3,478 matches
-
crem cu tapițerie roșie - o Hispano Suiza H6. Este pentru noi? le întreabă Pran. Și așa este. Șoferul înghesuie cuferele în portbagaj, claxonează imperativ și pornește motorul atât de puternic. Apoi, într-un nor de praf, lăsând în urmă băieții veniți să caște gura, o zbughește pe străzile aglomerate. Lui Pran îi bate inima sub burka din cauza zăpușelii, sentimentul de propulsie reîntregindu-i speranța că ar putea totuși trece peste forțele confuziei pe care le simte forfecându-i scrotul. Ies din Lahore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
proprietate a nababului. Câteva sunt căsătorite cu bărbați de la palat și au preferat să-și ducă viața aici și nu în afara pereților. Altele au ajuns aici prin ciclul universal al obligațiilor de familie: văduve, verișoare de gradul doi, mătuși obscure, venite să-și trăiască aici ultimele zile de viață, în camere aflate în curtea răcoroasă a zenanalei. Servitoarele se țin după stăpânele lor, iar hijra după toată lumea. Pot fi servitoare, bodyguarzi, spioni, lingușitoare, pot aplica pedepsele și arbitra disputele, trăiesc într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prea bolnav să poată călători. După o săptămână, se afla lângă el în vechiul salonaș și plânse din nou ținându-l de mână, în timp ce el privea confuz pe fereastră, întrebând-o a treia oară dacă nu era cumva doamna Ferguson venită să-i aducă mâncarea. Familia Gavin îl cunoscuse pe Andrew la Assam și vorbea despre el într-un fel care o tulbura. Cum rezistă? întreba doamna Gavin. În locul acela, existau tentații foarte puternice. Elspeth răspunse că nu cunoscuse un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o scrisoare cu obiecțiile sale și i-o strecură sub ușă. Ea nu dădu semne că ar fi primit-o sau citit-o. Băiatul rămase. Andrew îl spionă de după zid, urmărind cum se achită de treburile casei, ca o nălucă venită să-l urmărească. Trebuia să trăiască atât de aproape de acel ceva care îi inspira teamă: alb dar nu chiar alb, o combinație între fiii săi morți și fiica sa monstru. Într-o zi, băiatul era în curte reparând un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din cealaltă, și devine tot mai convins că i-au încercuit cortul. În loc să-l deschidă, sau să iasă cu revolverul, stă foarte liniștit sub pătura îmbibată de sudoare, cu ochii larg deschiși, cu brațele întinse pe lângă corp și îi invită: veniți. Dar ei nu vin, și de dimineață când se trezește constată că i-au fugit și hamalii. Păturile lor se mai află lângă cenușa focului de seară. Îi strigă, îi strigă, dar nici urmă de ei. Pe măsură ce încearcă să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cîrmaciul s-a apropiat de el, și i-a zis: "Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gîndească la noi, și nu vom pieri!" 7. Și au zis unul către altul: "Veniți să tragem la sorț, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Au tras la sorț, și sorțul a căzut pe Iona. 8. Atunci, ei i-au zis: "Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
printre neamuri: pregătiți războiul! Treziți pe viteji! Să se apropie și să se suie, toți oamenii de război! 10. Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii, și cosoarele în sulițe! Cel slab să zică: "Sunt tare!" 11. Grăbiți-vă și veniți, toate neamurile de primprejur, și strîngeți-vă! Acolo coboară, Doamne, pe vitejii Tăi. 12. Să se scoale neamurile, și să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi ședea să judec toate neamurile de primprejur. 13. Puneți mîna pe secere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
și strîngeți-vă! Acolo coboară, Doamne, pe vitejii Tăi. 12. Să se scoale neamurile, și să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi ședea să judec toate neamurile de primprejur. 13. Puneți mîna pe secere, căci secerișul este copt! Veniți și călcați cu picioarele, căci linurile sunt pline, și tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! 14. Vin grămezi-grămezi în valea judecății, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecății. 15. Soarele și luna se întunecă, și stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
Nimic nu pornea din suflet și nu se întemeia pe afinități. Dealtminteri acestea din urmă păreau indistincte: bunii amici de ieri se sfîșiau cu cruzime mîine iar dușmanii de moarte dintr-o dată se elogiau. În primul consiliu fură recomandați noii veniți. Costică le împărți sarcinile culturale. Tineretul sătesc, de pildă, urma să fie pregătit pentru războiul atomic de către Urecheru. Ascultîndu-l, profesorul de sport se concentra și, din această pricină, unul din ochi îi deveni sașiu. Cînd, magnetizat, mi-am mutat privirea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
poate, de pușcărie. Era prin august, când muncile agricole intrau Într-un soi de pauză. Țăranii mai răsăriți plecau la băi (hai, rânjește!) aproape pe degeaba, În niște stațiuni (de care nu auzise nimeni) pentru lucrătorii și pensionarii CAP. Soldații veniți să ajute la recoltarea grânelor de pe ogoarele patriei plecau și ei În permisii. Aici s-a Întâmplat nenorocirea. Comandantul detașamentului de camionagii și mecanici militari - un maior Îmbătrânit În rele pe care Îl tot ștergeau de pe listele cu avansări - avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chinurile pe care el, studentul restanțier, avea să le Îndure a doua zi, când urma să străbată hățișul birocratic ținând sub braț dosarul de profesor suplinitor al omului de aleasă cultură și simțire. Peste fostul deținut politic Dordonea se așternuse, venită ca de niciunde, fericirea. După ce, cu multă vreme În urmă, fusese alungat din Satul cu Sfinți de reclamațiile făcute de o colegă de cancelarie cu care se certase tot timpul și chiar se bătuse de la egal la egal, ajunsese Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu era decât un mic templu de munte. Când ploua, prin acoperiș intra apa. Când sufla vântul, pereții și grinzile se zguduiau. Nene locuia și-și slujea soacra în templul principal, cu doamnele de onoare cazate în odăile preoților. Vasalii veniți ulterior din Nagahama clădiseră în zonă mici colibe sau se încartiruiseră în casele sătenilor. Prin urmare, în aceste condiții mizere trăise timp de peste două săptămâni o familie de peste două sute de persoane. Când ajunsese la ei vestea asasinării lui Nobunaga, avangarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cărți scoase de Editura Sfera. Este vorba de memoriile d-lui profesor Alexandru Mânăstireanu, cu titlul Călător... prin vâltoarea vremii. La lansare participă un număr mare de membri ai Academiei, foști elevi ai d-lui profesor, reprezentanți ai presei și, venită special din Franța pentru eveniment, d-na Mariana Mânăstireanu, însoțită de membri ai familiei și prieteni. Au făcut aprecieri elogioase și comentarii pe marginea cărții profesorii: Serghei Coloșenco, redactor, Felicia Soloviev, Elena Popoiu, ziarista Luminița Moldovanu de la Adevărul de Vaslui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
asupra noastră și care... „cum veniră, se făcură toți o apă și-un pământ”. Doar slavii și ungurii au făcut excepție și au supraviețuit prin creștinare, găsindu-și un loc sub soare în spațiul geografic din vecinătatea noastră. Deoarece ultimii veniți ne-au contestat continuitatea, autorul, stăpânindu-și o îndreptățită indignare, afirmă că „tocmai de aceea suntem nevoiți să vorbim mereu despre continuitatea noastră în Dacia și, la marile argumente ale istoriei și ale bunului simț, să aducem argumente noi. Iar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de compot pentru timpul de iarnă. Întâi Iunie „Ziua copilului”. Am bucurat copiii de pe strada mea cu cireșe, ba chiar și alții din vecini, pentru că și ei sunt tot copii. Și Creatorul ne-a bucurat cu o ploaie foarte bine venită, ploaie de milioane, care va duce la ieftinirea alimentelor în general - cu efect salutar asupra omului de rând, cel mai expus fluctuațiilor de prețuri. Pentru prima dată constat că pământul se apropie de normalitate în privința umidității. Am amintit și la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
unghi, părea chiar o vastă bibliotecă virtuală. După ce am finisat lucrarea, mi-am luat cu grijă gândurile și le-am așezat în rafturile locuință, nu înainte de a le da unele indicații... La asta mă pricep destul de bine. Voi, cele violete, veniți aici, pe raftul din față! Vi se cuvine un loc de cinste. Ați fost creative și înălțătoare. Ele și-au ridicat semețe capetele și au pornit cu pas săltat spre locul indicat, privind mândre spre cele împrăștiate. -Cele albastre,vă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
am întrebat, gândind că nu are cine să mă caute la acel ceas. Deschid poarta și în fața mea ședea ea - țiganca - zâmbindu-mi deschis. Bună vremea, boierule, și iartă îndrăzneala de a ți bate în poartă așa tam-nisam. Ești bine venită. Intră și urcă colo pe cerdac. Te-oi ospăta cu cevașilea și îi bea o ulcică cu apă rece. Bună vorbă, conașule. Sunt vlăguită și flămândă de atâta cale bătută astăzi. Am tot vrut să te întâlnesc pe calea spre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a-și stăpâni pivnița și dughenili cu loc cu tot pe cum au stăpânit și până acmu”. Apoi, pe sfințiile lor nu-i ocolește bucuria, părinte. De unde până unde le-ai găsit călugărilor motiv de bucurie? Dacă trei fălci de vie venite plocon peste noapte, adică numai la două luni de la acea judecată, nu-i bucură, atunci ce altceva ar face să le tresalte inima? Iaca ce spune Savin banul la 25 august 1709: „Scriu și mărturisesc cu acest adevărat zapis... cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ăsta interveneau în viața oricui, nu trebuiau să intervină și în viața mea. Eu nu eram ca toți ceilalți. Și asta nu era o stare de negare tipică nebunilor sau drogaților. Chiar nu eram ca toți ceilalți. Păi, dacă trebuie, veniți, am oftat. Dar sper să nu fiți răutăcioși cu mine, că nu se știe ce mă mai apucă! Când a auzit asta, Barry Grant s-a și întins după un pix. Sigur că n-o să fim răutăcioși, m-a asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ofere mostre pe gratis ca să le testezi marfa, dar în lumea tabloidelor, ei existau cu certitudine.) Sau poate c-ar fi trebuit să găsesc școala din zona aia. Acolo ar fi trebuit să-și facă veacul o mulțime de vânzători veniți să-și laude marfa, de parc-ar fi fost într-un souk marocan. M-am gândit că aveam mai multe șanse să fac rost de droguri dacă mă învârteam în jurul celor câțiva tineri, îmbrăcați foarte modern, pe care-i văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu dulapuri pline de haine de firmă pe care nu le-a purtat niciodată - vrea să-i ceară sfatul mamei mele, o hippioată în vârstă, cu privire la care aranjament de diamante, marca Harry Winston, se potrivește mai bine cu rochia ei venită direct de pe podiumurile de modă de la Paris. Pe mama, care, de când o cunosc eu, n-a avut altă decorațiune decât verigheta simplă, de aur. Pe mama, care consideră ca metodă de răsfăț decadent o baie fierbinte și un ulei organic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ghicisem deja că ședințele editoriale de la Grant Books aveau să fie diferite. În primul rând, noii mei colegi nu mi s-au părut ca formând un grup mult prea sociabil - sau poate că doar se apropiau mai încet de noii veniți. După ce Dawn bătuse la toate ușile închise ale birourilor, fiecare editor ascuns în spatele lor a scos capul pe ușă cu timiditate, mi-a strâns mâna, apoi s-a pitit înapoi în birou, de parc-ar fi fost sub asediu armat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
O să-ți trimit un e-mail cu itinerariul. știu că mai e destul timp... dar știi ce destinație căutată e Iowa la mijlocul lui ianuarie. — Da, știu, e pe aceeași linie cu St. Barth’s. Mama o să fie așa de fericită că veniți. Mă gândeam că l-aș putea invita și eu pe Randall, dar mai sunt secole până atunci... — E clar că trebuie să-l inviți. OK, să nu uiți să mă suni înapoi. Am ieșit în hol, ca să mă uit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
își goli cel de-al patrulea pahar de băutură și se porni s-o caute pe Eva. Se săturase de petrecere. Se văzu oprit din drum de un strigăt venit de la omul cu tichie de bucătar pe cap. — Burgerii-s gata! Veniți și serviți! Wilt se împletici până acolo și se servi. Doi cârnați, un burger cu carne de vită arsă și un smârculeț de salată de varză cu morcovi, totul pe o farfurioară de carton. Prin jur nu păreau să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la aventura pe tărâmul falsurilor de artă ca la una dintre cele mai glorioase perioade din viața sa. Cum se explica această schimbare radicală de tonalitate? Jucase teatru de față cu Tom, pentru a-i câștiga simpatia și înțelegerea? Sau, venită imediat după vizita dezastruoasă a Florei în Brooklyn, acea primă mărturisire fusese un strigăt venit din inimă? Poate. Orice om închide în el mai mulți oameni, iar cei mai mulți dintre noi sărim de la o personalitate la alta fără ca măcar să înțelegem cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]