1,787 matches
-
a nechezi. - Stați voi cai nu tropăiți Și iepe nu necheziți. Dar caii cum auziră Și mai tare tropăiră. Supărată maica sfîntă Cu grai astfel le cuvîntă : ăă - Fireți cailor să fiți Și de mine afurisiți Și de mine pe vecie Mersu-n fugă să vă fie. Oricît veți voi să mîncați Rar voi să vă săturați Numai-n noaptea de İspas Și atunci decît un ceas. >> Merse În ieslea boilor Boilor săracilor. Dar boii cum o văzură Începură a rumega. ăă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
mîncare saț deplin. Un ceas voi să mîncați İar un ceas să rumegați >> . Pe la cîntători tîrziu Prea slăvita naște fiu Și cînd naște maica sfîntă İeslea cea cu fîn pe jos Se preschimbă-n rai frumos Și de-acum pînă-n vecie Pe pămînt pace să fie. ” -// Doamne, İisuse Cristoase ,, Doamne, İisuse Cristoase Tu ești raza prea frumoasă Și un soare prea frumos. Tu din cer te-ai pogorît Te-ai pogorît pe pămînt Și te-ai dat În chip de-argat
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
și fiarele-s setoase Cum coboară la izvoare Și din apă se adapă Și lui Dumnezeu se roagă Se roagă lui Duhul sfînt Să le ție pe pămînt. Pe pămînt pace să fie Tuturor spre bucurie Și de-acum pînă-n vecie Mila Domnului să fie. ” -// La nunta din Gana Galilei ,, La nunta ce s-a Întîmplat În Gana Galilei Fost-a și İisus chemat În Gana Galilei Și İisus și maica sa În Gana Galilei Șezînd la masă și bînd În
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Gana Galilei Să guste vinu al tare În Gana Galilei. >> Și nimeni nu știuse În Gana Galilei Minunea ce se făcuse În Gana Galilei Decît singur slugile În Gana Galilei Ce umpluse vasele În Gana Galilei Și de-acum pînă-n vecie În Gana Galilei Amin Doamne, slavă Ție În Gana Galilei. ” -//İisus În vîrful cerului ,, Sus În vîrful cerului Împrejurul soarelui Este un tron aurit Și cu stele-mpodobit Unde șade Dumnezeu De judecă servul său. ăă - Știi Adame ce ți-am
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
lacrimi de foc Cu jale la rai privind Și către dînsul grăind : ăă - O, raiule locaș sfînt Mă vezi În ce jale sunt SÎnt jalnic și amărît Și de la tine gonit. De acum pînă la sfîrșit Și de acum pînă-n vecie Mila domnului să fie. >> ” -//Astăzi cel Prealăudat ,, Astăzi cel Prealăudat Îngerului marelui sfat Sfătuind dumnezeirea Ca să-mplinească zidirea Cine vrea s-o-mplinească Îl cerea să-l răstignească İuda iubitor de bani VÎnzător de oameni mari. Zise către-ai să
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
cutremurat Păduri mari s-au legănat Bisericile-au crăpat Soarele s-a-ntunecat Luna-n sînge s-a schimbat Îngerii-ncepură-a plînge Cu sfinte lacrimi de sînge. ăă - Rabdă Doamne răstignire Pentru-a noastră mîntuire Și de-acum pînă-n vecie Amin Doamne, slavă Ție ! >> -//,,O dascăle prea- Învățate ”, este un cîntec de stea, cu caracter didactic. Se cîntă În formă de dialog. Cineva Întreabă, iar dăscălul răspunde. Exemplificăm : Întrebare : ,, O dascăle prea-Învățate Ce Înveți la școală carte. Spune nouă ce
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
soție -// Ce mi-a fost la cununie -// Să-mi aprinză o făclie -// CÎnd făclia mi s-a stins -// Eu de pe lume m-am dus -// Stropiți-mi fața cu vin Că eu la voi nu mai vin -// Și de acum pînă-n vecie -// Mila Domnului să fie - O prea frumoasă pustie. ” İdeile ce urmează, sunt brodate pe o temă exhatologică. Exemplificăm:,, O pricină minunată ” ,, O pricină minunată Din-nceput de lumea toată Din-nceput și din vecie Precum la carte să scrie Cu
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
mai vin -// Și de acum pînă-n vecie -// Mila Domnului să fie - O prea frumoasă pustie. ” İdeile ce urmează, sunt brodate pe o temă exhatologică. Exemplificăm:,, O pricină minunată ” ,, O pricină minunată Din-nceput de lumea toată Din-nceput și din vecie Precum la carte să scrie Cu cuvîntu tipărit Precum este-adeverit. Că lumea e-nșelătoare Și foarte amăgitoare. Cum Înșeală și-amăgește Pe toți domni-i pristăvește Pe domni și pe-mpărați mari Și pe cei ce sunt mai tari Că
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
nu-i răpească. Și lasă curtea pustie Și-l duce unde nu știe. Lasă scaun de argint Și intră În negru pămînt. Lasă scaun de mătasă İntră-n groapă-ntunecoasă. Căpătîi și așternut Viermele ne-a adormit. Și de acum pînă-n vecie Amin Doamne slavă ție. ” -//,, O amar și grea durere ” ,, O amar și grea durere Jalnic fară de-o mîngîiere Și-o plîngere necurmată Lacrimi, pîraie-nfocate Că azi moartea mă desparte Și mă duce-n altă parte Pe o cale neumblată
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
fața cu apă De mă petreceți la groapă. Stropiți-mi fața cu vin Că eu la voi nu mai vin, Mă duc În loc de suspin În curte la Rusalim Unde-s toate cele multe Cu casele zugrăvite. Și de-acum pînă-n vecie Mila Domnului să fie. ” ,, Acum ceasul mi-a sosit ” ,, Acum ceasul mi-a sosit Și lume am părăsit. Îngerul sta-n fața mea Din lume ca să mă ia. Să mă ducă-n zbor frumos Unde mă cheamă Hristos La orașul
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
și nespovedite Ca niște buturi pîrlite. Văzui fete spovedite Ca niște flori ofilite. PÎnă la vremea de județ CÎnd va sta Hristos În județ Ca să-i judece pe toți Pe cei vii și pe cei morți. Și de-acum pînă-n vecie Pe pămînt pace să fie. CÎntecele de stea au un caracter educativ și instructiv religios moral. Unele narează fapte atestate de istorie. Altele arată Învățaturi ale bisericii ortodoxe. Altele vorbesc despre sfîrșitul vieții omului și despre răsplata ce o va
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
el nu e decât un obligatoriu punct de trecere prin care textul se Întoarce, ca un bumerang, la autor. Jurnalele intime absolute (accentul trebuie să cadă pe al doilea termen al binomului, pe intim), adică cele sortite să rămână pentru vecie proba dorinței de comunicare a autorului, nu există. Pentru simplul motiv că intimitatea se construiește doar În raport cu ceva și Împotriva cuiva. Altfel spus, intimitatea nu e un datum, un cadou făcut scriitorului Încă de la Întemeierea lumii, ci un spațiu, o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fiecărei viețuitoare, acela-i era numele" [Facerea, 2:19]. Sintagma "acela-i era numele" sugerează în același timp două lucruri: "dreapta potrivire a cuvintelor-nume", așa cum argumenta Platon în dialogul Cratylos, respectiv consemnul de utiliza cu constanță am putea spune "pentru vecie" numele dat ființelor în contextul vieții edenice a omului. Aceste nume își vor pierde semnificația unică în momentul "amestecării limbilor", atunci cînd aspirînd să înalțe Turnul Babel omul va încerca să se compare din nou cu Dumnezeu. Faptul că Adam
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
157]. Cum ar fi realizat divinitatea maturizarea edenică a ființei umane, pentru ca aceasta să se bucure de contemplația stăpînitoare a lumii, nu o știm și nu o vom ști niciodată. O istorie care nu s-a desfășurat este pierdută pentru vecie. Aceasta este rațiunea pentru care putem considera că toate încercările hermeneutice mai sus menționate, nevenind cu preponderență din spațiul intuitiv ale credinței, ci aparținînd prin forța lucrurilor creaturii care își propune cel mult să gîndească, nu sînt altceva decît simple
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cunoașterea Lui, pentru că în acest caz căderea nu s-ar mai fi produs cu atîta ușurință sau nu s-ar fi produs de loc" [1993:33], situație în care o lume fără de minciună ar fi putut să se instaureze pentru vecie. Cum însă păcatul minciunii a fost săvîrșit, el îi va încărca pe protopărinți și pe urmașii lor cu povara blestemului lui Dumnezeu. Sub semnul unui anume optimism, să constatăm totuși că în orice rău se ascunde și un anume bine
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
I.7.3. Principiul morfologic explică 28, prin raportare la criterii ce țin de planul formei cuvintelor și al modificărilor lor în funcție de categoriile gramaticale: * scrierea cu -eași pronunțarea -iaatunci când -eaalternează cu -e-: gheață/ ghețuri, cheamă/ chem, gheată/ ghete, veac/ vecie, ceapă/ cepe, meargă/ merge etc.; * scrierea și pronunțarea -iaatunci când -iaalternează cu -ie-: viață/ vieți, piatră/ pietre, biată/ biet, băiat/ băieți, baia/ baie etc. sau cu -i: joia/ joi, aceștia/ acești, atâția/ atâți sau când nu există forme alternante: chiar
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pe cerul altui ev, / Suflând, un zeu ar duce spre orizonturi norii...”). Poetul cutreieră ținuturi păduroase, în care trecutul istoric vibrează încă viu în oameni, dar și în frunzele copacilor, în ierburi, unde „și-n aer a rai și a vecie amiroase” și își decantează sentimentele, emoțiile în litanii de o mare discreție pe eternele teme: viața, moartea, ciclicitatea anotimpurilor, istoria neamului. Ardealul se regăsește nu atât în peisaj - deși pastelul stă mereu la îndemână - cât în duhul lui, prin sufletul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
de război ai Ierusalimului care sînt la Sefarad vor stă-pîni cetățile de miază-zi”. Nu îi ajungea că era în țară străină, dar strîngea veninul strop cu strop, astfel ca atunci cînd se vor întoarce în Iudeea să-i stîrpească pe vecie pe băștinașii filisteni pentru că nu au acceptat să fie sclavii ivriților. Cred că de la acest oraș și-au luat ei numele de sefarzi, adică cei din Iudeea, iar cazarii de pe Volga se numesc așchenazi ca să se știe și ceva adevăr
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lucrător. El concediază un lucrător; este ceea ce se vede. Și, nevăzând decât acest lucru, se zice: Iată cum mizeria urmează civilizației; iată cum libertatea este fatală egalității. Spiritul uman a făcut o cucerire și imediat un lucrător a căzut pe vecie în prăpastia pauperității. Se poate totuși ca Jacques Bonhomme să continue să-i angajeze pe cei doi lucrători, dar nu le va mai da decât zece franci fiecăruia, căci își vor face concurență între ei și se vor oferi la
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sublime pe pămînt: Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era detot frumos De-au trebuit să piară. Altă romanță exprimă fatalitatea erotică atunci când luna de primăvară ocupă cerul: A noastre inimi își jurau Credința pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Pe lângă plopii fără soț pornește pe o idee sentimentală populară. Bărbatul trecea neînțeles de femeia pe care o iubea (e tema sonetului lui Arvers): Pe lângă plopii fără soț La geamul tău ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să intre În jug și, dacă se poate, pentru totdeauna: „Acești ochi plini de putere căutînd cu mîngîiere n-au zăbovit să găsească lesnire să mă robească. Dar și eu fără sfială le didei făgăduială rob să le fiu În vecie cu mare statornicie... ........................................... Că rob credincios Îi sînt pîn’voi intra În mormînt”... Aici, În robie, cu lațul dulce de gît, Înamoratul poetic trece prin chinurile cele mai plăcute și jură că nu poate trăi astfel: „Altfel că nu poci
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cea mai divină.” * Există În toate proiectele lui Heliade o impaciență și o lăcomie a acumulării pe care nu le găsim la alți autori din epocă, un „sfint nesațiu” trece prin versul său și nesațiul ajunge departe, pînă la „scaunul veciei” care este, totodată, și locul genezei. Deschiderea lui este enormă. Acestei extraordinare ambiții Îi corespunde și un scenariu literar care, În partea lui teoretică, Începe cu Geneza și se Încheie cu proiectul de a organiza o bibliotecă de literatură universală
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
obiectul liric (care la Heliade se confundă cu obiectul cultural) vine și din teribilul retorism al versului. Poemul este adesea un discurs În sens didactic, o demonstrație cu abstracțiuni. Metaforele sînt puține și fără strălucire: „vălul mîhnirii”, „plumbul datoriei”, „scaunul veciei”, „brațul Îngrijirei”, „vîntul soartei”, „demonul geloziei”, „aripile vremii”, „a dealului sprinceană”, „brațele somniei”. Metafora din urmă e de reținut pentru că anunță somnia eminesciană, un concept filozofic și o stare erotică (starea de extaz). Heliade folosește de regulă epitetul general-apreciativ și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a ta durere Vărsîndu-se asupra-mi ca balsam fericit. Și sufletu-mi atuncea pe buzele-ți să zboare, Să ia un lung, un dulce, un vecinie sărutat; Din brațele-ți, din sînu-ți să treacă el În soare, Să ducă la vecie plăcerea ce-a gustat.” Suferința ia forme aspre, „turbate” cînd cruzimea iubirii se unește cu cruzimea soartei (Nu, a ta moarte). Lanțurile iubirii nu mai sînt purtate atunci cu bucurie, robul se revoltă și zguduie, ca leul, gratiile temniței: „Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mijloc de a stabili precis cum arată în realitate balena; singurul mod de a vă face o idee despre forma ei vie este să luați parte personal la vînătoarea de balene; dar, făcînd acest lucru, riscați să fiți trimiși, pentru vecie, în fundul mării. De aceea socot că ați face mai bine să nu manifestați o prea mare curiozitate față de Leviatan. Capitolul LV DESPRE REPREZENTĂRILE MAI PUȚIN ERONATE ALE BALENEI ȘI DESPRE TABLOURILE VERIDICE AVÎND CA SUBIECT VÎNĂTOAREA DE BALENE în legătură cu imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]