1,900 matches
-
croiau traiectorii nevăzute și chinuiau acel suflet trist, nespus de trist. Aveam impresia că toate drumurile s-au Închis, deoarece Însăși gheața, unica mea prietenă credincioasă, nu mă mai primea. Și Începusem să strâng În mine multă tristețe, dar nu venin. Era inutil. Atunci a apărut un bărbat. Dintr-o toană, la „public“, când venisem, pe banii mei, am făcut dublu. La antrenamente nu mă mai duceam, ci doar la „public“, acolo nu veneau ei, pentru că era Înghesuială... și... de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
paharnici păcătoși purtați în triumf la Pantheon după moarte tot turnau zi de zi alcoolul înveninat al cuvintelor goale și violente"317. Într-o singură frază Tarde încearcă să-și regleze conturile cu toate capetele înfierbîntate ale Revoluției, vărsîndu-și propriul venin asupra poporului care s-a ridicat împotriva unui regim ce îl asuprise veacuri de-a rîndul, îl jefuise fără rușine, umilindu-l pe tot întinsul țării. Cu această ocazie, francezul își strigă încă o dată disprețul față de cei care i-au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
false știri politice, note polemice, anecdote. Nu își cenzurează mijloacele de expresie, buna-cuviință este adesea uitată în focul polemicii, adversarii având a se teme de ironia lui, de vorbele de duh memorabile, de portretele trasate cu o peniță muiată în venin, dar și de calambururile licențioase, de anecdotele nu rareori grosiere. Într-un fel, Orășanu e un martor al vremurilor din spița cronicarilor, iar N. este cronica lui, prin care, păstrând proporțiile, îl precedă pe I. L. Caragiale. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
la don Terentio și știu că se comportă bine. E cam zburdalnic, ce-i drept, dar nu le are cu răul și cu ticăloșia. Nu-l scăpa din ochi. Iar voi scutiți-mă de gurile voastre, nu mai răspândiți atâta venin și nu mai faceți din țânțar armăsar. Azi te-ai sculat cu fundul în sus. Să zicem, dar tot făcând mereu aceleași judecăți, odată și-odată ajungi să te-mpotmolești și să vezi lucrurile pieziș. Eu sunt cam obosit, iar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
e vorba de cazul de la Costești (n.n. C.M.) -, se îndatorează cucernicii preoți a convinge pe evlavioșii creștini despre hiperzelul lor, de a folosi mai multe lumânări decât admite spațiul bisericilor și starea sanitară a aerului, care adeseori se umple de veninul parafinei, din care sunt falsificate lumânările. Ofranda creștinilor pentru vii și morți se poate face și printr-un ajutor dat săracilor, văduvelor, orfanilor, pentru repararea bisericilor, pentru procurarea unui obiect necesar, a unui rând de odăjdii, cumpărare de cărți cu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Așadar, maniheii nu recunoșteau statului puterea de a condamna la moarte și de a duce războiul fiind un masacru legalizat. Afirmând imoralitatea războiului, interziceau serviciul militar și alcătuirea oricărei armate. Această doctrină isterică și lipsită de unitate, era asemenea unui venin aducător de moarte și s-a răspândit din Persia în tot Imperiul roman, infiltrându-se în societate, îndeosebi în cea intelectuală și contaminând totul. În falsitatea și nelegiuirea sa, maniheismul asalta creștinismul, statul roman și mai ales armata imperială zguduită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că săvârșesc acolo multe nelegiuiri; căci agită popoare liniștite: și trebuie să ne temem ca nu cumva, așa cum se întâmplă de obicei, când va sosi momentul, să încerce, prin blestematele obiceiuri și prin crudele legi ale perșilor, să umple cu veninul lor funest blândul și liniștitul popor roman și întreaga noastră lume. După cumpănirea mai multor cauze și situații, care l-au convins pe Dioclețian să se decidă politico-religios față de creștini, s-a pregătit psihologic și pentru persecuția generală, încurajată și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Hitler n. a.) al războiului s-a dezvoltat "în numele" umilinței, dragostei și păcii"381. Dacă judecăm "cantitativ" discursul lui Hitler din Mein Kampf, atestă criticul, "cartea [...] se plasează, în mod cert, în categoria urii"382, litera textului fiind copleșită de "venin", în detrimentul, desigur, al "carității", milei sau al dragostei. Însă, observă Burke, "arborele genealogic raționalizat al acestei uri"383 atestă, la origine, "dragostea ariană"384. Cu alte cuvinte, declară criticul, Hitler "extrage o doctrină a războiului dintr-o doctrină a păcii
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Înrădăcineze. În cel mai bun roman al său, La Télévision, 1997, naratorul este un cercetător, familist, aflat cu o bursă de studiu la Berlin, bîntuit ca de un vampir de televizor și monstruosul său tub catodic prin care circulă insidiosul venin televizual. Umorul cinic echenozian se Îndulcește la Toussaint și devine umor de situație, aparent inofensiv, dar grăitor pentru incapacitatea de adaptare Într-o societate vampirizantă. În vreme ce Patrick Deville lucrează la reprezentarea simlacrului - paradoxal, Însă, conform lui Jean-Francois Lyotard, posibil - la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în pictura peisajului și în sugerarea i edenului, a tăcerii și a liniștii: "Un verde gras ca pasta se întindea pe dealuri,/ Fluid precum o apă se liniștea pe foi./ Departe, ca o pâclă se subția-n albastru,/ Aproape ca veninul în ierburile moi." Uneori, este vlahuțiană în meditația asupra iubirii sau a timpului: Este-ntr-un sat ardelean o fântână,/ ca toate fântânile, cu lanț și cu ciutură./ O, cât aș vrea, prin ani ce se scutură/ veșnică tinerețea-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spațiu, bazat pe reculul în fața opreliștilor. În substanța intimității intră sentimentele de repulsie față de prohibițiile sociale, deseori camuflate pentru a salva o imagine de sine acceptabilă social, și gânduri privind posibile ocoliri ale acestor obstacole; o regiune ce conține și veninul pe care-l secretăm la impactul cu normele sociale. Orice gând pe care-l avem își are justificarea în modul de a fi al minții noastre. Obligația de a ne controla conținuturile mentale este acceptabilă doar în contextul unei bune
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
SCENA VIII Cațavencu: (singur) În sfârșit, capitulează! Se putea altfel?... Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Zaharia (râde) parcă-l auz deseară proclamându-mă candidat al colegiului. Sărmanul Farfuridi!... (grav.) Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta!... Amabilul Fănică trebuie să facă venin de moarte... atât mai bine pentru mine! Își pierde mințile, atât mai rău pentru el! Mă arestează, atât mai bine pentru mine! Coana Joițica, mai cuminte ca toți, mă cheamă, și eu, politicos, iată-mă, gata să-i sărut mâna
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
facă onestul Cațavencu, care n-a reușit, care-și mușcă acuma mâinile, își mestecă turbarea și mă ochește din cine știe ce ascunzătoare? (agitată.) A! Mi-e groază să mă gândesc. Ce face Cațavencu? Unde e ascuns șarpele? De unde o să-și arunce veninul asupra mea? Tipătescu: Zoe! Zoe! Fii bărbată... Zoe: (înecată) Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toată puterea, mi-au frânt inima... A! Înnebunesc de frică. (își ascunde obrazul.) Pristanda: (venind repede din stânga) Coană Joițico
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
gît”), Cincinat Pavelescu e invidios („Sînt sigur că jumătate din păr și l-a pierdut numai de necazul meu!...”), A. de Herz își face reclamă insistentă, „bate toba”, Al. Cazaban e un spirit veninos („o viperă care cînd plînge lăcrămează venin și cînd se strîmbă crede că e de spirit”), Sadoveanu n-are talent, ci doar „umeri de hamal” pentru a duce în spinare toată viața „saci încărcați cu slove”, Caragiale e vinovat că a preferat o popularitate de „băncuță” (monedă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
privești oglinda mării 121, cu data, pusă pe manuscris, tot "Iul. 1869": Vezi a luncii vînt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Languros. De-ai pătrunde c-o privire Al meu sîn. Să vezi marea-i de mîhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncea bine Traiul meu: Suflet mort, zîmbiri senine, Iată eu."122 Și strofa, pe care Perpessicius a lăsat-o la capitolul Exerciții & Moloz. Fără îndoială că poetul a compus-o cînd s-a dus la mormîntul Casandrei, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
als ganz allein!"/ da, da: mai bine schizofren/ decât singur cuc // deci eu/ cel întârziat/ campionul amânărilor/ un soi de anguis fragilis/ o grămăjoară de fum/ și-un pumn de-mpotrivire". Asocierea cu înșelător fragila năpârcă (anguis fragilis), posesoarea unui venin ucigător, nu este deloc întâmplătoare. Vulnerabilitatea acestui poet ce pare a-și juca, abil, propria marginalitate, se întoarce, mai ales când e vorba să sancționeze impostura celor postați "la centru" (nu numai social, ci și literar vorbind), în energie pernicioasă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se poate vorbi, cu adevărat, de un amestec inextricabil de iubire și moarte în poemele lui Cezar Ivănescu: "Nu întâmplător, prin joc și dragoste, poetul își inițiază didactic iubita în tainele lui Thanatos. În clipele de desfătare erotică, el picură veninul extincției, îndrăgostiții beau dintr-un filtru ucigător. Dorința e devorată de spaima morții, candorile capătă frumuseți misterioase, decrepite" (Daniel Dimitriu). Chiar și în poemele în care senzualitatea este substituită de ceea ce Georges Bataille numește "erotismul sufletului", iar actul de comuniune
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-însul/ trupul tău curat ca plânsul/ lin pornit și-ncheiat lin/ ca-ntr-o șoaptă de amin... // eu de-acuma ți-s străin...// nu mai vii și nu mai vin/ să mă-mbăt de sfântu-ți vin/ unde-n vin găsesc venin /eu de-acuma nu mai vin...// unde vin găsesc venin...// nu-i mai știu nici cui mă-nchin,/ pe ce perină mă-alin, /nu-i mai ști cum mă clatin/ ca frunzuca de arin,// nu-i griji pe unde-nsăr/ ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lin/ ca-ntr-o șoaptă de amin... // eu de-acuma ți-s străin...// nu mai vii și nu mai vin/ să mă-mbăt de sfântu-ți vin/ unde-n vin găsesc venin /eu de-acuma nu mai vin...// unde vin găsesc venin...// nu-i mai știu nici cui mă-nchin,/ pe ce perină mă-alin, /nu-i mai ști cum mă clatin/ ca frunzuca de arin,// nu-i griji pe unde-nsăr/ ca o mumă-ntr-adevăr// nu-i griji pe unde-nsăr...// unde-nsăr cu moartea-nsăr
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un festin ce trebuie consumat pe nemestecate: "ai să-ți vindeci herpesul/ de când ți-a fost sete ultima dată/ cu zeama vocalelor mele/ or să-ți ungă, onctuoase,/ pe bărbie/ să nu te ștergi cu mâneca, frate/ așa parfum/ așa venin// ai să sfărâmi cu măselele tale/ sintaxa mea fragilă/ diafanele coaste de poem// ai să te hrănești cu măduva/ și zeama cuvintelor mele,/ sper să-ți fie de saț/ poate-ți ajunge de foame,/ lasă că strâng eu,/ tu mergi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
frecvent, să îl asume fără șovăire: "curând vei înțelege/ ce vreau să spun/ izbit cu capul/ din zid în zid/ îți vei da seama/ că libertatea exterioară/ înseamnă haos/ vei înțelege/ că adevărata libertate/ este în interiorul tău" (În țara nopții...); "veninul vindecării/ se obține greu/ în dimensiunea devenirii" (Nu te gândi...); "urâțenia neschimbării/ naște cuvinte cu gust de lacrimă" (Viața ca drum căutat); "nu-i nici o bucurie/ să-ți trăiești viața/ al cărei creator ești/ suferința însă/ te face înțelept/ între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nendurată, ținând grozava cupă, Se cobora-mbiindu-l și i-o ducea la gură... Și-o sete uriașă sta sufletul să-i rupă... Dar nu voia s-atingă infama băutură. În apa ei verzuie jucau sterlici de miere Și sub veninul groaznic simțea că e dulceață... Dar fălcile-ncleștându-și, cu ultima putere Bătându-se cu moartea, uitase de viață! Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii, Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă... Treceau bătăi de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
3. Menționează rolul prozodic al cratimei din structura să-i rupă. 4. Specifică o temă a poeziei și un motiv literar. 5. Notează tipul de lirism prezent în textul poetic. 6. Comentează o figură de stil din versul: Și sub veninul groaznic simțea că e dulceață... 7. Evidențiază două elemente comune celor două texte. 8. Ilustrează două trăsături ale curentului tradiționalism, existente în textul literar. 9. Exprimă-ți, în 4-6 rânduri, opinia despre afirmația lui Giovanni Papini, din romanul Viața lui
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
balaur [Niculiță-Voronca, II]. "Șarpele, după Ivan Evseev, este simbol arhetipal și totalizator, un adevărat model simbolic, imago mundi în concepțiile și în reprezentările arhaice despre univers. Este legat de cele 4 stihii ale naturii: trăiește în pământ sau în apă; veninul său are proprietățile focului celest sau ale celui htonian, iar în ipostaza sa fantastică de șarpe înaripat (balaur, dragon) e legat de stihia văzduhului." Șerpii sunt de mai multe feluri: curați și necurați. Credințele populare vorbesc despre șarpele casei numai
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
tămăduirii, ceea ce exprimă legătura strînsă, echivalența dintre vanitatea sublimată și sănătatea psihică, (întreaga medicină a anticilor era bazată la început pe influența vieții psihice asupra trupului, influență incontestabilă în principiu, chiar dacă interpretată adesea drept superstiție. Șarpele îmblînzit care își varsă veninul în cupa salvatoare, simbol al sublimării, este și astăzi emblema medicinei.) Dar există analogii legale mult mai surprinzătoare, supraconștient prevăzute de simbolismul mitic și exprimate cu ajutorul simbolului "șarpelui". Pentru a face ca veridi'citatea reprezentării mitice să devină tangibilă, este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]