2,039 matches
-
pe Nene - adevărata soție a lui Hideyoshi, la urma urmei - le îndurera că sora cea mare, Chacha, era chiar mai frumoasă decât mama ei. Domnișoara Chacha are deja șaptesprezece ani. De ce o privește Domnia Sa ca pe o floare într-o vază? Asemenea comentarii nu făceau decât să toarne ulei peste foc, dar Nene se mulțumea să râdă. — Nu se poate face nimic, spunea ea. E ca o zgârietură pe o perlă. Înainte, și ea fusese geloasă, ca orice soție, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi dă stabilitate. Ca dovadă, nu s-a răsturnat la cutremurul din '86. A fost cutremur în '86? Da, a fost, dar glastra albastră nu s-a răsturnat. Dar glastra de cristal?... Pe Lucian îl doare să-i mărturisească soarta vazei de cristal. Ea n-a avut norocul celei de sticlă albastră. Mai puțin stabilă, a căzut de pe etajeră și s-a spart. Lucian nu era acasă. La înapoiere a găsit-o la piciorul etajerei, cu piciorul rupt. Nu făcută țăndări
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
c-ai aruncat-o. Nu-i bine să ții în casă vase sparte. Aduc ghinion. Chiar și lipite. Sigur că da, nici lui Lucian nu-i place să țină în casă obiecte sparte sau stricate. Deși, având în vedere vechimea vazei, i-a trecut prin cap să încerce s-o lipească. Până la urmă însă a renunțat. Dar cele două glastre mici, de faianță? Cele cu floricele roșii? Glastrele mici, cu floricele roșii, n-au căzut. Atât doar că le-am schimbat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mi-a făcut din nou semn către ușă, spunându-mi să intru și c-o să mai vorbim noi după aia. În cameră, cu toate că perdelele erau trase, era suficientă lumină, pe masă, o sumedenie de flori, zambile și liliac alb, în vaze de cristal, în aer plutea un parfum greu de flori, bunica stătea în pat, păru-i lung și blond era răsfirat pe pernă, un picior îi ieșise de sub plapumă și am văzut că unghiile de la picioare-i erau date cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era blond, ci cărunt, și atunci bunica a spus că se bucură că sunt un elev silitor, măcar eu nu-l fac de rușine pe bunicu’, apoi, cu degetul împodobit de un inel, a arătat spre cana de sticlă de lângă vazele cu flori, rugându-mă să-i dau un pahar cu apă, da, bunico, i-am spus eu, m-am ridicat și i-am adus apă. Bunica a băut apa cu înghițituri mari, ținând paharul cu amândouă mâinile, în timpul ăsta eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am început să alerg în direcția din care venea râsul mamei, trecând prin camere, traversând holuri, apoi din nou camere, și fiecare cameră era ticsită de obiecte, și pretutindeni se auzea râsul mamei care făcea să se ciocnească între ele vazele de cristal și peștii de sticlă și soldații de porțelan și cupele și clondirele de vin, pe unde am trecut alergând, pe pereți se balansau planisfere și fotografii în ramă și sculpturi de fildeș, iar în acvariul gol, peștii tropicali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Selina Street. Dacă nu o fac eu, probabil că nu o va mai lua nimeni, și atunci am mai distrus o viață. Am terminat vinul și am achitat nota - surprinzător de mare. Păi asta însemna că băusem șase pahare sau vaze, din prietenosul întăritor californian. M-am întors la hotel strecurându-mă prin mulțimea (care iată că își făcuse iar apariția) de rudimentari, de ultrarafinați și analfabeți, de figuranți și actorași ai Manhattan-ului, acești pământeni necunoscuți. Uriașa distribuție se revărsa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
comod, cu un pahar în mână, și viața să facă totul pentru mine. Am deschis ochii și am urmărit cum viziunile prindeau contur... fereastra cu draperie și chenarul albăstrui al razelor de soare, cotoarele cărților de pe raftul de lângă pat, o vază de flori pe polița sobei deasupra flăcării pline a gazului, bună la vreme de iarnă și pentru baie, măsuța de toaletă cu oglinda ei și cu strictul necesar castei femeilor. Amănunte și simboluri, rutina care nu cere nici un impozit. Vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
civilizate și sacramente sărbătorite cu decență, nimic extravagant, nimic supercorect. Stridii la micul dejun, pește mort, mai mort decât un om mort. Femeile îmbrăcate de gală, mândria masculină în uniformă. Grădina ca loc de odihnă și muncă și bujorii în vaza lor. Prietena scriitorului, veghea scriitorului la biroul lui. Lumea banilor destui, lumea destulului. Le-am văzut pe toate astea, dar nu le-am văzut strălucirea. Mie mi-a plăcut tot ceea-ce-păcălește-ochiul, băutura, barurile, potolu’, fata de la picnic, blonda cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ale tale... Și dimineața, când m-am trezit, Doamne, (și să nu râzi - nu, nu râde), m-am simțit ca o floare: puțin ofilită, desigur, cu gâtul puțin căzut, și fără o viață adevărată, doar o viață artificială, viață de vază, care îi ușurează petalele și îi înalță capul pentru a se bucura de noua zi. — Să-l las liber? Ce părere ai? — Da, dă-i drumul, am spus eu. E liniștit. — Ar putea să fugă. Odată și-odată tot va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să fie cauza unui *** *** între Austria și Rusia acest putrefact moral și fizic, această arhicanalie. El a introdus bătaia * în alegeri. ["PUI DE GREC"] 2255 I se zice pui de grec, însurat c-o guvernantă engleză "Grant " *** babelor din București = Vază-și de țara cui l-a făcut. Băga-l-aș în pi[.. ]a mîne-sa, să-l facă înc-o dată. 384 {EminescuOpXV 385} ["PEZEVENCHI"] 2292 Acest ******, acest porc bătrân are curvă care-i suge p[.. ]a, pezevenchi//a necinstit toate femeile
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
detaliată a vizitei, în Theodor Enescu, op. cit., pp. 48-58), cu un ecou disproporționat în raport cu valoarea destul de modestă a personajului (amestec kitsch de ezoterism și erotism morbid): „Într-adevăr, primirea era excesiv de călduroasă și este uimitor cum atîția oameni politici de vază s-au întrecut în a fi în preajma «Sâr»-ului, la banchete și recepții, a da dejunuri în cinstea lui (ca N. Filipescu și C. Holban), a-l saluta cu toasturi entuziaste. Oameni politici importanți, ca N. Filipescu, Take Ionescu, I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Fundoianu față de „tradiționalismul” tematic. Nu e de mirare că Ion Vinea este considerat „figura cea mai plină dintre literații anarhici”; „îndelungata activitate beletristică” (proba devoțiunii față de artă) și colaborarea la „cele mai multe publicații contemporane - vreo 16 la număr”, unele cu „anumită vază, ca: Gîndirea, Cugetul românesc, Noua revistă română, Adevărul literar etc.” (certificatul de compatibilitate cu direcția tradițională canonică, plus „disponibilitatea” necesară), sînt considerațiile intrinseci care motivează opinia criticului. Cele intrinseci, „mai valabile decît toate celelalte”, constau în faptul că „prin inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mijloc. Se ocupa de un oarecare comerț. Mai precis, o speculă, admisă, la timpul acela, ridicată la rang de politică statală, comercială, din care se ridicau, cu timpul, bogătași, dacă se mai și amestecau în politică, devenind și politicieni de vază. Ăsta, de zici că a murit, a intrat în viața noastră ca un fel de animal care provine din în crucișarea unui măgar cu o asiniță.îi am în vedere,în primul rând, caracterul. Dar, și practicile, și otrăvurile pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a intrat, de aranjamentul mesei: o față de masă albă, din damasc, impecabilă, farfuriile, tacâmurile, paharele, aranjate ca la restaurant. În mijloc, Frusina aduse numaidecât florile de câmp pe care le primise de la el și pe care le aranjase într-o vază de lut, de culoare cărămizie. Tot ce pregătise a fost foarte gustos; ca aperitive, aranjase pe un platou chifteluțe cu carne de porc și o ruladă cu umplutură de pate de ficat de gâscă, toate făcute în casă, pe alt
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de păr blond. Și zic: Deci așa îți faci tu. E identic cu coafura lui Helen, numai că e blond. Pe măsuța din fața canapelei se află un buchet mare de trandafiri și crini, veștejiți și maronii; florile stau într-o vază de sticlă verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe fund. Pe masa din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe fund. Pe masa din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet este înfipt câte un cartonaș pe care scrie „Sincere condoleanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un fâsâit de capac. În toată sufrageria nu e decât un fotoliu reglabil. Pe un bax de lapte este un mic televizor portabil. Prin glasvandurile glisante se întrezărește o curticică interioară. De-a lungul peretelui îndepărtat al curții sunt aliniate vaze verzi de la florărie, pe care ploaia le-a umplut ochi, de unde atârnă și cad flori putrede și negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe care să-l sorb să-mi stâmpăr visul nenuntit... Gara vieții ... mă pătrund cuvintele în liniile ce-mi traversează palma dincolo de ele simt cum puterea lor se revarsă în mine mi-am scuturat degetele și le-am adunat în vaza pumnului protejând calea ferată vagoanele inimii nu mai merg tic-tac... acum aleargă tac-tic spre șina capului macazul mă duce în gara vieții hărăzită... Nedumerire pe aripi necunoscute ți-ai purtat pașii nesiguri prăbușeai munții peste roata pe care am prins
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gândul întoarcerii o alta să desfac nodul de la pantofii prin care degetele prindeau conturul rădăcinilor zilele se succedeau tot mai goale în fiecare dintre ele cu jenă aveam de înfruntat ploaia într-una din zile am răsturnat inima într-o vază cu flori apoi am aflat că adunând frunze poți grăbi întoarcerea primăverii am coborât în stradă să dezgrop urmele sărutului tău Tata da tată vreau să fiu împăcare ochilor tăi căprui să-ți îmbrățișez inima singura care nu mă minte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
corectați pe a noastră, Critici exigenți ce parcă vin din nația albastră! Voi ne cântăriți cuvântul și ni-l scoateți la mezat, Scrieți tomuri de impresii despre un catren curat; Vă numiți experți în toate, somități, curate genii, Intelectuali de vază adulați prin acadèmii! Sub povara senectuții stați înfipți în amfiteatre, Măsurând de sus mulțimea cu priviri imaculate! Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii, Dau răspunsuri concentrate și vorbesc în alegòrii; Pentru voi cultura este doar așa cum o vedeți, Vindeți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vă citiți, ca-ntre colegi, Și așterneți în prefață bibliografii întregi, Rumegând cuvinte care ocolesc sinonimia, Propunând eseuri, teze care vă spoiesc mândria! Voi gustați doar poezie care nu se adresează Decât celor de-o anume pregătire și de-o vază; Ne impuneți în manuale ce să credem, ce să știm - Fără voi, cu siguranță, nu am ști cum să iubim! Voi sunteți aceia care cred că nu-i loc pentru alții, Grăitori peste o eră și stăpâni pe generații, Ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îndată să-l boteze Severel-Angheluș, în cinstea lui Sever Polizu, la care Virgil ținea ca la un om cu carte și ca la un român dintr-o bucată, și în memoria lui Dociu Aranghel Stan, bunicul său matern, om de vază la vremea lui și mare negustor de cai. 6 Virgil avea, într-adevăr, de ce să se declare satisfăcut. Era acum tatăl a doi copii și amândoi erau băieți care să-i poarte numele, așa cum își dorise întotdeauna. De bucurie, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aflând toate aceste lucruri și se apucă la rându-i să se fălească, evocându-l pe bunicul său matern, un bărbat de toată isprava, cu chimirul doldora de bani agonisiți cu trudă și chibzuință, negustor mare, nu glumă, om de vază la el în sat, al cărui nume urma să-l poarte acest al doilea fiu al său. Ardeleanul îl ascultă plin de gravitate, fără ca nici măcar să clipească. No, că așa-i bine!... încuviință el cu satisfacție la sfârșit, dând energic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lămurire. Era stingherită de ce-i spusese?... Avea cumva un prieten și nu mai era loc în inima ei și pentru el?... Intorcându-se cu fața spre fereastră, fata întinse mâna și aranjă mai bine florile în borcanul care le servea drept vază. Victor își continuă destăinuirile, pomenindu-i de muștruluiala pe care i-o trăsese profesorul Barbilian, atunci când îl găsise așteptând în holul de la filologie. A, domnul Barbilian, poetul! îl întrerupse Felicia. Ești norocos să-l ai ca profesor. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]