2,884 matches
-
văduvă din cauza unei defecțiuni tehnice, dintr-o neatenție, din cauza unei locomotive Pacific alergând spre, și ea, o neștiută destinație. TU nu ești. Toți anii vieții tale vor fi tot atâtea ierni. Cu viscole de zăpezi, cu viscole de ploi, cu viscole de arșiță, cu viscole de flori, cu viscole de fân, cu viscole de oameni ce te vor troieni. O viață finită ca un uragan nesfârșit. Din când În când clipele de liniște având ceva din măreția gerului. Așa este scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tehnice, dintr-o neatenție, din cauza unei locomotive Pacific alergând spre, și ea, o neștiută destinație. TU nu ești. Toți anii vieții tale vor fi tot atâtea ierni. Cu viscole de zăpezi, cu viscole de ploi, cu viscole de arșiță, cu viscole de flori, cu viscole de fân, cu viscole de oameni ce te vor troieni. O viață finită ca un uragan nesfârșit. Din când În când clipele de liniște având ceva din măreția gerului. Așa este scris. TU, permanent, plutind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din cauza unei locomotive Pacific alergând spre, și ea, o neștiută destinație. TU nu ești. Toți anii vieții tale vor fi tot atâtea ierni. Cu viscole de zăpezi, cu viscole de ploi, cu viscole de arșiță, cu viscole de flori, cu viscole de fân, cu viscole de oameni ce te vor troieni. O viață finită ca un uragan nesfârșit. Din când În când clipele de liniște având ceva din măreția gerului. Așa este scris. TU, permanent, plutind În undă. Îți vezi mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
alergând spre, și ea, o neștiută destinație. TU nu ești. Toți anii vieții tale vor fi tot atâtea ierni. Cu viscole de zăpezi, cu viscole de ploi, cu viscole de arșiță, cu viscole de flori, cu viscole de fân, cu viscole de oameni ce te vor troieni. O viață finită ca un uragan nesfârșit. Din când În când clipele de liniște având ceva din măreția gerului. Așa este scris. TU, permanent, plutind În undă. Îți vezi mama și tatăl. Mâncând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prăjită, frecată cu usturoi, Îți biruie visul cu o portocală pe care nu ai gustat-o niciodată. La Institutul de Fizică de la Măgurele oamenii de știință sovietici lucrează la instalarea primului ciclotron atomic din R.P.R. Departe, În stepe, un nou viscol, așteptând. Ninge În noaptea de demult. Un fel de a fost odată ca niciodată că ninge. Ochii nu ți se Închid. Privești În semiîntuneric și vezi doar un colț din preșul de cârpe vechi multicolore. Sărăcia, pentru a fi călcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Doar teracota fierbinte a camerei are plăcile albastre. Rămâne stins În urmă miracolul unei seri de ajun. A anului 1958. Anul În care a Încetat din viață Doctor Petru Groza, Președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a R.P.R. Biciuie cu viscol peste București. De trei zile. TU, În pivniță. Cari cărbuni și varză murată. Pe urmă asculți Teatru la microfon. La prânz pleci către școală. Îmbrăcat numai În trening și cu capul descoperit. Niște zdrențe friguroase. Așa ai fost pedepsit. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zdrențăros. Cu ocazia asta poți să spui că ți-ai uitat și carnetul de note acasă, În buzunarul de la uniformă. Nu are unde să-ți treacă patrul pe care o să-l iei la botanică. Așa te gândești În timp ce Înaintezi prin viscol spre școala medie mixtă nr. 52. Te apucă ciuda pe prostia asta cu note de la unu la zece și după ce ai potrivit bine cuiul, trântești cu furie cheia, bine umplută cu fosfor de la chibrituri În primul zid pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ultima oară când vezi teracota albastră. E fierbinte. Au ars În ea hârtii și niște cârpe. Îi spui și ei adio. O iubești cel mai mult. Mai mult decât pe orbi. Ea a fost puternică. Ea s-a luptat cu viscole. Ea s-a luptat cu ploile reci. Prin forța ei a ținut iernile la marginea ușii. Pleci singur pe strada Agricultori. Te ții la distanță. Ți-e rușine că vă mutați cu căruciorul la care trag tatăl tău și prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
completa cu plus chimizarea economiei naționale. Această idee exprimată În raportul primului secretar al C.C. al P.C.U.S, Nikita Hrușciov, a fost entuziast salutată de miile de participanți la lucrările Congresului chimiștilor din Uniunea Sovietică. Se prăbușesc din nou viscole peste București. Tu ți-ai pus În gând să o săruți pe Polixenia, o colegă de clasă, iar peste toate astea dragostea ta pentru chimie este de neclintit. Dimineața, În zori, când te pregătești să mergi spre uzina Republica, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
piatră. Vecinul tău de peste drum taie porcul. Pentru a doua oară În viața ta, vezi cum se taie un porc la oraș. Patru haidamaci Îl țin cu putere și-i fac felul cu un cuțit lung la beregată. Năclăiți de viscol și sudoare Îl țin până când animalul, stropit de sânge, rămâne inert, sacrificat. Lampa de benzină Își forțează tirajul, cu țeava la câțiva centimetri de zidul pe care Își scuipă flacăra albastră cu vuiet pofticios de prăpăd, căci ea va pârli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sub privirea inundată de lacrimi, te Întrebi cine este Polixenia, cine este această strungăriță și, În general, ce rost mai are să treci pe la laborator. Cu un gust În gură și pe buze, metalic, dulce, acru, sărat, te Întorci spre casă, viscole se prăbușesc În continuare peste București, vecinul și-a tranșat porcul, făcând jamboane și cârnați, este 18 decembrie 1963 și, la Acrra s-a semnat protocolul schimburilor comerciale Între R.P.R. și Republica Ghana. Cu toate astea, dragostea ta pentru chimie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ghicite În albastrul murdar al Întunericului. Drumul ăsta spre inima Ardealului pe care Îl străbați din adâncimea copilăriei e mereu ca o Întoarcere, ca o binecuvântare. Și te gândești că toți anii vieții tale au fost tot atâtea ierni. Cu viscole și zăpezi, cu viscolele ploilor și arșițelor de vară, cu viscolele de fân ale toamnelor. Cu viscole de oameni care ți-au tropăit prin minte și suflet, cu viscole de toate felurile și În toate chipurile. O viață ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
al Întunericului. Drumul ăsta spre inima Ardealului pe care Îl străbați din adâncimea copilăriei e mereu ca o Întoarcere, ca o binecuvântare. Și te gândești că toți anii vieții tale au fost tot atâtea ierni. Cu viscole și zăpezi, cu viscolele ploilor și arșițelor de vară, cu viscolele de fân ale toamnelor. Cu viscole de oameni care ți-au tropăit prin minte și suflet, cu viscole de toate felurile și În toate chipurile. O viață ca un uragan nesfârșit. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe care Îl străbați din adâncimea copilăriei e mereu ca o Întoarcere, ca o binecuvântare. Și te gândești că toți anii vieții tale au fost tot atâtea ierni. Cu viscole și zăpezi, cu viscolele ploilor și arșițelor de vară, cu viscolele de fân ale toamnelor. Cu viscole de oameni care ți-au tropăit prin minte și suflet, cu viscole de toate felurile și În toate chipurile. O viață ca un uragan nesfârșit. Din când În când, clipele de liniște, având ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
copilăriei e mereu ca o Întoarcere, ca o binecuvântare. Și te gândești că toți anii vieții tale au fost tot atâtea ierni. Cu viscole și zăpezi, cu viscolele ploilor și arșițelor de vară, cu viscolele de fân ale toamnelor. Cu viscole de oameni care ți-au tropăit prin minte și suflet, cu viscole de toate felurile și În toate chipurile. O viață ca un uragan nesfârșit. Din când În când, clipele de liniște, având ceva din măreția gerului. Așa, ceva tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că toți anii vieții tale au fost tot atâtea ierni. Cu viscole și zăpezi, cu viscolele ploilor și arșițelor de vară, cu viscolele de fân ale toamnelor. Cu viscole de oameni care ți-au tropăit prin minte și suflet, cu viscole de toate felurile și În toate chipurile. O viață ca un uragan nesfârșit. Din când În când, clipele de liniște, având ceva din măreția gerului. Așa, ceva tare ca moartea, tare ca prietenia. Măi, pretine, eu și tu... și vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lăsând urme În zăpadă, hieroglifele unei mișcări țopăite. Urme de viață. Vântul acoperindu-le cu pudra chiciurei. Doamne, cineva trebuie să fie fericit În pustiul acesta cutreierat de vânt. Poate mecanicul care doarme În cabina locomotivei-plug, duduind, pregătită pentru marele viscol ce va veni. Și bate vântul totul. Se duce bătută de vânt ziua, porție a zilelor ce ni s-au dat. Tu, plin de teamă, dar și de scârbă, pentru cei care păzesc ruinele bisericii demolate. Furi o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și să știe cu absolută certitudine că nu era prima oară când trăia. Sau să stea la o crâșmă dintr-un sat, sub o boltă de viță-de-vie, cu brânza, salata și vinul În față, și să audă În urechi urletul viscolului În pustietățile polare. Le cânta fetelor dintr-un fluier pe care Îl făcuse singur dintr-o rămurică și nu se jena să țopăie și să se Învârtă În fața lor ca un copil, până le smulgea hohote de râs copilărești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe alocuri pietre mari, cenușii. Foșnetul coroanelor lor se auzea din grădină la cea mai mică adiere. Vântul vijelios Îi evocă lui Fima imaginea unui sat Îndepărtat din Polonia sau din Țările Baltice, un sat În pădurile din jurul căruia șuiera viscolul, biciuind zăpada de pe câmpuri, smulgând acoperișurile de paie ale caselor și făcând clopotele bisericii să sune. Iar lupii urlau prin apropiere. Avea deja În minte o povestioară despre satul ăsta, despre naziști, evrei și partizani, poate că diseară i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de cea aparentă? Oricât se strădui să-și amintească, nu reuși decât să vizualizeze În minte, pentru o clipă doar, un han aflat la răscruce de drumuri, undeva În Ucraina, construit din bârne grosolane, În stepa Înzăpezită, Întunecată, răscolită de viscol, În apropierea căruia urlau lupii. Șoferul taxiului spuse: —Ce naiba! O să stăm așa toată noaptea? Apoi apăsă pedala, trecu pe roșu și, parcă vrând să se despăgubească, pe el și pe Fima, pentru timpul pierdut, țâșni sălbatic, goni pe străzile pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că aude chemarea muezinului din satul Beit Safafa. Se Întoarse În pat, stinse lumina și Începu să compună În minte sfârșitul scrisorii, care lipsea. Adormi imediat. Avusese o zi lungă. 19 La mânăstire În vis Îi apăru Uri, stând În viscol, chemându-l să-și ia rămas-bun de la Annette, care era pe moarte din cauza unei complicații la naștere Într-un spital al marinei britanice. Merseră cu sania printr-o pădure albă până ajunseră la o clădire ce semăna cu Mânăstirea Sfintei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Vremurile mai bune Acolo unde vechile urme au pălit se arată o nouă țară cu toate minunile ei.* Tatălui meu Itc "I" Zăpadătc "Zăpadă" Sosirea - după o călătorie peste culmile munților Jura prin viscolul de zăpadă, cu hâțânări și hurducături, în vehiculul ăsta strâmt condus de tata, care a frânat brusc la capătul satului S., în fața porții unui garaj. Motorul sa oprit, tăcerea s-a așternut în jurul mașinii și pe geamuri sta parcă lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Plânge iarna Elena Marin Alexe Plânge iarna printre vii, În batiste albe reci. Ulițele sunt pustii, Când prin viscol le petreci. Satul pare-ncremenit În tăcere cufundat. Somnul l-a ademenit, Noaptea dor a legănat. Cu privirea dusă-n gol Mai răman să mai adun, Câțiva fulgi ce zburdă-n stol, Leac la inima să-i pun. Mai târziu, pe lângă
Pl?nge iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83325_a_84650]
-
zece părți (piese): In The Deathcar, Old Home Movie, TV Scream, 7/8 & 11/8, Get The Money, Gun Powder, Gypsy Reggae, Death și This is a Film. Un eschimos prinde un pește uriaș, cade-n apă, se-aud lupii, viscolul se Întețește, pare pierdut. Îl salvează-un cîine alb, cîinele invers, de zăpadă, al lui Tarkovski, probabil, care-l suie-n sanie și-l trage pînă la iglu. Eschimosul Își revine, Își Îmbrățișează nevasta, se ridică odată cu camera de filmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acestea muncind la fel toate trei femeile, cu puteri diferite și obosind diferit, dar nevorbindu-și despre asta, până la orele amiezii, când se odihneau în fața unei căni de ceai din ierburi aromate, povestindu-și la nesfârșit sau citind sau ascultând viscolul urlând în livadă și izbind cu furie hornul sub care torcea egal focul din vatră, dar povestindu-și una alteia mai ales, atât de mult, că vorbele deveneau ele însele ființe, atunci înțelegând cât de important e cuvântul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]