1,953 matches
-
de longue durée (c) 2011, Institutul European, pentru prezenta ediție www. euroinst.ro INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 700469 O.P. 1 C.P. 161 euroedit@hotmail.com Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României HORODINCĂ, GEORGETA Visătoare / Georgeta Horodincă ; trad.: Magdalena Popescu Bedrosian ; postf.: Geo Șerban. Iași : Institutul European, 2011 ISBN 978973-611-784-8 I. Popescu Bedrosian, Magdalena (trad.) II. Șerban, Geo (postf.) 821.135.1-31 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
2011 ISBN 978973-611-784-8 I. Popescu Bedrosian, Magdalena (trad.) II. Șerban, Geo (postf.) 821.135.1-31 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA GEORGETA HORODINCĂ VISĂTOARE O afecțiune de lungă durată Traducere din limba franceză de Magdalena Popescu Bedrosian Postfață de Geo Șerban INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Imagini nete pe fond negru. O piață mare, cu, în mijloc, o dezagreabilă clădire pătrățoasă, fără etaj, adăpostind buticuri de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să nu ajungă să cunoască abisurile de oroare în care poate coborî omenirea. E mai bine să-și păstreze, spunea el în marea lui disperare, câteva iluzii despre oameni... Ultima scrisoare, foarte scurtă, fusese expediată în noiembrie 1942, anul Stalingradului. Visătoarea e tot amețită și istovită. Îi merge chiar foarte rău. Asta nu o împiedică să facă proiecte. Dacă s-ar duce, de exemplu, la Bugaz? Nu mai există restricții, frontierele sunt deschise, ar putea face foarte bine o scurtă călătorie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
iubirea ei, interesul și capacitatea de înțelegere a celuilalt nu vor fi fost niciodată alterate. Printre diversele interpretări și ipoteze plauzibile, de ce n-ar fi de identificat, în aceeași fotografie, însăși starea de spirit sintetizată emblematic în titlul romanului postum Visătoare? Dincolo de diagnostice, de verdicte, de aproximări la termen! Dincolo de obscuritatea amenințătoare, pe durata comei prelungite, din capitolul sumbru cu care se deschide romanul. Dacă nu iminentă, irevocabilă! Și ea naratoarea, astfel desemnată impersonal înțelesese că scadența se apropiase amenințătoare. Pândea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
copilăriei bântuite de spectrul războiului pe coasta basarabeană a Mării Negre sau evocă un București al anilor năpăstuiți de înscăunarea puterii totalitare. E de necrezut câte fire dintre scrierile anterioare ale Georgetei Horodincă se întrețes în canavaua celei din urmă cărți, Visătoare, ca un avertisment că reconstituirea faptelor văzute la lumina zilei e dublată, fortificată de o viziune lăuntrică, sfredelitoare, ce le amplifică ecourile, trăgând înțelesuri imprevizibile din asocierea cu umbrele nocturne. Înaintea ambiției de a trimite fascicole de lumini spre propriile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
morții asupra lui Blecher. Apoi, își inaugura intrarea în cohorta prozatorilor cu o excelentă nuvelă (Călăuza pierdută din volumul Bastarzii, 1979), unde apărea în prim-plan moartea tatălui ei. Episodul acesta, de altminteri, va reveni, pe căi ocolite, și în Visătoare. Cel puțin în acest roman postum, sentimentul fatalității ia naștere tocmai din alternanțele abil distribuite între lumini și umbre. Cartea insistă deseori pe simbolul nocturnului, începând cu momentul sosirii în zonă a romanticului locotenent Filip, apoi înserările melancolice din restaurantul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
SIBIU Librăria Polsib, Șos. Alba Iulia nr. 40, tel. 0269/210058 TIMIȘOARA Librăria Esotera, str. Lucian Blaga nr. 10, tel. 0256/431340 Librăria Noi, str. Hector, nr. 2-4 tel. 0256/220949 P.C. JERSILD Eu, gândacul 2 1 3 GEORGETA HORODINCĂ Visătoare 382 383
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
filozofează, dar e un iremediabil sentimental. Frumoasa Adela cântă la clavecin valsuri de Chopin, după care urmează molcomele și îngânduratele conversații în cerdacul de sub cerul senin al nopții. Adela este văzută de Emil mai degrabă ca o proiecție lirică a visătorului predispus la idealizare. Cunoscutul profesor cărturar N.I. Popa, într-un interesant eseu, scrie o analiză amicală a "ieșenismului" ca mod de viață, nu neapărat omogen, unitar, fără fisuri, pentru că oamenii sunt diferiți, fiecare cu fizionomia, psihologia și gândirea lui, ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Nu punem totul pe seama distrugerilor de vestigii, din fericire nu prea multe la Iași, nici pe absurditatea că ieșeanul nu ar fi evoluat în adaptare, în ritm, în modernizare, în a ține pasul cu vremea, dar unde-i sufletul lui visător și gânditor? În casele înconjurate de nuci mari, tei înfloriți, castani bătrâni, tufe de liliac și iasomie, de amintiri și de sunetul clopotelor ce învăluiau înserarea după vecernii, ieșenii aveau timp de lecturi, de muzică, instruire și taifas. Aveau timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
au o strălucire diferită, mai ales în ochii celor care învăluie peisajul în culorile propriilor lor percepții și sentimentalități. Azi, mai au oamenii timp să privească și să admire bolta cerească? Măcar la modul fizic dacă nu și altfel. Mintea visătoare și ochii contemplativi ai scriitorului mirat se opresc asupra universului de esență sacro-cosmică din care Luna iese umbrită sau luminoasă, eclipsată sau clară, ca un diamant rece sau cu razele trimise spre a mângâia și încuraja îndrăgostiții. Are puterea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
poartă cu fală rezonanțe care stimulează ecoul timpului de altădată, germinează freamătul sonurilor venite din trecut. Colindăm locurile, ne uităm pe frontispiciile clădirilor, trecem pe lângă statuile înfipte în socluri temeinice și îngânăm admirativ numele încrustate în piatră pentru veșnicie. Vânturăm visători Cetatea, apoi ne odihnim la umbra marilor înaintași, cu gândul la perenitatea faptelor lor și la infinitul albastrului de cer. Cine a fost Gh. Asachi? Familia și școala din Herța, chiar și Academia domnească din Iași, care funcționa încă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
substanțialități pure. Culorile inefabile ale florilor se întind de la Bucium la Copou și Breazu, de la Galata la Ciric, de la Cetățuia la Grădina botanică, eflorescențele în imaginare ghirlande suspendate dând credit parcă fenomenelor alchimice într-o perpetuă explozie a imaculatului. Dar visătorul este cel care fructifică mai ales culoarea albă, un trandafir, un crin sau o orhidee înduioșează iubirea, pe când piatra albă sfârșește prin a fi de un alb mai alb în ochii arheologului. Culorile materiale, de la alb la negru, de la roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și niciodată nu se plângea de oboseală. Toată gospodăria era pe mâna ei. Se frământa mereu ca noi toți să aveam de toate, să fim mulțumiți. Pe lângă vrednicia ei de mamă și gospodină, am remarcat adeseori și o fire romantică, visătoare, cu o voce de soprană neîntrecută. A avut o viață grea. De timpuriu și-a pierdut tatăl, mama ei rămânând cu cinci copii și întreaga gospodărie. Fratele cel mare Ion Buzilă a luat în serios munca celor câteva hectare de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care s-o vadă fără să se Îndrăgostească pentru totdeauna de ea. De la ea a moștenit Bodo ochii aceia ca vioreaua, cum nu mai are nimeni, și părul buclat și farmecul de neuitat, con ti nuă călugărul cu o voce visătoare... — Vrei să spui părinte, iertare, monseniore, bâlbâi Urs uluit, că Bodo... Da, consiliere, asta vreau să spun. știu că ți se pare de necrezut, dar Dumnezeu mi-e martor că gura mea gră iește numai adevărul. Așteaptă și ai să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ducelui. Erau acolo Amadeus din Genf, Siegebert din Solden, maestrul de vânătoare, starețul Otto și alții. Eglord lipsea. — Unde-i ministerialul din Opfingen? Întrebă Conrad. Oamenii lui Îl priviră mirați. Înaintea lor se afla un războinic necunoscut lor. Aerul de visătoare nepăsare și de tinerețe netulburată, lipsită de griji, pierise. În Încrâncenările acelei nopți sângeroase se născuse un bărbat aspru, cu privi rea Întunecată, cu buzele strânse Într-o expresie de amărăciune, care, așa cum au mărturisit mai târziu cei care l-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
poți Înlocui niciodată... A fost ultima oară când stăpânul din Breisgau a fost văzut plângând. În cele câteva zile Îmbătrânise și o cută adâncă i se săpase pe frunte. Nici strălucirea ochilor săi nu mai era aceeași. Rămase acelaș prinț visător și tăcut, dar ceva din agerimea lui a dispărut pentru totdeauna și oamenii lui devotați ar fi dat orice ca să-l mai poată vedea zâmbind ca altădată. XIX Ceata de slujitori cu care respectatul negustor Josua sosi În Zürich era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Tu, Doamne, unde erai? Ce făceai? N-ai simțit mirosul de carne omenească arsă pătrunzând până în augustele Tale apartamente dotate cu aer condiționat? Cum puteai asista indolent, pasiv, rece și nesimțitor la distrugerea propriei Tale creații?? În timp ce stăteai liniștit și visător, odihnindu-Ți bătrânețile într-un fotoliu comod, așezat sub mărul Cunoașterii din grădina Edenului, filosofând asupra frumuseții nepieritoare a acestei lumi, n-ai sesizat plutind prin fața ochilor Tăi divini particule de cenușă umană, depunându-se cu sfială tremurândă în părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mei... Căci eu iubesc - Și flori și ochi și buze și morminte... Au urmat, la distanțe mai mici ori mai îndelungate, alte și alte poezii de Lucian Blaga: Gorunul... Lumina, Veșnicul, Pământul, Zorile, Iisus și Magdalena, Inima, Vreau să joc!, Visătorul, Ursitoarea mea, Eva, Fiorul..., Legenda, Izvorul nopții, Scoica, Martie, La mare..., Zamolxe, Ecourile, Dorul, Ghimpii dar și Cugetări... dintr-un viitor volum. După care în numărul 143, Nicolae Iorga scria despre poetul Lucian Blaga: ... E aici un tânăr care întinde
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
minunată totodată, pofta ei mai puternică decât morfina, eh, și câte și câte n-ar mai fi. Câte ne unesc, nu ? Dar una singură ne dezbină mai presus de toate. — Te rog... — Da, da, anume aceea că eu sunt un visător, iar tu, prietene, nu ești. Un visător, asta ești ? — O, ba chiar unul mare și gogonat. Un visător tupeist și lacom, nu mă mulțumesc eu cu un deget sau două, iau toată mâna, și nu doar palma, tot brațul, amice
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din Cernăuți și astfel părăsește definitiv orașul plin de culoare și de boemie care îl consacrase, își părăsește prietenii cei mai de preț, adevărata lui familie, pentru a deschide un alt capitol în viața sa, acela în care îndrumă tineri visători ca el să devină piloți. Se spune că devii profesor când nu mai ești capabil să creezi, i-a trântit-o Cristi, chiar cu câteva zile înainte de plecarea lui Ionel. — Așa o fi, dar orice ai zice, dragul meu prieten
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au mai repetat niciodată și n-au îndrăznit să-l înregistreze, spunând că a fost exact ca viața celui căruia îi era dedicat : o singură dată și irepetabil. Un ultim omagiu, prin care vedetele scenei s-au despărțit definitiv de visătorul Ionel Fernic. Apoi lucrurile au revenit la normal, fiecare seară i-a împăr- țit pe cântăreți în localurile cu care aveau contracte, muzica a reînviat în orașul a cărui vară fusese prea liniștită, sumbră și tăcută. Și interpreți noi continuau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se va schimba după câștigătorii lui, care vor mutila istoria, venerând eroii unei singure părți, lăsând învinșii, ca de obicei, oricât de bravi și mari, să fie sortiți uitării. Te-ai stins poate la timp, înainte de începutul sfârșitului nostru, al visătorilor care au încercat să despoaie lumea de prejudecăți și ură, învăluind-o în singurul lucru care a contat pentru noi vreodată : dragostea. Iubirea care a arătat lumii că e loc pentru toți și nicio bătălie, în afară de cea cu tine însuți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bate și glasul meu va avea și cea mai mică putere, nu voi termina. Nu voi ceda. — Ce mai e de demonstrat, Cristi ? Ce mai e de făcut ? Nici tu nu cred că mai înțelegi... — Ai fost tot timpul un visător și un om al vieții. Te-ai încăpățânat să le faci pe toate, dar un singur lucru nu ai reușit, Ionele. — Ce, amice ? Unde m-am ratat ? zâmbește Fernic. — Nu ai fost niciodată un artist, cu adevărat un artist. Altfel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apăreau mie - dar și celor din jurul meu, inși care erau certificați În buna lor apreciere a realității - drept posibilitățile limitate pe care le oferă ea, la un moment dat. Realiștii spun despre un asemenea caracter că este cel al unui „visător”! Se poate, numai că, În acest caz, substantivul prinde și o altă coloratură În afara de cea a unei „evaziuni din realitate”: cineva care Îndrăznește mai mult decât cei din jur - sau din istorie! -, cineva care nu e atît de impresionat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din realitate”: cineva care Îndrăznește mai mult decât cei din jur - sau din istorie! -, cineva care nu e atît de impresionat de argumentele, uneori contondente, ale realității, Încât s-o accepte fără să imagineze „planuri de răzbunare”! De fapt, un „visător” este și acela care dă o mai Înaltă valoare tocmai acestei entități sau acestui fenomen numit realitate, cineva care, cu o mână „somnambulă”, dar și decisă, deșiră toate calculele „Înțelepte” ale oricărui calcul al probabilității, răsturnîndu-i argumentele, ce atîrnă greu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]