1,784 matches
-
ce s-a întâmplat" și din respect pentru prietenul său mort. Există două finaluri: versiunea TV se încheie cu acceptarea de către Marco a ofertei doamnei Picard de a dezerta. Finalul cinematografic îl prezintă pe Marco (după ce a fost promovat pentru vitejia sa în luptă) instruindu-i pe noii recruți legionari și folosind avertismentul lui Foster: Dacă marșurile nu vă ucid, o va face deșertul; dacă nici el nu vă ucide, o vor face arabii; dacă nici arabii nu vă vor ucide
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
بن الوليد; 592-642) a fost unul dintre tovarașii profetului Muhammad, și unul dintre cei mai importanți luptători și conducători ai armatei islamice în perioada timpurie a islamului. A fost supranumit Sayf Allăh al-Maslūl "(Sabia lui Allah)" datorită curajului și a vitejiei sale, fiind considerat o veritabilă armă pentru apărarea intereselor lumii islamice, în timpul profetului Muhammad și al primilor doi califi bine-călăuziți, și anume Abu Bakr și Umar. Tradiția îl descrie ca pe un bărbat ce etala multe calități pozitive, unind în
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
lungul vieții. Khalid a trăit printre arabii deșertului până la vârsta de 5 sau 6 ani, când avea să se întoarcă la părinții săi la Mecca. Tatăl lui Khalid a reușit cu succes să îi insufle fiului său calitățile de tenacitate, vitejie, curaj, bărbăția specifică arabilor din acea perioadă, generozitate, noblețe, și îndemânare în luptă. Clanul Banu Makhzoom era responsabil cu apărarea tribului Quraysh din Mecca, și astfel, membrii acestui clan erau printre cei mai buni călăreți din Peninsula Arabă, ei fiind
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
Râșcanilor s-a bifurcat într-o ramură boierească și alta răzeșească care au pierdut în timp conștiința originii comune. Primul „Râșcan” este consemnat la sfârșitul sec. XIV, pe vremea lui Iuga Vodă (fratele lui Bogdan I al Moldovei) care în urma vitejiilor de arme - cum spune cronica - „ a început a da ocine la vitejii săi: Dobrin, Drăncălău, Balița, Murgu, Glog și Râșcanul”. Primul document istoric oficial care consemnează membri ai familiei este un uric al lui Ștefan cel Mare de la 1500. Începând
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
luptă, el a fost avansat la gradul de sublocotenent în Armata Austro-Ungară. A luptat în Rusia și în Galiția, suferind răni multiple. Rebreanu s-a remarcat, de asemenea, pe Frontul Italian și a fost decorat cu Medalia de Aur pentru Vitejie, cea mai înaltă decorație acordată de comandanții austrieci unui român. Îi scrie vreo 25 de scrisori fratelui său, Liviu, din care reies unele trăsături de caracter: înflăcărare tinerească, timiditate și lipsă de inițiativă. Distrugerea unui reflector italian care îi incomoda
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
Medalia pentru Vitejie (în ) a fost o decorație militară a Austro-Ungariei. Instituită la 19 iulie 1789, ea a avut inițial trei clase: Medalia de Aur și Medaliile de Argint clasele I și a II-a. O a patra clasă, Medalia de Bronz, a
Medalia pentru Vitejie (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/335517_a_336846]
-
au purtat efigia succesorului său, arhiducele Carol I al Austriei. La 26 septembrie 1917 s-a autorizat acordarea Medaliei de Aur și a Medaliei de Argint clasa I pentru ofițeri, în cazul în care activitatea de conducere în luptă sau vitejia nu era suficientă pentru a primi Ordinul Militar Maria Terezia. Ofițerii au primit același ordin, dar prezența pe panglică a literei „K” (în aur sau în argint) arăta că este varianta pentru ofițeri. "Tapferkeitsmedaille" a fost decernată pentru vitejie în
Medalia pentru Vitejie (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/335517_a_336846]
-
sau vitejia nu era suficientă pentru a primi Ordinul Militar Maria Terezia. Ofițerii au primit același ordin, dar prezența pe panglică a literei „K” (în aur sau în argint) arăta că este varianta pentru ofițeri. "Tapferkeitsmedaille" a fost decernată pentru vitejie în luptă până la dizolvarea Austro-Ungariei la 31 octombrie 1918. După Primul Război Mondial și destrămarea Austro-Ungariei nou-înființatul Regat al Ungariei a instituit în 1922 Medalia pentru Vitejie doar în modelul de argint. Începând din 14 aprilie 1939 medaliile de aur
Medalia pentru Vitejie (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/335517_a_336846]
-
în argint) arăta că este varianta pentru ofițeri. "Tapferkeitsmedaille" a fost decernată pentru vitejie în luptă până la dizolvarea Austro-Ungariei la 31 octombrie 1918. După Primul Război Mondial și destrămarea Austro-Ungariei nou-înființatul Regat al Ungariei a instituit în 1922 Medalia pentru Vitejie doar în modelul de argint. Începând din 14 aprilie 1939 medaliile de aur, medaliile mari și mici de argint și medaliile de bronz au fost acordate persoanelor civile, iar la 12 septembrie 1942 a fost instituită și medalia de aur
Medalia pentru Vitejie (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/335517_a_336846]
-
pun pietre funerare celor mai proaspete morminte, dar totodată se repară și mormintele vechi. Statuile care reprezintă chipuri de berbeci sau oi se ridică pe mormintele celor care au realizat acte de caritate sau celor care au dat dovadă de vitejie. Acest obicei provine de la triburile turce akkoyunlu (oi albe )și karakoyunlu (oi negre), care puneau pe morminte aceste chipuri de berbeci și oi de culoare albă în cazul triburilor akkoyunlu și de culoare neagră în ceea ce privea triburile karakoyunlu. Statuile
Sărbătoarea Anului Nou în Iğdır (Turcia) () [Corola-website/Science/331927_a_333256]
-
anii 1947-1955 este metodistă la clasele primare și inspectoare a direcției școlilor a Ministerului Învățământului din RSSM. Din 1955, conduce sectorul învățământului primar la Institutul de Cercetări Științifice al Școlilor. Este onorată cu distincțiile Eminent al Învățământului Public, Medalia Pentru Vitejie în Muncă în Timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei din 1941-1915, Ordinul Insigna de Onoare (1949), Învățător Emerit al RSSM. moare la 17 februarie 1964 la Chișinău și este înmormântată în cimitirul Bisericii Sfânta Treime din capitală.
Zinaida Crăciunescu () [Corola-website/Science/336925_a_338254]
-
Braț-de-Fier sau Edumnd al II-lea (989 - 30 noiembrie 1016) a fost regele Angliei din 23 aprilie până pe 18 octombrie 1016 și al Wessexului din 23 aprilie până pe 30 noiembrie 1016. Potrivit Cronicilor anglo-saxone, porecla i-a fost acordată datorita vitejiei sale de a rezista în fața invaziei daneze condusă de Knut cel Mare. A luptat în cinci bătălii împotriva danezilor, încheiând cu înfrângerea împotriva lui Knut la data de 18 octombrie, în Bătălia de la Assandun, după care au fost de acord
Edmund al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/331033_a_332362]
-
Mare, Maria Voichița (a treia soție a domnitorului), Bogdan al III-lea cel Orb, fiu și urmașul său la tronul Moldovei, precum și o serie de dregători. Momentul prezentat aici este cel al împroprietăririi unor răzeși ca semn de recunoaștere pentru vitejia arătată în lupte. Hainele și podoabele purtate de personaje sunt lucrate manual, respectând straiele originale. Pentru a apropia manechinele de personajele pe care le reprezintă s-a folosit păr natural, iar pentru ochi proteze oculare. Corpul acestora este realizat din
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
trăsurile rudelor, toate trupele garnizoanei București. În discursul de omagiere, generalul Leon Mavrocordat (pe atunci șeful Statului Major Regal) a spus: ",Generalul Warthiadi a consacrat întreaga sa activitate carierei militare, a servit țara cu credință și a apărat-o cu vitejie, a iubit armata cu pasiune, a câștigat dragostea și stima tuturor acelora care l-au cunoscut și au putut aprecia acest caracter leal și neșovăitor”." a fost onorat între altele cu:
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
semantic de imaginea blazonului. La origine, deviza a fost un strigăt de luptă folosit în bătălia în urma căreia primul deținător al blazonului și-a câștigat titlul nobiliar. Ulterior, deviza a exprimat concis, cel mai adesea în limba latină, pietatea, loialitatea, vitejia sau alte calități ale celui care primea titlul. Un exemplu de deviză nobiliară este "Forte scutum salus ducum" „Un scut puternic este siguranța căpeteniilor”, care face aluzie la numele deținătorului ei, un anume lord Fortescue. Cu timpul au primit blazon
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
Vendee, comandând cetele care se opuneau revoluționarilor parizieni, a fost în cele din urmă capturat și așezat, rănit, pe o masă din bucătăria unui castel. Generalul revoluționar, aristocrat și el, i-a spus comandantului din Vendee: “Ce păcat de atâta vitejie, pierdută în zadar”! La care de Charette a răspuns: “Nimic nu se pierde niciodată”! Majestatea Să Regina, Alteța Să Regală Principesa Margareta și cu mine ne aflăm aici nu pentru că Sorin Dumitrescu este un maestru al zilelor noastre, ori pentru ca
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
său care îl întâmpină ca pe un erou. Există variante diferite, plecând de la schema originală. În fiecare an se desfășura o competiție literară în cadrul târgului de la ʻUkăz din Hijaz la care eroii-poeți participau pentru a-și face cunoscute faptele de vitejie. Târgul se organiza în lunile sacre, când războiul era interzis. Poemele care câștigau competiția erau atârnate de pereții pietrei negre de la Kaaba. Cele mai cunoscute poeme sunt cele șapte muʻallaqăt ( poemele suspendate). Fiecare dintre acestea a fost scrisă cu litere
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
cele din urmă pe Kira, răzbunându-și stăpânul. Cei 47 de ronini sunt condamnați la moarte pentru că au căutat răzbunare împotriva ordinelor explicite ale șogunului. Din nou, Shogun le permite să comită seppuku pentru a-și păstra onoarea. Impresionat de vitejia lor, Shogunul îi permite lui Chikara să trăiască pentru a nu dispărea linia genealogică a lui Oishi. După moartea Roninilor, Mika găsește o scrisoare scrisă de Kai, în care el promite că o va găsi odată ce ea va trece în
Ronin: 47 pentru răzbunare () [Corola-website/Science/331578_a_332907]
-
15-a. "Divizia 15-a, de la comandant și până la soldați, a susținut zilnic și îndelungat timp de 10 zile lupte, în plină izbândă la contra unui vrăjmaș mult superior în număr, cu avânt fără seamăn, demn de admirația tuturor și vitejia strămoșească. Cinste comandantului și Diviziei a 15-a! Eroismul și disprețul morței dovedit cu prisosință, îi dă dreptul la admirațiunea și recunoștința mea."
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
Monumentul a fost dezvelit în anul 1925. Statuia din marmură este așezată pe un soclu paralelipipedic înalt de cca. un metru, din beton placat cu travertin. Hercule, cel mai cunoscut erou din mitologia greacă, este cel care, datorită forței și vitejiei lui neobișnuite a fost primit în rândul zeilor după moarte, dobândinu-și astfel nemurirea. Luptele cu centaurii, stârniți de mirosul vinului pe care eroul îl băuse în peștera lui Pholus, se numără printre cele mai cunoscute isprăvi ale sale. Centaurii întruchipează
Statuia „Hercule doborând Centaurul” () [Corola-website/Science/332694_a_334023]
-
și de comandantul Armatei 9 germane care arăta că pentru a-și asigura victoria a fost nevoie să-și angajeze totate forțele, într-o situație pe muche de cuțit, din care, dincolo de manevra strălucită de învăluire a Corpului Alpin sau vitejia cavaleriștilor lui von Schmettow, a ieșit cu bine doar deoarece „"comandamentul român a actionat extrem de șovaitor și de nesigur"”. "Situația armatei" [germane n.n.], "din noaptea de 15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista posibilitatea, ca Armata 2-a
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
cruțați. Turcii îl ucid însă pe domnitor, măcelărind oștirea moldovenească în ciuda jurământului făcut. O parte dintre tovarășii de arme ai fostului domnitor în frunte cu frații acestuia, Nicoară și Alexandru, se refugiază în tabăra cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, unde vitejii sunt primiți cu prietenie. O parte dintre boieri fac legământ pentru a-l înscăuna pe tronul Moldovei pe Nicoară Potcoavă. Dornici de a-și răzbuna domnitorul prin uciderea trădătorului Irimia Golia, un grup de zece oșteni în frunte cu Nicoară
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
și Bătălia de la Fortul Eben-Emael, prima operațiune aeropurtată care a folosit atacul parașutiștilor pentru cucerirea unei poziții defensive. Istoria oficială germană a vorbit despre 18 zile de lupte grele, în timpul cărora belgienii au opus o rezistență îndârjită și a sulbiniat „vitejia extraordinară” a inamicilor. Capitularea belgienilor a obligat forțele aliate să se retragă din Europa continentală. Royal Navy a întreprins o amplă acțiune de evacuare a forțelor aliate (Operațiunea Dynamo), ceea ce a permis în principal armatei britanice să continue operațiunile militare
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de soldați din cei 622 debarcați s-au mai reîntors în Anglia. 169 dintre ei au fost uciși iar 215 au căzut prizonieri. Germanii au numărat peste 360 de morți, cei mai mulți uciși după raid, când "Campbeltown" a explodat. Pentru recunoașterea vitejiei lor, mebrii comandourilor au fost decorați cu 89 de medalii și ordine, printre care cinci Crucea Victoria. După război, raidul de la St Nazaire a fost una dintre cele 38 de bătălii care au fost înscrise pe drapelul de luptă la
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
apropie la aproape 10 m de dig și, supusă focului puternic inamic, a luat foc. Echipajul a fost salvat de ML 160, una dintre vedetele torpiloare care erau destinate distrugerii unor ținte precum cele două petroliere aflate în port. Pentru vitejia arătată în luptă, comandanții celor două vedete au fost decorați cu Ordinul Serviciului Distins. Restul vaselor coloanei din babord au fost distruse sau avariate grav mai înainte ca să își atingă obiectivele. Vedetele rapide ML 192 și 262 au fost incendiate
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]