3,476 matches
-
cum am avut foaie de drum până la Brăila, transportul nu m-a costat. Și când am plecat de la stadion am întrebat: Cum ajungem, domnule, în oraș? Luați autobuzul ăsta. Am vrut să plătim. Lăsați, voi nu plătiți, că știu de unde veniți. (râde - n.n.) Am luat un autobuz și în sfârșit, am ajuns în oraș... Și cum trenul era doar seara, m-am plimbat cu conferențiarul ăsta, cu Pintilie Aurel, prin toată Constanța până seara... După 6 ani de zile eram în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
saci, ca la varză. Și genuflexiuni până nu mai puteai, dă-i iară, dă-i sus, bătaie bună... o jumătate de oră, o oră. Bătaie-bătaie! Vă băteau în grup sau pe rând? Păi, noi eram înșirați în fața priciului, ăștia noii veniți... ăia vechi stăteau acolo, cei care fuseseră bătuți. Și ei din față ne băteau. În grup, așa dădea, nu alegea că pe mine sau pe ălălalt... dădea cum se nimerea. Ce s-a întâmplat după această primă tură de bătaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și în sfârșit, după ce-am primit buletin, m-am dus la forțele de muncă și ăia mi-o’ găsit ceva loc la ceva Gostat în satele astea din apropiere. M-am dus acolo două săptămâni și tot: Veniți mâine, veniți mâine, veniți mâine... și după două săptămâni mi-o zis că lor nu le trebe deținuți politici. I-am spus și la securist: Uite, trebuie să-mi dați intrarea în oraș să pot să-mi fac o meserie, pentru că nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
sfârșit, după ce-am primit buletin, m-am dus la forțele de muncă și ăia mi-o’ găsit ceva loc la ceva Gostat în satele astea din apropiere. M-am dus acolo două săptămâni și tot: Veniți mâine, veniți mâine, veniți mâine... și după două săptămâni mi-o zis că lor nu le trebe deținuți politici. I-am spus și la securist: Uite, trebuie să-mi dați intrarea în oraș să pot să-mi fac o meserie, pentru că nimeni nu vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la zi. Le tăiam în patru, și dacă am tras două fumuri pentru mine a fost suficient, nu-mi trebuia mai mult... Și la ceilalți le-am spus: Nu veniți la mine să cereți. Aci sunt în noptieră, care vreți veniți și vă luați. Haideți și vă serviți, și când o’ trece n-om mai fuma și gata. Da’ de unde! Ne-o trimes din fabrică țigări de ne-o’ ajuns și pe drum când am vinit acasă, cu Cimpoca Iacob. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
negustor de măsline, cu alte cuvinte un ciocoi, moștenire a unei epoci fanariote de care prozatorul este interesat și pe care o va explora în Principele și Săptămâna nebunilor. In nuce, se află aici o preocupare pentru istoria domniilor fanariote, venită probabil și pe linie mateină, o identificare într-adevăr prestigioasă. Îi evocau personajele mateine forța de emancipare a unui spirit plebeu, dar inteligent, înzestrat cu ambiția care lipsea totuși crailor decadenți mateini, cu excepția lui Pirgu? Nu este Manicatide un astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
categorici, lipsiți de rest. Sunt amestecate, în această direcție, sensul undei istorii ce întrevede sfârșitul lumii capitaliste și democratice (idee propovăduită, dinspre stânga, sub eticheta de "critică socială") și naționalismul trivial al intelectualilor mediatici, în fapt revigorarea unei tradiții antidemocratice (venită, de-astă dată, dinspre dreapta) pe care obișnuim s-o ocultăm în virtutea unui "estetism" total neproductiv din perspectiva asumării trecutului. Dat fiind deficitul nostru democratic și povestea remanentă a Salvatorului ce va să vină, spațiul public al României contemporane este
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
închis al molidului la strălucirea orbitoare în razele de soare, de o blândețe câteodată neobișnuită a brazilor arginti în adierea vântului, care era pe deplin stăpânul, indiferent de anotimp, acestei localități răsfirată pe văile și colinele defrișate de primi coloniști veniți aici din Austria superioară, în anul 1773. Acești primi coloniști au fost aduși aici ca tăietori de lemne. Ei au pus bazele actualei așezări denumită pentru prima oară Steier-Dorf, în amintirea ținutului natal Stiria. Au venit să defrișeze pădurea seculară
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pe jos pentru că sediul clădirii de cultură a orașului era în apropiere. După vizita în biroul d-lui Olimpiu Vladimirov, șef Secție Conservare și Valorificare a Tradițiilor Populare din cadrul Centrului Cultural Județean „Ludovic Paceag”, ce mi-a urat un bun venit înmânându-mi catalogul în care era tipărit și programul, împreună cu ecusonul Festivalului, ce eram obligat să-l port permanent asupra mea atârnându-l de gât, îmi pusese la dispoziție mașina instituției ce avea sarcina de a mă caza la Hotel
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la etajul unu cu vedere spre faleza Dunării. După ce m-am instalat în cameră am și coborât să fac o plimbare pe faleza orașului, afară era prea frumos pentru a pierde timpul în cameră odihnindu-mă. Plimbarea a fost bine venită, soarele strălucea cu putere, iar traversând Dunărea cu o șalupă ce asigura trecerea de pe un mal pe celălalt, am avut ocazia să realizez niște fotografii inedite ale portului, imagini ce puteau fi admirate numai de pe celălalt mal. Foamea își spunea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de câte un pahar de vin, țuică, bere sau palincă. Camera de hotel cu doar două paturi, o măsuța mică de fantezie și una pentru televizor plus două scaune, foarte frumos amenajată și spațioasă, devenise imediat aglomerată și neîncăpătoare. Participanții veniți la marea petrecere s-au așezat pe unde au putut și unde mai găsiseră loc, formând astfel o imensă grămadă de rugbi naivă. O parte din cei care cunoșteau foarte bine obiceiul casei aduseseră cu ei diferite bunătăți de-ale
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
-se cu greu de noi. Mulți ne-au ieșit în cale, rugându-ne să venim și la ei în seara următoare... În prima zi de Anul Nou, odată cu înnoptarea, ne am pomenit cu niște săteni la poartă... „... Apăi, haideți... nu veniți și la noi, de când vă așteptăm.. ?!” N-am rezistat rugăminților lor, și ne-am dus... și, i-am bucurat. Frigul se înmuiase... Din cer cerneau în legănări leneșe, fulgi ușori de zăpadă ca niște fluturi albi. Din nou satul dădu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
am organizat cu ea mici spectacole, iar el se bucura ca un copil care a primit o jucărie nouă. Lucrul la Ipromet era interesant dar în veșnică tensiune datorită termenelor scurte de livrare a proiectelor și din cauza Îndrumătorilor și Coordonatorilor veniți mereu din Centrala Ipromet din București și care se purtau cu noi constuctorii gălățeni ca stăpânii de sclavi. Fiecare dintre ei își impunea cu duritate părerile, dacă nu le plăcea o construcție, în loc să vorbească cu cel care a construit desenul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Și totuși, unde este viață, este și speranță. Există speranța că legislația europeană obligatorie și pentru România, să frâneze fraudele, dispariția subită a fondurilor primite de la forurile europene, îngroparea dosarelor de fraudă și corupție la nivel înalt. E foarte bine venită obligația pentru statul român de a prezenta justificări pentru cheltuirea banilor primiți de la Uniunea Europeană. Tot mai des apar în presă și în emisiunile de televiziune, reportaje și informații zguduitoare despre realitatea românească, tot mai mulți oameni află niște adevăruri penibile
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și planuri de operații, proiectare în construcția de mașini, desene în perspectivă, și i-am mai spus că sunt dispus să lucrez și în schimburi și chiar duminicile și sărbătorile, că așa era în țara de unde veneam eu. Și de unde veniți? a întrebat Herr Holtz, șeful serviciului. Din România. Cunosc situația, deoarece tatăl meu este din Arad. Și de când doriți să lucrați? De ieri, am spus eu repede. A luat telefonul și a vorbit cu Șeful Compartimentului de Proiectări Caroserie de la
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și plăcere la Școala Normală de Învățători din Bârlad. Soarta a decis însă altfel. Să revenim acum la satul Stâncășeni... și să nu neglijăm că el mai are o vatră, a pălmașilor clăcași și țigani (ultimii o etnie aparte, onorabilă, veniți sau aduși special pentru muncă pe moșia boierului local Gabunea-Popescu, care le-a oferit loc de casă la poalele moșiei din vecinătatea vetrei răzeșilor, de care îi desparte doar un podeț de la gura unui torent lateral pârâului Stâncășeni). Mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
fierari, lemnari, morari etc.) și talentați muzicanți ce animau petrecerile noastre tinerești ... sau horele organizate la marile sărbători sătești ... ori la momentele familiale importante (botezuri, nunți, onomastici, decese). Repet, răzeșii Stâncășenilor s-au comportat totdeauna deschis și frumos cu noii veniți ... iar aceștia din urmă s-au dovedit corecți și respectuoși cu vechii răzeși. Și în prezent, înlocuirea răzeșilor dispăruți prin deces sau prin atracția orașelor se face în mod pașnic, prin vânzări sau compensări materiale, încât trecerea de la viața patriarhală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
se putea atinge de mâncare. Eu trăiam o perioadă de oroare cu domnul meu. și ne-am găsit la masă plângând unul pe umărul celuilalt. El, ca un mare domn, mi-a spus că, oricând ajung la Paris, sunt bine venită. și mi-a dat cheile de la Institut. Marcher sur les traces de Viorica Cortez eugenia moldoveanu, soprană Prima amintire legată de Viorica Cortez este una din anii studenției. Eram studentă în primul an de Conservator, ea în ultimul an, la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
o spaghettata într-o seară, altul a doua zi... La Chicago, mai ales, ne vedeam mult cu Nicolai Ghiaurov, ne umpleam tim pul împreună... Hai, citești, hai, înveți, dar mai faci și pauze. Era și Cătălina cu mine atunci, proaspăt venită. Prietenia între artiști e senzațională. El încă nu era cu Mirella Freni, ci cu Zlatina lui, iar ea era cu Leone Magiera. Curios e că se știau de vreo 20 de ani, cântaseră atâta împreună și nimic! Apoi, ea se
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
stadion! — Dirija Michelangelo Veltri. S-a supărat pe Marisa atunci pentru că a cântat o notă nescrisă în partitură. Nici că s-a mai uitat la ea până la sfârșit. — Ați fost și în Canada. Am cântat Carmen la Montréal, dusă și venită. Am fost cu ansamblul de la Opera din Liège, condus de unul dintre cei mai destoinici directori, Monsieur Raymond Rossius. Era un ger cumplit, de nu se putea merge pe afară. Mergeam numai cu metroul. Eu nici nu știu cum arată orașul pe deasupra
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
lungă, care „nutrea o puternică simpatie pentru intelectualitate”, și Miron Constantinescu, doctor În economie. Din cauza Îndepărtării sale În 1957, cariera lui politică și executivă a rămas relativ scurtă În comparație cu aceea a altor membri ai nucleului elitei lui Dej. Între cei veniți mai târziu În Biroul Politic va trebui să analizăm mai atent cazurile lui Gheorghe Rădulescu și Alexandru BÎrlădeanu. Amândoi s-au instruit Înainte de război: primul a absolvit Academia de Înalte științe Comerciale și Industriale din București (În 1944) și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
pe baza analizei mandatului guvernamental) ca tehnocrați „recompensați politic”. În plus, dacă ne uităm la cariera lor În Comitetul Central, vom vedea că amândoi au dobândit calitatea de membru plin al CC numai În 1969, făcând parte din grupul celor veniți mai târziu În acest organism de partid. Cariera În guvern a lui Marinescu este mai diversificată decât a celorlalți doi și ar fi necesare mai multe informații pentru a-i putea determina profilul. Nu am putut obține niciun fel de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
fi muncit, după cum am văzut, și nu o dată, În chiar Egiptul meu atât de bogat și din aceeași pricină. Știu să Înot chiar foarte bine, dar nici să traversez Mediterana. Mai bine să mă Îmbarc pe una dintre corăbiile neguțătorilor, veniți hăt-hăt, din Grecia... lăsându-mă furat, cât de mult n’ar fi riscat isteții de greci, dreptu-i pe atunci doar minonieni; căci nimeni nu putea să mă atingă, pe mine, oaspetele de neînlocuit la masa faraonului, fără ca făptașul să nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mult, nelalocul lor, adică la suprafață, acolo unde a găsit-o. Și e o treabă sinucigașă, căci astfel planta, păpușoiul de pildă, e nevoită În cele din urmă să cedeze locul altora, hotărâte de Natură ca proprii mediului devenit salin. Venite Întâi ca buruieni, ele devin mai apoi „de ale casei“, unicele care pot rezista. Iar omul va fi silit să le Îngrijească pe acestea, cu totul nefolositoare, dacă nu vrea ca vântul să spulbere o nouă Sahară. Suplinirea apei din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
viziuni poetice a existenței. Personajele fac parte din categoria inadaptaților, a inocenților (nu întâmplător, altă culegere de povestiri poartă titlul Conspirația inocenților, 1999), ființe care suferă, într-un fel sau altul, loviturile - mai brutale sau mai blânde, dar întotdeauna asumate - venite fie din partea destinului, fie din cauza nepăsării celor din jur sau a istoriei. Din categoria celor din urmă face parte protagonistul romanului Urma scapa turma (1997), un adolescent prins în vârtejul tulbure al schimbărilor de după cel de-al doilea război mondial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290300_a_291629]