47,905 matches
-
gravitația. și o altă dimensiune specifică omului evoluat este găndul care are o viteză mai mare decăt a luminii, deci cu cea mai mare viteză din Univers; găndul nu călătorește, el este spontan, emis și receptat. Darwin: Găndul?! Are o viteză mai mare ca a luminii?! Unii astrologi cred că doar somnul ne obișnuiește cu moartea, iar visele ne duc spre lumile astrale?! Evelin: Eu am o singură certitudine: corpul unui om la moarte nu este părăsit de suflet. Suflet care
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în Ceruri, unde tot Universul a recunoscut-o! Darwin: Domnule profesor, gazda, vreți să mai adăugați ceva? Profesorul: Dacă nu deranjez. De curănd „particula bosonul Higgs” căutată de către oamenii de știință de peste 50 de ani, particulă rezultată din ciocnirea la viteza luminii cu milioane de protoni” (Revista Libertatea 5 iulie 2012). Astfel s-ar putea descifra marile mistere ale creației Universului. Acest fenomen 164 are loc frecvent în Univers și confirmă în mare parte Marea Implozie a Oului atomic primordial. Evelin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Kepler, care după ce Copernic demonstrează că Soarele se află și nu Pămăntul în centrul Sistemului nostru Solar, emite teorii care au devenit în timp legi. Mai întăi Kepler stabilește că orbita unei planete nu-i rotundă ci eliptică și că viteza de rotație este mai mare în funcție de apropierea de Soare. Evelin: Domnule Kepler, teoriile dumneavoastră au fost unite, prima și a doua lege, publicate în 1609! Profesorul: Cu legile domnului Kepler s-a putut definitiva legea gravitației, și le-a folosit
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
se îndepărta repede de haită. La o bucată de drum, foșnetul s-a repetat. Cineva părea să calce furișat peste frunze moarte și peste băltoace. Ciudat lucru! Deși, inevitabil, schimbase direcția de mers de cîteva ori, deși mărise sau micșorase viteza de deplasare, "zgomotul" părea că-l urmărise la distanță egală. "Imaginația îmi joacă feste", concluzionă Lupino, după ce se opri totuși pentru cîteva momente, să asculte și să adulmece aerul. Nu se mai auzi nimic, iar pe miros, din păcate, nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Mirosi cu înfrigurare văzduhul. Se aplecă apoi, căutînd urmele micuțului ei. La cîțiva pași zări o crenguță ruptă. Se îndreptă într-acolo. Încordă auzul. Departe, printre copaci, un zgomot surd de animale în mișcare îi atrase atenția. Se năpusti cu viteză înspre acolo, repetînd strigarea deznădăjduită: Lupinoooo! Și ecoul îi purtă chemarea departe, departe, pînă la capătul lumii și înapoi... CAPITOLUL 8 Prima zi... H ălăduise de-atîtea ori singur prin pădure, încît nu s-ar fi gîndit că ar putea să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu ochi mici și vedere limitată, țeposul i-a remarcat prezența doar cînd, apropiindu-se, i-a întîlnit privirea. Bună dimineața, ariciule! Asta a fost tot. Într-o singură secundă, ariciul s-a strîns ghem și s-a rostogolit în viteză de pe piatra pe care stătuse pînă atunci. "Altul care dispare", își spuse Lupino, ridicînd din umeri. Nu era deloc convins că un arici i-ar putea furniza informații prețioase, dar, cum nu avea nici un punct de la care să pornească, hotărîse
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească. Avea să alerge. Avea să sară. Avea să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol. O secundă de ezitare, după care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe care nu i-o mai văzuseră pînă atunci, le mulțumise pentru ospitalitate și, îndrugînd ceva despre cît fusese de orb, de parcă abia atunci descoperise crudul adevăr legat de vederea sa, și-a luat rămas bun și a dispărut în viteză printre copaci. În ce direcție? Aici ciudățenia devenea apoteotică: înțeleptul se întorcea înapoi de unde venise!... În bătaia soarelui năucitor, Lupino se prăbuși la pămînt. Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Grăbește pasul și-l vei prinde din urmă! Ești atît de aproape, Lupino! Ține-o tot înainte! Lupii dădeau dovadă de simpatie și-l încurajau din toată inima. Atîta doar că, între timp, situația se schimbase: cel care înainta cu viteză era acum lupul înțelept, mînat, se pare, de-o chemare miraculoasă, și nu Lupino, cel altădată de neîntrecut. Se străduia să nu lase ca distanța dintre ei să se mărească, dar era tot ce putea face. Și, incredibil!, în felul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
reușise. Se năpusti atunci, cu tot curajul lui de lup neînfricat, direct către cercul de foc. Se piti la marginea lui, închizînd ochii și adunîndu-și coada și picioarele, transformîndu-se miraculos într-un ghem zemuind de apă care se rostogoli în viteză peste pămîntul arzînd. Se învîrti peste margine o dată înainte, și înc-o dată înapoi, și înc-o dată, și înc-o dată, potolind focul pe-un petec cît o spinare și rupînd ieșire lațului nemilos. Se îndreptă către vietatea căzută fără vlagă, la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
față, tată și fiu, străini unul de celălalt ca toți străinii! "Lupul acesta, neajutorat acum și vlăguit, dar temerar și, spune-se, înțelept, cu chipul desfigurat de cine știe ce experiențe îngrozitoare și cu mintea confuză, acesta este tatăl meu?" Alergînd cu viteza fulgerelor care-i împresurau din toate părțile, informațiile adunate în timp căpătară sens. Lupul înțelept plecase să-și caute familia, o femelă și un pui. Era oare posibil ca, în tot acest timp, să fi fost chiar pe urmele tatălui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
studiate. Obiectivele urmărite au în vedere: reactualizarea informațiilor despre formele de relief (dealuri, lunci); reactualizarea cunoștințelor despre elementele componente ale unui bazin hidrografic (izvor, cursul râului, afluent, confluență, gură de vărsare); realizarea de măsurători simple privind râul Bahlueț (adâncime, lațime, viteză de scurgere); argumentarea importanței apelor curgătoare. În etapa de documentare vor fi antrenați și elevii care vor realiza propriul plan folosind informațiile empirice, internetul, reviste și cărți de specialitate. Este indicat ca desfășurarea activității de drumeție să se facă la
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
trimitea numai pe el să-i cumpere țigări de la debitul de tutun al lui Moș Buium. Totdeauna se întorcea într-un timp record, încât se mai putea bea o havană până la sunetul clopoțelului, chiar și în pauzele mici. Ce înseamnă viteza,domnule! Fiind un atât de bun alergător, a fost însărcinat, vasăzică, cu activitățile cultural-sportive „pe școală”. Și nu se poate spune că nu s-a achitat cu cinste! Mai întâi a insistat pe lângă direcțiune până i s-a dat o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
adevărat laborator: termometru, barometru, giruetă (așezată pe balcon), pluviometru (ibidem) și altele asemenea. Își procură hărți meteorologice, tratate de fizică, astronomie. Singura emisiune de radio așteptată acum cu o teribilă nerăbdare este buletinul meteo. Se ridică probleme grave: cu ce viteză se evaporă apa la o anumită temperatură, sub o anume presiune, în condițiile variabilității vitezei de deplasare a curenților de aer de afară, de pe balcon și din cameră! Studiind și fișând, făcând calcule și scheme, urmărind izoterme și izobare, cunoscutul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
hărți meteorologice, tratate de fizică, astronomie. Singura emisiune de radio așteptată acum cu o teribilă nerăbdare este buletinul meteo. Se ridică probleme grave: cu ce viteză se evaporă apa la o anumită temperatură, sub o anume presiune, în condițiile variabilității vitezei de deplasare a curenților de aer de afară, de pe balcon și din cameră! Studiind și fișând, făcând calcule și scheme, urmărind izoterme și izobare, cunoscutul scriitor Corneliu Scarlatache uită cu desăvârșire de chemarea sa dintâi. Cine l-ar vedea acum
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Păi tocmai de aceea i-a reușit! Ea zice că n-a vrut decât să-i încerce atenția, dar cine să știe gândurile femeii?...” Păreri și păreri, eu nu mă hazardez! E adevărat că întâmplarea s-a difuzat cu o viteză ... supersonică. Pe mulți i-a lăsat cu gura căscată: „Vasăzică nu se preface? Că ăsta e un test care dă rezultate sigure...” Alții au râs, ca să încheie într-un fel povestea asta prea transparentă. În fine, câtorva le-a crescut
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
receptorul, se trosni cu el în cap. În loc de doritul „alo“ ce se voia dacă nu vioi, măcar decent, Gigi Pătrunjel scoase, din adâncul gâtului, un soi de hârșâit metalic, ca cel pe care îl fac trenurile când se frânează din viteză mare. „Alo“, mai făcu el o încercare ceva mai apropiată de ceea ce se presupune a fi un glas omenesc. Liniște. O liniște care îl făcu pe Gigi Pătrunjel să creadă că a înnebunit și că de fapt telefonul nici nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Supratema cărții este iubirea și cine nu ar citi o carte de dragoste? Multe scene sunt „de capă și spadă”, spectaculoase, cu răpiri și tentative de asasinat: Făcea echilibristică pe bordură, ignorând pericolul la care se expunea. Mașinile treceau în viteză pe lângă ea, iar una neagră opri în dreptul ei. Nu-i acordă atenție. Din ea coborî un bărbat înalt, îmbrăcat în negru care o imobiliză cu o mână, iar cu cealaltă îi acoperi gura și nasul cu o batistă. Nu reuși
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lovească cu picioarele în cel care o ținea strâns să nu scape. De parcă ar fi putut să-și măsoare forțele cu el. Ea, care zbura la o rafală mai puternică a vântului. O amorțeală plăcută îi paraliză corpul, acaparând cu viteză fiecare celulă, anihilându-i voința, forța. Căzu moale în brațele bărbatului care o ridică ușor și o așeză cu atenție pe bancheta din spate a mașinii. Totul se petrecu atât de repede, încât trecătorii nici nu avură timp să-și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
puternice încă o strângeau la piept, într-o îmbrățișare tandră. Întinse mâinile, prinzându-se de gâtul lui, aducându-l mai aproape de ea. Buzele se atinseră ușor, ca o adiere caldă, mângâietoare. Sângele îi năvăli brusc în obraji și își intensifică viteza prin venele subțiri. Tremura. În brațele acestui străin se simțea vie. Doar în îmbrățișarea aceea simțise că trăiește, că poate depăși toate barierele pe care și le impusese. Plecase, dar rămăsese promisiunea că se va întoarce. O vagă speranță îi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o mai ascultau și se opriră înainte de a ajunge la poartă. Era aceeași mașină pe care o văzuse cu o zi în urmă trecând prin dreptul casei unde se retrăsese Karina, dar nu opri. Doar încetini puțin apoi porni cu viteză mai departe. „- De ce nu oprești? De ce nu vrei să știu cine ești?” strigă Karina în urma mașinii care continua să ruleze nepăsătoare la întrebările ei disperate. „- Lașule!!! mai izbuti să spună și izbucni în plâns. Ai vrut să vezi dacă n-
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ochii aceia că nu înțelegea cum de nu secase izvorul din care tot izvorau. Ce reprezentau acum aceste lacrimi? Durere, dor, singurătate, deznădejde, iubire...? Îi era frig, un val de aer rece care parcă venea din interior împrăștiindu-se cu viteză prin toate celulele corpului. Era frigul pe care îl simțea de fiecare dată când era tristă. Citise pe undeva că persoanele depresive aveau mereu senzația aceasta de frig, chiar dacă aerul era suficient de cald. Iubirea era cea care încălzea și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din interior o hârtie la fel de albă ca și plicul, pe care erau scrise câteva rânduri. Se sprijini de peretele din spatele ei după ce le citi. Mâna în care ținea hârtia căzu inertă pe lângă corp. Inima pulsa sângele în vene cu o viteză nebună. Pieptul părea mult prea mic pentru forța ei, de parcă ar fi vrut să evadeze din închisoarea aceea incomodă. Lacrimile își făcură brusc apariția în ochii care-și pierduseră imediat veselia. Prietenele ei veniseră în cel mai prost moment posibil
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o încuie de două ori și coborî scările în grabă. Ajungând în fața blocului se opri câteva secunde pentru a inspira adânc aerul rece al dimineții. Nările i se umplură cu amestecul de praf și noxe de la mașinile care rulau cu viteză pe stradă. Îi făcu bine totuși o porție zdravănă de aer rece care pătrunse până în adâncul plămânilor. Îi plăcea agitația orașului pentru că îi distrăgea atenția de la zbuciumul interior, dar în acel moment resimțea absența liniștii, a aerului curat din satul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
susțină greutatea corpului. În orice secundă se putea prăbuși și din cauza stării de slăbiciune pe care o avea în ultimul timp, de când nu se mai hrănea corespunzător. Nu putea vedea persoana de la volan, geamurile întunecate protejând interiorul. Mașina porni în viteză imediat ce fusese observată. Se îndepărtă foarte repede lăsând-o pe Karina debusolată, contrariată în urmă. Ochii negri. Instinctul nu o înșelase, chiar era urmărită. Dar, ce voia să demonstreze cu aceste apariții scurte fără să-i dea posibilitatea să vadă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]