2,162 matches
-
localitatea Barcani este situată la sud de Zagon, într-o zonă bogată în frumuseți natu râle, în colțul sud-estic al județului Covasna, pe DJ 121 E, la o altitudine de 720-750 m. De această comună aparțin satele Ladauti și Saramas. Vestigii arheologice. Pe teritoriul fostei localități Costanda, cu ocazia unui sondaj din 1960 și 1962 s-a descoperit un nivel de locuire neolitic timpuriu cu microlite geometrice și un loc de prelucrare a acestora. Prima atestare documentara: 1843, Zagoni-Bodza; 1874 Zagonbarkany
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
pe malul drept al râului Negru, în locul numit "Telek" s-a constatat existența unei bogate așezări neolitice. Aici au fost descoperite trei locuințe și două morminte aparținând "culturii Tisa", materiale arheologice aparținând "culturilor Boian, Cucuteni-Ariușd, Bodrogkeresytúr, Coțofeni și Noua", precum și vestigii din epoca bronzului ("cultura Wietenberg") și din prima epocă a fierului. Epoca dacică este deasemenea marcată prin descoperirea unei locuiri dacice din epoca "La Téne", căreia îi aparține o monedă de tip "Vîrtejul-București". Tot în acest loc s-au descoperit
Reci, Covasna () [Corola-website/Science/300382_a_301711]
-
Secuiesc - Bacău. Prima atestare documentară datează din anul 1332, însă descoperirile areologice dovedesc existența omului aici mult înainte astfel, în anul 1961, cu ocazia unui sondaj arheologic făcut în locul numit "Maksahát" s-a identificat o așezare de tip "Cucuteni-Ariușd" și vestigii din sec. XI - XII, iar pe "Hotarul Moacșa" s-a descoperit o cetate dacică. Pe malul drept al pârâului Pădureni, s-a descoperit o așezare cu două nivele de tip "Precucuteni, Cucuteni-Ariușd" ce conținea o locuință dreptunghiulară, fragmente de ceramică
Moacșa, Covasna () [Corola-website/Science/300380_a_301709]
-
a satului Aruncuta datează din 18 noiembrie 1346. Cercetările arheologice făcute de-a lungul timpului și consemnate în literatura de specialitate atestă locuirea teritoriului satului Aruncuta cel puțin din epoca bronzului. În hotarul satului au fost descoperite o serie de vestigii arheologice, precum o secera de bronz cu buton, un celt de bronz cu plisc și cu corpul de secțiune ovala, un fragment de picior de vas de lut, de la sfârșitul epocii bronzului, În punctele la Cremeniș, Cânepiști și la „Râtul
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
urmele unei cladiri române reprezentând blocuri mari de piatră cioplita sub forma unor stâlpi de susținere (coloane). Se presupune că acele tuburi de apeducte ar avea legătură cu așezarea din zona Cremeniș - Ciurgău în care s-au descoperit și alte vestigii arheologice române. În Aruncuta au existat mai multe familii nobiliare, între care familia "Medjes de Band" în prima jumătate a secolului al XIV-lea, familia de nobili catolici "Bogáth de Juc" în a doua jumătate a secolului al XIV-lea
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
1780 și 1819, moneda din 1780 fiind de un creițar. Descoperirile arheologice efectuate de-a lungul timpului și consemnate în literatura arheologică atestă locuirea teritoriului satului Aruncuta începând cu epoca bronzului. În hotarul satului au fost descoperite o serie de vestigii arheologice, precum o secera de bronz cu buton, un celt de bronz cu plisc și cu corpul de secțiune ovala, un fragment de picior de vas de lut, datate la sfarsitul epocii bronzului., În punctele la Cremenis, Cânepiști și la
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
C.M. Zira, au elaborat două ipoteze: că localitatea ar fi fost “o ascunzătoare de vite mari în mijlocul ostrovului”, dar, mai probabil, o “redută rusă”. Mai târziu este confirmată existența sa ca ”sat de clăcași”. Comuna s-a numit anterior descoperirii vestigiilor geto-dace “Ulmi”, datorită pădurilor de ulmi existente în zonă și avea în compunere satele Fântâna Banului (de la întemeietorul legendar al satului, ciobanul Banu, care a săpat prima fântână, stabilindu-se în zonă), Fântânița (o comunitate de păstori care a fost
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
zonă), Fântânița (o comunitate de păstori care a fost asimilată de comunitatea Fântânii Banului) și Moreni (denumire determinată de ocupația preponderentă de morărit și numărul mare al morilor de apă, fapt favorizat de bogata pânză freatică din zonă). După descoperirea vestigiilor cetății geto-dacilor, comuna a luat numele de “CETATE” și are în componența sa satele: Fântâna Banului și Moreni, nume rămase astăzi adânc întipărite în memoria și sufletele locuitorilor, dar nefolosite oficial. Comuna Cetate, una din cele 95 comune ale județului
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
la est de cimitirul din Bila; lângă fostele magazii CAP din nord-nord-vestul satului Schitu; la sud-vest de Schitu; precum și la „Măgura lui Boboc”, la 3 km de Schitu către Naipu, unde s-a găsit un tell neolitic aparținând culturii Gumelnița. Vestigiile datează din perioade ce variază de la neolitic (culturile Boian și Gumelnița) până în Evul Mediu Timpuriu. Alte trei obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1857); școala veche (1900), ambele din Schitu; și fundațiile fostei biserici „Sfântul
Comuna Schitu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300444_a_301773]
-
au fost semnalate fragmente ceranice aparținând culturilor "Ariușd faza timpurie" și "Boian faza Giulești". Pe malul pârâului Fișag s-a descoperit un topor de piatră șlefuit, o ceașcă și mai multe fragmente de ceramică dacică. Din locuri neprecizate mai provin vestigii ale culturilor "Criș" și "Ariușd-Cucuteni", un topor de piatră atribuit culturii "Coțofeni", un topor de bronz cu margine ridicată din epoca bronzului și un tezaur de monede barbare. În "Dealul Mesteacănului" se află o așezare rurală de unde provin o statuetă
Ciucsângeorgiu, Harghita () [Corola-website/Science/300475_a_301804]
-
de Bolintin-Vale. La Aluniș, din această șosea se ramifică DJ401D, care duce la Dărăști-Ilfov, 1 Decembrie (unde se intersectează cu DN5), Copăceni și Vidra. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1852, însă săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii ale paleoliticului și neoliticului. În 1595, înaintea bătăliei de la Călugăreni, Mihai Viteazul și-a așezat tabăra la Măgurele. După luptele de la Călugăreni, turcii au prădat și satul Măgurele, locuitorii risipindu-se în pădurile din jur și în alte sate. La
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
capitalei italiene (inițial Ruma) ar putea fi derivare din numele unei stirpe etrusce, Rumina. Cea mai mare colecție de artefacte etrusce se gaseste la Museo Nazionale di Villa Giulia din Romă, înființat de Papă Iulius al III-lea. Există numeroase vestigii arheologice în orașele fondate de etrusci și care rezistă până astăzi. Descoperiri importante, care au atras atenția lumii asupra acestei civilizații, au fost mormintele pictate din Tarquinia. În secolul al XIX-lea se declanșase chiar o mânie cu privire la etrusci, orice
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
și, respectiv, "Ulmi". Opt obiective din comuna Belcești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca monument de arhitectură, și anume din satul Tansa. Celelalte sunt situri arheologice, cu diverse vestigii, situri distribuite astfel: patru în zona satului Belcești (Dealul Rușilor, La Sărături, Coasta Hucului și Dealul Hucului la Sondă), unul la Ulmi (pe malul lacului Tansa, „la Curte”), unul la Liteni („pe Curte”), și unul la Munteni („la Știubeiul cu
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
Colinele Alioșului fac începutul zonei viticole care se întinde de aici până dincolo de Cuvin. Împrejurimile satului sunt: Valea Irigului, Allodial, Uberland, Gyurok, Valea Fibișului, Valul Roman, Dealul Ungurului, Cetate. Se pare că așezări în zona Alioșului au fost atestate de vestigii încă din epoca bronzului. Numele anterioare celui contemporan pornesc de la "Helensfalva" la 1335 și alterându-se spre "Elleus"(monustra) în 1561. În 1774 satul este menționat ca "Alleosch". În 1780 însuși Francesco Griselini amintește de "Alleyusch". În apropierea satului de
Alioș, Timiș () [Corola-website/Science/298650_a_299979]
-
utilizată că metoda matematică pentru studiul istoric, pentru stocarea și administrarea datelor în format digital. Arheologia (grec. "arhaion"-vechi, "logos"-știință) este disciplină independența cu metode proprii care se ocupă cu dobândirea, interpretarea și sistematizarea datelor, de valorificarea științifică a vestigiilor materiale descoperite în pământ, la suprafață acestuia, în peșteri sau în ape. Arheologia constituie un element esențial pentru reconstituirea culturilor preistorice, și furnizează informații importante pentru perioadele istorice ulterioare, informații ce sunt corobarate cu cele oferite de alte surse. S-
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
surse. S-a dezvoltat de la începerea săpăturilor arheologice din Italia, Grecia și în Egipt. Ramurile arheologiei sunt clasificate în funcție de epocă (cea preistorica, cea medievală) sau în funcție de mediu (cea submarina, cea subterană), cu metode proprii de cercetare. Scopul arheologiei este identificarea vestigiilor arheologice, clasificarea, ordonarea cronologică, compararea, salvarea, interpretarea și valorificarea acestora. Vestigiile materiale formează inventarul mobil cu care poate fi reconstituita cultura umană, în structura, tehnologie și în evoluția acesteia. Vestigiile materiale pot fi complexe fixe-așezări, necropole, sanctuare, fortificații, drumuri și
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
și în Egipt. Ramurile arheologiei sunt clasificate în funcție de epocă (cea preistorica, cea medievală) sau în funcție de mediu (cea submarina, cea subterană), cu metode proprii de cercetare. Scopul arheologiei este identificarea vestigiilor arheologice, clasificarea, ordonarea cronologică, compararea, salvarea, interpretarea și valorificarea acestora. Vestigiile materiale formează inventarul mobil cu care poate fi reconstituita cultura umană, în structura, tehnologie și în evoluția acesteia. Vestigiile materiale pot fi complexe fixe-așezări, necropole, sanctuare, fortificații, drumuri și alte monumente, cât și cele mobile, cuprinzând artefacte, obiecte casnice, arme
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
subterană), cu metode proprii de cercetare. Scopul arheologiei este identificarea vestigiilor arheologice, clasificarea, ordonarea cronologică, compararea, salvarea, interpretarea și valorificarea acestora. Vestigiile materiale formează inventarul mobil cu care poate fi reconstituita cultura umană, în structura, tehnologie și în evoluția acesteia. Vestigiile materiale pot fi complexe fixe-așezări, necropole, sanctuare, fortificații, drumuri și alte monumente, cât și cele mobile, cuprinzând artefacte, obiecte casnice, arme, piese de podoaba, monede etc. Arheologia colaborează cu discipline că epigrafia, numismatica, sigilografia, metrologia, cronologia, arta, arhitectura, lingvistică, toponomia
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
fi stabilite și pot fi cu greu reconstituite în funcție de loc, împrejurimi, de selecția naturală și obiectivă determinată de perisabilitatea unor materii prime sau de selecția subiectivă determinată de comportamentul uman (războaie, distrugeri, abandon). Trebuie să existe o anumita masă de vestigii materiale comune cu aspecte și caracteristici comune, descoperite repetat în aceleași situri. Fenomenul răspândit trebuie să fie limitat într-un spațiu bine determinat și să existe un cadru cronologic delimitat. Denumirea unei culturi se realizează în funcție de o așezare eponima, după
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
există și minorități de reformați (10,7%) și penticostali (1,6%). Pentru 2,81% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: Cercetările arheologice în zona comunei au relevat o serie de vestigii ale prezenței umane începând din neolitic în zonă. În zona dealului Vârful Glimeii (între Valea Călata și Valea Valcău), a fost găsită o așezare a culturii Tisa, datând din neolitic. S-au găsit bordeie cu acoperiș lipit, ceramică, o figurină
Comuna Călățele, Cluj () [Corola-website/Science/299573_a_300902]
-
din neolitic în zonă. În zona dealului Vârful Glimeii (între Valea Călata și Valea Valcău), a fost găsită o așezare a culturii Tisa, datând din neolitic. S-au găsit bordeie cu acoperiș lipit, ceramică, o figurină din teracotă și alte vestigii. Alte săpături au dus la descoperirea unor obiecte aparținând culturii Coțofeni. În peretele sudic al bisericii reformate din satul Văleni este află zidit un relief funerar aparținând epocii romane . În localitate a existat o stație de cale ferată.
Comuna Călățele, Cluj () [Corola-website/Science/299573_a_300902]
-
Perimetrul total a lacurilor cadastrale de pe teritoriul comunei este de 698 km.,reprezentate de lacul Feiurdeni 1 si 2,cu amenajări piscicole.În hotarele Apahidei existau lacuri naturale,astăzi în mare parte secate:Lacul Cocor,în jurul căruia s-au descoperit vestigii istorice,Tăul Ghiughioaii,azi pământ arabil,fiind afectate desecările în anii șaptezeci,Tăul Maierului care nu este secat complet,având scurgere pe Valea Broaștei.Mai sunt ochiuri de lacuri în lunca Someșului. Apele fiind inșirate pe aliniamentul Turda-Cojocna-Sic se caracterizează
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
14%), reformați (3,36%), martori ai lui Iehova (2,28%) și greco-catolici (1,03%). Pentru 7% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
După 1989, aceste unități au fost reorganizate, o mare parte a jilăvenilor salariați ai lor ajungând șomeri și reorientându-se din nou spre agricultură. Comuna Jilava are o istorie milenară. Cercetările arheologice din în anul 1929 au scos la iveală importante vestigii care dovedesc existența unei locuiri umane în această zonă cu pe 2000 de ani e.v. (aparțin culturii de tip “Gumelnița B”). Au fost descoperite și două morminte datând din sec III-IV pe care specialiștii le-au identificat ca aparținând
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
decorata lor ceramică, dar și cu uneltele de piatră șlefuită. Epoca bronzului este acoperită de existența a trei dintre cele mai reprezentative manifestări culturale (cele de tip Glina, Monteoru și Tei). Din epoca fierului traco - geto - dacic au fost descoperite vestigii care aparțin atât primei sale părți (Hallstatt-ul, cu aspectul Bârsești Ferigele), cât și celei de a doua (La Tene) cu manifestările sale "clasice". O importanță aparte o au monumentele romane - castrul și thermele sale - ridicate în primii ani ai sec
Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/299756_a_301085]