3,592 matches
-
mișcări monarhice nu aveau sorți de izbândă. Numai un fanatic naiv ca Paiva Couceiro, care încerca acum a treia sa mare aventură monarhică, putea crede că, după o lună de la moartea lui Sidonio Paes, și numai răspândind printre ofițerii monarhiștii vestea că fostul suveran, Don Manuel, ordonă restaurarea - veste fără nici un temei de adevăr - Monarhia ar fi putut fi restabilită. Paiva Couceiro se află la Porto. Rând pe rând, orașele din nordul țării - Braga, Viana de Castelo, Guimaraes și altele - aderă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Finanțe vrea să arate, și de data aceasta, incompatibilitatea între bolșevism și o societate europeană, creștină și justă. Răsunetul acestor conferințe e destul de modest, pentru că în aceeași lună izbucnește prima încercare de luptă deschisă împotriva demagogiei regimului. Primăvara 1926 se vestise într-adevăr senzațională. În martie are loc la Lisabona o încercare de revoltă militară, repede zădărnicită. La 18 aprilie, însă, încercarea se repetă, pe un plan mai mare, sub conducerea comandantului Filomeno da Cîmara, a generalului Joîo Sinel de Cordes
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
curând o să plecăm. Atunci nu pot să-ți spun decât atât: dacă poți, fă cale întoarsă. — Dar... ai înnebunit? Ce-ți închipui, c-am nimerit aici din întâmplare? Malaberga dădu din cap cu gravitate: — Sigur că nu! Un vis îmi vestise sosirea voastră prin părțile astea. Neîncrezător, Balamber o întrebă: — Și... știi și cu ce scop am venit? — Da: să-i aduceți cuiva moartea. Audbert, care ședea în capul mesei și nu pierdea o vorbă, încremeni. — Moartea? întrebă el. Ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
departe. Și războinicul acela eram eu? Dacă nu erai tu, era un frate geamăn de-al tău. Kayuk se întoarse cu amfora și Balamber îi porunci imediat să toarne de băut la toți. — Dar de ce visul ăsta ar trebui să vestească ceva rău? întrebă el. Ai spus că ar trebui să fac cale întoarsă. Ea își luă paharul și începu să-l clatine încet, strângându-și buzele și privind vinul cu un aer gânditor. — Poate nu e chiar rău, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rău? întrebă el. Ai spus că ar trebui să fac cale întoarsă. Ea își luă paharul și începu să-l clatine încet, strângându-și buzele și privind vinul cu un aer gânditor. — Poate nu e chiar rău, dar pentru tine vestește o schimbare importantă, definitivă chiar. Odolgan îi trase un cot comandantului său: — O schimbare importantă, hai? Cred și eu: după serviciul pe care o să i-l facem, Utrigúr o să... Balamber nu-l lăsă să continue: — Dar ce poate să însemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate omul acesta a dat de veste, și toată cetatea a strigat. 14. Eli, auzind aceste strigăte, a zis: "Ce înseamnă zarva aceasta?" Și îndată omul a venit și a adus lui Eli vestea aceasta. 15. Și Eli era în vîrstă de nouăzeci și opt de ani, avea ochii întunecați și nu mai putea să vadă. 16. Omul a zis lui Eli: "Vin de pe cîmpul de bătaie, și din cîmpul de bătaie am fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
să faci, și Îmi vei unge pe acela pe care-ți voi spune să-l ungi." 4. Samuel a făcut ce zisese Domnul și s-a dus la Betleem. Bătrînii cetății au alergat înspăimîntați înaintea lui și au zis: "Ce vestește venirea ta: ceva bun ?" 5. El a răspuns: Da, vin să aduc o jertfă Domnului. Sfințiți-vă și veniți cu mine la jertfă." A sfințit și pe Isai cu fiii lui, și i-a poftit la jertfă. 6. Cînd au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
vise. Și te-am chemat să-mi arăți ce să fac." 16. Samuel a zis: "Pentru ce mă întrebi pe mine cînd Domnul S-a depărtat de tine și S-a făcut vrăjmașul tău? 17. Domnul îți face așa cum îți vestisem din partea Lui, Domnul a rupt împărăția din mîinile tale, și a dat-o altuia, lui David. 18. N-ai ascultat de glasul Domnului, și n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mîniei Lui: de aceea îți face Domnul așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
sau de invitații ale domnului M..., trimise printr-un fecior boieresc, găseam mai întotdeauna și un adaus "scris" de Adela, niște arabescuri extraordinare, painjeni complicați, heroglife, prin care îmi dădea știre despre păpuși, ori mă chema la ea, ori îmi vestea vreo nenorocire - și era convinsă că am înțeles. Când, în sfârșit, pe la cinci ani, a început să învețe și un alfabet mai simplu, cel latin, copia mereu litere pe toate hârtiile din casă și, pe măsură ce le copia, mi le aducea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
uniforme, într-o lumină sură și rece de toamnă, spre apropiata prăpastie... Patruzeci de ani! Ce urât, ce vulgar sună cuvintele astea! Ce dospit! O firmă proaspătă, scrisă cu cerneală pe o hârtie cenușie, li- pită de geamul unei căsuțe, vestește că stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. Am intrat să-mi schimb sticla de la ceas, plesnită acum câteva zile. Haim Duvid, ceasornicar din Pașcani, și-a adus nevasta la băi și, ca să nu stea degeaba, își exercită meseria
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mele cavalerești, frumoasă și unică sub umbrela mică, trandafirie. Maica arhondară, pe care n-o mai văzusem de doi lustri 1, femeie de peste cincizeci de ani, dar zdravănă și cu un veșnic aer de războire, isteață și plină de duh, vestită pentru promptitudinea și dibăcia cu care arunca săgeți în dreapta și-n stânga, mă privi ascuțit și mă întrebă cu glasul ei bărbătesc dacă nu sunt cumva... Îi luai cuvântul din gură și-mi declinai numele. "Ei, bată-te să te
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
schimb se Înmulțiseră peste măsură berzele. Pe fiecare stâlp de telegraf era un cuib, pe fiecare horn, pe fiecare copac mai răsărit sau cumpănă rămasă În picioare. Clămpăneau din ciocurile lor lungi și roșii, acompaniind toaca și bătăile clopotelor ce vesteau sosirea vecerniei. În zori Își părăseau cuiburile și plecau lopătând peste fâșia de pământ ce delimita granița și reveneau la căderea serii, aducând În pliscuri tot felul de lighioane, pe care le lepădau prin curți sau Își hrăneau pe acoperișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de varză roșie sau cvas și, bineînțeles, castraveciori crocanți. Bețivanii mormăiau „Bogdaproste“ și, desprinzându-se de gard, se Îndreptau spre cârciuma lui Ițco.. Mașa era vestită pentru murăturile pe care le făcea, instinctul o Împingea să aibă o rețetă proprie. Indiferent dacă le punea din vară sau din toamnă, castraveciorii se păstrau verzi și pătlăgelele aveau o culoare proaspătă. Ele nici nu se chifligeau, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un aer Încărcat de tot felul de miasme produse de stomacul său. Pesemne Iona fusese mahmur și, dintr-o pricină sau alta, Îl mustrase conștiința. Monstrul fusese o halucinație a sa. Glasul din cer Îl trimisese la Ninive să-i vestească pieirea, dar Iona s-a suit pe o corabie și s-a Îmbătat. Îmbătându-se, l-au apucat mustrările de cuget. Nu era, desigur, simplu să stai, atâta amar de timp, fără mâncare și fără băutură În pântecele unei viziuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
plin de formule, cifre, hexagoane, triunghiuri și alte abstrațiuni, Încurcându-și unul În altul cornițele de ied, noul Adam și noua Evă, mișcând din copite, se pregăteau să iasă În lumină, Într-o nouă lume... Mașa tresări: behăitul bătrânei Evlampia vestea vremea amiezii. 12 august - 20 octombrie 2005, Iași FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\ Masa si extra-redactat.doc PAGE 111
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În vorbirea engleză. În proporție de câteva procente conținutul povestirii a fost romanțat, motiv ca lectura să fie mai relaxantă În rest, corespunde adevărului, inclusiv teribila mea otrăvire cu peștele radioactiv. I CĂTEVA MINUTE DE RELAXARE Echinoxul de primăvară Își vestise debutul Într-un mod cu totul neașteptat; În zorii zilei de 21 martie 1971, puternice rafale de vânt Însoțite de lapoviță și ninsoare, ținuse Încordată atenția locuitorilor milenarei capitale Elene vreme de două ceasuri. Apoi, În mod nefiresc, văzduhul se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să repare, ce mai putea fi reparat. Taximetrul Îl depuse la drumul principal, având de mers o bucată de drum În interiorul unei alei Înguste, străjuită de pomi ornamentali. Dimineața era undeva pe aproape și, chiar auzi În depărtare - un cocoș vestind, ivirea zorilor. Mergea agale, târându-și picioarele, zărind În depărtare un fel de umbră dar, pe măsură ce umbra se apropia, reveni la dimensiunile unui om. Privindu-l mai cu atenție, Tony Pavone observă mersul acestuia cu pași șovăitori - clătinându-se. În dreptul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mică glumă pe lângă ce are să urmeze...Însăși „Profeții Antichității”, au stabilit cu precizie acest cutremur de pămând, mai făcând precizarea: să ne rugăm oameni buni, planeta noastră nu va mai apucă anul două mii...!!” În jurul acestui stupid profet de ocazie, care vestea convingător sfârșitul vieții pe acestă planetă, se adunară În jurul lui o mulțime de oameni În special femei și copii, crezând, chiar acum, În momentul de față va fi sfârșitul lumii, căzând În genunchi plângând, făcând semnul crucii, cerând Divina iertare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și lumină Pentru a vesti nașterea Celei de-a șasea coloane. Doar un desen mai am Pășesc în cerc și lumea mi se pare goală De așteptări, dorințe, ambiții, năzuinți Am înghețat să tot aștept afară Iar tu, la cald, să-ngâni și-n șoaptă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
căruța cu calul slăbănog și mic, și vocea căruțașului care stătea pe capra căruței, adus de umeri; îl vedeam acum prin fereastră, era același din primăvara trecută; îl auzeam strigând - sosea odată cu primăvara, asta era, probabil, menirea lui, să o vestească, în timp ce oamenii îl credeau un simplu căruțaș: „Pământ de flori! Pământ de flori!” părea pe jumătate că doarme, cu fața luminată de soarele Levantului ce se ivise la orizont. Venea, sigur, din O mie și una de nopți, vindea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
revelație e aceasta, îl întrebai, de care nu-ți dai seama?”... Aprinsei lumina, el dispăru, și o singurătate vegheată cald îmi ocrotea ființa. Intrai în zodia Gemenilor, anul 1955. 28. Către sfârșitul verii acelui an, o scrisoare din partea învățătorului îmi vesti eliberarea lui Lung. De fapt, însuși Lung mi-o vestea prin două rânduri scrise în adăugire cu mâna lui: „Domnule judecător, aflați că sunt liber și fericit. Știu că v-ați interesat de mine, vă mulțumesc și să vă dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
seama?”... Aprinsei lumina, el dispăru, și o singurătate vegheată cald îmi ocrotea ființa. Intrai în zodia Gemenilor, anul 1955. 28. Către sfârșitul verii acelui an, o scrisoare din partea învățătorului îmi vesti eliberarea lui Lung. De fapt, însuși Lung mi-o vestea prin două rânduri scrise în adăugire cu mâna lui: „Domnule judecător, aflați că sunt liber și fericit. Știu că v-ați interesat de mine, vă mulțumesc și să vă dea Dumnezeu sănătate. Ne e dor de dumneavoastră.” Scrisul mărunt, încărcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sfârșitul lui august, și pădurea Petrișorului, bătrână și nestricată de mână de om, își desfășura tăcută bolțile de frunzișuri. Urca domol coline trăgănate, se ridica departe într-un pisc prăpăstios, în vârful căruia săgeta spre cer un brad vechi, care vestea cel întăi printr-un șuiet adânc sosirea vânturilor. Așa urca lin spre asfințit, și de pe cerul răsăritului soarele începea să-i pătrundă ascunzișurile. În țihla măruntă de la margine, lumina se cernea în ploaia deasă și caldă de raze; roiuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
drum cu baltagul și cu pușca. Ce este, cucoane Coste? —Mă-ntrebi ce este? izbucni îndârjit boierul și își acoperi obrazul cu gluga. Tu știi să te hodinești la foc; haidăii ceilalți, iar nu fac nimica - și trebuie să mă vestească străinii că intră hoți în pădure. Ba pot să-i văd și eu ziua-n amiaza mare, cum mă pradă. Acu o jumătate de ceas am văzut eu, cu ochii mei, pe-un mușteriu... Cum se poate, cucoane? unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fugea în casă, ieșea îndată și trântea ușa, și întreba aiurită: — Unde se duce? unde se duce? Ce-are să zică Sanis?... Ce să fac?... Vai! Vai! Și porni și ea deodată prin noroiul uliții, după Haia, urmată de ceata vecinelor. Vestea ca un fulger se întinsese; femei din alte mahalale o împresurau. Și ea se văita încet, își frângea mânile. Și la gară, prin ziua leșietică, trenul plecase. Învăluiri de fum negru izvorau în depărtare. Lumea se împrăștia: mamele, surorile, logodnicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]