15,959 matches
-
originar e stors până la ultima picătură. Temele și motivele poeziei psaltice, desăvârșit imnice, sunt, de asemenea, sleite în aluatul unei limbi fără cusur. Aburul sacru și parfumul biblic trimit la psalmii lui David. Lumina mistică e însă nouă, și licărirea verbului e alta. Suprasarcina pocăinței depline a pelerinului ajuns în pragul mântuirii e strivitoare pentru neinițiat. Schimbarea la față a Fiului a rezonat, iată, peste milenii, în schimbarea la față a Cuvântului. Căci cuvântul poetic al lui Eugen Dorcescu este, dacă
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
lui Dumnezeu și, implicit la dobândirea Mântuirii - scopul fundamental al creștinului. Toate aceste minunate lucruri, se pot realiza numai în Lumină, așa după cum spune psalmistul: Că la Tine este izvorul vieții, întru lumina Ta vom vedea lumină... repetând până la obsesie verbele de bază ale ființei noastre creștine: ÎȚI MULȚUMESC, TE IUBESC, MĂ IARTĂ! (GHEORGHE A. STROIA) ***3. NĂZĂREL LUCACI - IN MEMORIAM: FABULE (Versuri, A5 Manșetat, 108 pagini) Poezia este, fără nici un motiv de îndoială, o emanație pozitivă, sinergică, a profundelor energii
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2057 din 18 august 2016 Toate Articolele Autorului artist: Arpad Racz Fata cu floarea soarelui / Mädchen mit Sonnenblumen / Pictura pe sticla / Hinterglassbild https://www.facebook.com/arpad.racz.50/photos all cu mâinile ating tălpile verbului îmbrățișez propria-mi poartă cu simpatie trag zăvorul se opintește între a rugini și a luci mat în diminețile în care beau cafeaua alături de iluzia copilăriei pe care încă o trăiesc tata râde mama încropește un zâmbet frații mei apar
MI-AM RĂZBUNAT TIMPUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383877_a_385206]
-
irișii-izvoare, fântâni de dor,pierdute, secate de dureri; vise fantomă cu vele mari de stele vin din adâncuri în semicercuri grave și mi te poartă ca pe o regină prin câmpul înghețat cu amintiri pe unde toamna jefuia copacii și verbele nebune alergau după tine să-ți îmbrățișeze ramurile brațelor crucificate pe irișii mei beți. voiam să fugim departe în Țara Nenăscuților urlând, alergând, prin lumină, lângă genuchiul tău fantastic, virginal, scris parcă în cuneiforme în aur-argint, revelație, alergând, orbecăind spre
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
contemplative, esența viziunii însemnând cuprindere vizuală panoramată, cu o percepție a iubirii la dimensiuni ce cuprind vastitatea terestră și augmentarea emoției : „Dacă te-ai îndepărta mult, / Te-aș iubi cu munții și cu apele / Și cu orașele care ne despart.„ Verbele „a îndepărta„ , „a iubi„ și „a despărți„ creează emoția estetică a unei stări de grație ce unește inimile prin iubire, amplificând-o vibrațional și conferindu-i forță, intensitate, prin distanțare în spațiu. Iubirea ar putea avea dimensiuni cosmice prin revărsarea
IMENSITATEA IUBIRII ÎN „PERSPECTIVĂ„ (MARIN SORESCU) de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383495_a_384824]
-
cu însăși ființa celor doi îndrăgostiți, efectul fiind crearea unei stări contemplative, inducerea grației poetice în sufletul și conștiința cititorului însetat de lirism. Poemul este structurat în trei strofe: în prima strofă, poetul intră într-un joc formal neomodernist , al verbului „a ști„ , cu varianta afirmativ / negativă „știm / nu știm„: „Noi știm că unu ori unu fac unu / dar un inorog ori o pară / nu știm cât face / Știm că cinci fără patru fac unu / dar un nor fără o corabie
CUNOAȘTERE POETICĂ ÎN „ALTĂ MATEMATICĂ„ DE NICHITA STĂNESCU de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383510_a_384839]
-
pure, frumusețea iubitei ar putea induce această emoție. Despre frumusețe, poetul scria că „ideea de vitalitate, de sănătate, de izbăndă a vieții ... este indisolubil legată de emblema feminității„. Sensul existențial, centrat asupra eului, se configurează în țesătura afirmativ - negativă a verbului zicerii, preferat poetului:''Spun'' / Nu spun''. Apariția ființei iubite este „o minune„ pe care conștiința lirică și-o asumă drept propria creație: „Nu spun că a fost un noroc / că te-am născut, / spun numai că a fost o minune
NICHITA STĂNESCU, VIZIUNE POETICĂ ÎN RĂU DE FRUMUSEȚE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383509_a_384838]
-
Este șansa pe care Eul liric și-o asumă; el are doar un „rău de frumusețe„ , nu și de moarte. Pentru că frumusețea iubitei și a iubirii ating acea stare de grație, ce sublimează existența ca o armonie binecuvântată divin. Prin verbele ''spun'' și ''am trăit'' , la prezent și trecut , poetul realizează o punte, un balans între real și posibil spre acel fior al morții, pe care îl prefigurează și îl acceptă în destinul său. Obiectivată prin prezența cuplului, iubirea va fi
NICHITA STĂNESCU, VIZIUNE POETICĂ ÎN RĂU DE FRUMUSEȚE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383509_a_384838]
-
se pierde în noianul de amintiri. Dacă însă reporterul î-mi reproșează că nu știu românește, pentru o cratimă la s-a, mă revoltă neștiința lui în probleme tehnice. Gheața fumegând nu se „stinge” cu apă! Tot așa la un verb „de a doua” mă pot face înțeles și folosind terminații mai puțin academice! Nu m-am instituit drept vânător de greșeli. Dar această lucrare este rodul unor „perle” tehnice culese din noianul de știri mas-media, inclusiv „lumea credinței” Relația Natură
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
omul cel pe care ți-l alege providența sau jocul altarelor pe care te așterni nu jertfă doar sens al unei călătorii în care lași să curgă curajul nebunului ajuns la maturitate cel care păstrează copilăriei o floare și un verb ascuns în pălăria de magician îndrăgostit să mori ca un fluture sărutând floarea cuvântului e un miracol negândit jucat în tropotul hergheliilor cerului și a Voinței Lui o nebunie frumoasă în care mă înscriu lăsând în pridvor orgoliul nemăsurat al
SĂ TRĂIEŞTI CA UN CORB de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383615_a_384944]
-
ar fi incoloră sau albastră. conturul revoltei noastre ca o ciupercă de apă umple cerul cu metaforele vieții în fiecare pumn al lui Dumnezeu câte o ploaie atacă pământul printr-un fulger călătorește poetul căutându-și șnurul roșu alb în verbul albastru al viziunilor de o clipă conturul păcii noastre ca o pasăre de noapte aprinde candele pe linia lui șapte o lebădă cântă o singură dată apoi lasă inima cuvântului într-un sunet conturul larmei noastre ca un fulger mereu
ŞNURUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382852_a_384181]
-
și tu pleci să cauți iar și iar vrăbiile. nu mai întreb de întoarceri. vin ele odată cu rostul lor nevăzut neauzit doar trăit. poete când... Anne Marie Bejliu, 23 noiembrie 2015 ---------------------------------------------------------- căutări călătorii între visele inimii și realitate se plimbă verbul ”a fi”, ca un pitic dintr- o istorie uneori prea grea să răzbată pragurile pe care mintea i le impune, contra unei singurătăți materiale. de câte ori mă trezesc, simt durere în fiecare celulă a corpului fizic. neputințele reîncep să-și arate
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
pentru a nu-mi mai fi eu însămi mie adevăr? piticul își continuă călătoria, ținând la braț antenele melcului plictisit adesea să-și mai poarte cochilia prin întuneric fără ca el, piticul, să aprindă candela în timp ce se roagă Domnului pentru un verb ”a fi” mai clar. Anne Marie Bejliu, 24 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: între somn și trezie - sufletul - căutări călătorii / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
Mai este timp, mai este har Dar vremea-i scurtă...nu uita! Să nu vorbești când n-ai ce spune! Să nu vorbești când n-ai ce spune Și vorbe mii nu irosi Căci limba omului e dată Doar pentru verbul "a iubi! Când prin vorbirea ta creștine Tu n-aduci rod, n-aduci alin Zadarnică ți-e toată truda, Zadarnic ți-e orice suspin... Căci vorba dulce mult aduce Spuneau bătrânii mai de mult Și mult îmi place...mult mi-
OMAGIU DIVIN 17 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383008_a_384337]
-
umili, voi ne obijduiți pământul, ne sunteți doar ostili! Așa cum ieri a fost, poate în veci n-o să mai fie..! Păgânii barbari, inundă a noastră sfântă glie! Ura și frica cresc ca și rădăcinile-n pământ, rostim doar fraze fără verbe, noi am uitat ce-i sfânt! Frica voastră de război, sunt doar flăcărate minciuni, voi războiul îl purtați în suflet, căci sunteți nebuni! Aduceți ploi negre și suspine peste morminte, doriți să ne stingeți vieți, să vă ținem veșnic minte
VOR SUNA CLOPOTELE... 13. NOIEMBRIE 2015 IN PARIS de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383111_a_384440]
-
ceea ce faci! În moarte, ești doar ceea ce rămâne!”. Și Lazăr Lădariu, în această viață de trei sferturi de secol, este și rămâne ceea ce face de când a intrat pe poarta cetății! Adică, Un Luptător, aprig mânuitor al cuvântului de foc, al verbului de oțel, al vorbelor de săgeată, care s-au unit în unul și același binecuvântat talent hăruit de Dumnezeul nostru! Un Luptător fără spaimă, fără răgaz, și fără prihana sufletului dăruit idealului său greu de ucis, prin care și-a
Lui Lazăr Ladariu, Omul cu suflet de Ţară. [Corola-blog/BlogPost/92414_a_93706]
-
renaște din propria-i cenușă”. Românii, după ce s-au văzut cu pașaportul maro în buzunar, au bătut drumurile Europei și, de multe ori, s-au purtat mai rău „ca la ușa cortului”, speriind „lebedele Vienei”, au făcut lucruri incredibile, conjugând verbul „a fura”. Asta e ... și, din păcate, sunt unde de adevăr ! .................... Sfârșit de iunie 2016, s-a încheiat anul școlar, ... ce-ar fi să mergem la Belgrad ?! S-a făcut lista și vestea bună: nu mai sunt locuri, s-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92445_a_93737]
-
apropiat de plebe, de spiritele grobiene și grosiere, cu caracter carnavalesc, aidoma celui din comediile lui Plautus. Ei par să mizeze pe un melanj original și provocator cu ecouri din personaje simbolice (deși foarte bine mascate) precum Păcală (generat de verbul ,,a păcăli”), Nastratin Hogea (cu inflexiuni otomane, din rău famatul cartier Fanar), ocolindu-i sau nu pe Tache, Ianke și Cadâr, ori pe Ițic și Ștrul, dar nu și spiritul miticist (al personajului dâmbovițean Mitică, inventat de I.L.Caragiale) și
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
olteni s-au regăsit în manifestările cultural-artistice ale tuturor celor patru grupuri satirice țâșnite din Craiova, cu forță de simboluri oltenești, fiind asumate ca tot atâtea motive de mândrie identitară pentru oltenii înșiși - singurii români care utilizează corect (și instinctiv) verbele la perfectul simplu, lansând ei înșiși cele mai numeroasă spirite de glumă despre ei, despre olteni, lăsându-se ironizați, tachinați, ,,luați în balon” și ne-uitând să se autoironizeze cei dintâi, cu inteligență eclatantă. Felicitându-i - și on line, pe
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
magică ! Pentru mine, ea va rămâne de neuitat din câteva motive. În primul rând, pentru că am deslușit în tonalitățile, pauzele, flexiunile vocii, în general în „recitirea” maestrului Emil Boroghină valori noi ale geniului Eminescu, înțelesuri inedite ale multor adjective sau verbe din creația geniului românesc, noi culmi de expresivitate. Recitalul a dat noi contururi creației lui Eminescu - „chipul infinitului din noi”, cum l-a numit unul din urmași - Adrian Păunescu. În al doilea rând, pentru că auzind sintagma „parfum de tei” și
EMIL BOROGHINĂ cu recitalurile SHAKESPEARE şi EMINESCU în Statele Unite şi Canada [Corola-blog/BlogPost/93334_a_94626]
-
greu cuceribilul titlu de om cultivat. Ovidiu Ghidirmic este singurul creator din Oltenia căruia Editura Academiei Române - la inițiativa directorului său general: D. R. Popescu (cel mai valoros dramaturg român în viață, romancier cu suflu faulknerian și forță balzaciană, publicist cu verb vitriolant, aplomb și deschideri eminesciene, accente argheziene...) - a fost onorată să-i gireze, să-i îmbrățișeze și să-i publice această SINTEZĂ a sintezelor de maturitate și de consacrare definită, peste vreme, peste vremuri și veac, în Panteonul științific supreme
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios Țesut la poale de Carpați Și-oriunde Țara are frați În lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân uniți, De nimeni despărțiți. Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați cu frați În miezul țării noastre sfânt La ceas de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
Drăguțe s-au înmuiat în fata bietelor de noi și ne-au satisfăcut rugămintea (căci nu aveam nici un ban, și ni se spusese, de exemplu, să nu atingem fructele din vasul de pe masă, la nici unul din restaurantele hotelurilor, că trebuie (verbul a trebui are aceeași formă la singular și plural, este defectiv de plural = trebuie, atât la singular cât și la plural) plătite și de unde?) În sală eram numai noi, fetele, și în colțul opus un grup de vreo 8 georgieni
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
și inaltandu-se, pentru eliberare prin iubire, ca petala de mac, în vâltoarea stihiilor... Te-am văzut că... ești fluturele, ce-mi poartă pe aripi culoarea viselor... tu, cel născut dint-un ou, Non-Ființă, care te-ai despicat, creând elementele... Noi--- verbul kreno, cei care exersam balansul... superiori prin modestia guvernării noastre. 29 nov 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografica: NOI---BALANSUL IUBIRII / Mara Emerraldi : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Emerraldi
NOI---BALANSUL IUBIRII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383226_a_384555]
-
jw-rmr/lila/lila/Sar-diches-o-viitorii/diches-o-viitorii/ Spoitorii și arli La căldărari, după cum am zis mai sus, viitorul pers. III sg. se formează prin adăugarea sufixului -a după conjugarea -el. Dar spoitorii, arlii și alte grupuri rome folosesc acest -ela pt. conjugarea verbelor la prezent. Iar viitorul se formeaza prin plasarea prefixului -kam înaintea conjugării la prezent. Imaginați-vă o judecată inter-țigănească: Căldărar învinovățit că a fiul său a înjurat un spoitor. Obligat prin judecată tradițională să promită că fiul nu va mai
Editura BabelUL LIMBII ROMANI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383290_a_384619]