valiza și așa neîncăpătoare, deoarece documentele păstrează o imagine înlocuită cu una pe care ea însăși și-a creat-o și pe care o ține sub control, iar caietele, pentru că nu are motive reale de revoltă adolescentină, conțin versuri nereușite, lamentări
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de aburii împrăștiați aiurea care, din când în când, se depuneau chiar și pe hainele călătorilor. Odată urcați, în situația dată, fiecare trebuia să se descurce cum se pricepea mai bine. Pe coridor, unii s-au așezat pe propriile lor valize, alții, pur și simplu, pregătiți parcă să coboare la prima stație, stăteau în picioare. Pe la mijlocul vagonului, în interiorul unui compartiment, chiar lângă ușa deschisă permanent, trei bărbați tineri și veseli, aproape total nepăsători față de preocupările celor din jur, jucau șeptic, aruncând
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aceste mici neajunsuri, erau bine dispuși și discutau între ei. Probabil, erau colegi de școală sau de clasă. Alături, se afla și un tânăr care, chiar de la începutul călătoriei, cedase locul unei femei, iar acum, călătorea tot în picioare, lângă valiza lui din lemn de brad de care atârna un lacăt imens și pe care, la nevoie, ar fi putut-o întrebuința drept scaun de campanie. Mignonă, trasă prin inel, femeia, căreia îi cedase locul, nici tânără nici bătrână, era plăcută
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
evident era faptul că împlinise douăzeci și șapte de ani, că avea o hârtie în buzunar care-i garanta un viitor mai mult sau mai puțin decent, iar biletul de călătorie îi asigura drumul până acasă. Mai avea ceva: o valiză din lemn de brad cu lacăt uriaș. Ar fi vrut să arunce lacătul pe fereastră; dar dacă s-ar fi deschis, din greșeală, minunata lui valiză și ar fi ieșit la iveală conținutul, ar fi roșit până la urechi și nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
decent, iar biletul de călătorie îi asigura drumul până acasă. Mai avea ceva: o valiză din lemn de brad cu lacăt uriaș. Ar fi vrut să arunce lacătul pe fereastră; dar dacă s-ar fi deschis, din greșeală, minunata lui valiză și ar fi ieșit la iveală conținutul, ar fi roșit până la urechi și nu ar mai fi îndrăznit să se considere drept o persoană respectabilă și puțin enigmatică. Nu, această plăcere o va lăsa pentru acasă, în familie, acolo unde
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tânărul nostru Bidaru îi cedase locul la începutul călătoriei. V-am rămas datori. Nu trebuie să vă faceți probleme și, la drept vorbind, nici nu sunt chiar atât de obosit, răspunse acesta și mimând un efort minim, puțin sfidător, luă valiza de pe hol și o aruncă aproape ca pe o minge de baschet pe raftul de sus, alături de alte două bagaje de mână, neștiind dacă să se așeze sau nu. Privirea i se îndreptă involuntar spre familia: "tată cu mustață aspră
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se bucure până și de cirezile de vite de caii izolați legați de picioare, sau de cârdurile de gâște pe lângă care trecea odată cu întreaga garnitură. O idee năstrușnică îi trecu prin minte: "Să renunțe la diplomă, să rupă repartiția din valiza de lemn, să coboare în primul sat, acolo să-și forțeze norocul și alături de o fată gospodină, care să-i dăruiască și câțiva copii, să-și întemeieze o familie. S-ar putea să fie mult mai fericit, dar nu va
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fumător pasionat! În timp ce vorbea, tânărul Bidaru Costică indică locul neocupat din compartiment. În clipa următoare, mama băiatului, o săteancă deschisă la suflet, îmbrăcată pe jumătate orășenește, făcu un semn involuntar de mulțumire și recunoștință și, după ce își înghesui traista și valiza pe raftul de bagaje, se așeză imediat, luându-și odorul pe genunchi. Se vedea pe fața ei că era obosită și că avea ceva necazuri, însă nimeni nu dorea să i le scormonească, adică să o sâcâie cu întrebări. La
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]