2,152 matches
-
înțelese a Katoliceștei și apostoleștei Biserici a Ortodocșilor. Acesta a fost tradus din grecește, prelucrat și tipărit de mitropolitul Veniamin, la Mănăstirea Neamț, în anul 1844. „Descântătorii - se spune în Pidalion -, fermecătorii, maghii, purtătorii de urși, izgonitorii de nori, bârfitorii, vrăjitorii și matematicii [181] să se lepede de biserică” (52). Dacă prin „[iz]gonitor de nori” s- ar fi înțeles anume „solomonar”, este de presupus că acela care a tradus și a redactat în limba română nomocanon-ul ar fi înlocuit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
secolului al XIX-lea) în care a fost redactat Pidalion-ul (Mănăstirea Neamț, 1844). 6. Zgrăbunțaș - solomonar în diferite regiuni ale țării sunt folosite și alte denumiri pentru solomonar. Astfel de apelative provin, de regulă, fie din sinonime populare pentru vrăjitor (vâlhaș, farmazon, om meșter) sau pentru 267Balaurul și solomonarul preot („cliric” = cleric), fie din confuzia cu alte ființe mito-folclorice (șercan, balaur, strigoi sau moroi de ploaie, vârcolac care trage apele), fie din derivate la solomonar (șolomonar, solemonar, sodomonar, solomon, soloman
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zgrimințeș și grimințeș ; cf. 65, p. 135 ; 95, p. 329), se poate face abstracție de ele din rațiuni etimologice. Având în vedere cele de mai sus, ar fi legitimă următoarea întrebare. Există o relație lingvistică între cele trei denumiri ale vrăjitorului de tip solomonar, respectiv între grăbunțaș, în româ- nește (în Ardeal), grabancijas (pronunță grabanciaș) în sârbo- croată și garabonciás (pronunță aprox. gorobonțiaș) în maghiară ? Un răspuns afirmativ s-ar baza pe cel puțin trei argumente esențiale : a) asemănarea fonetică izbitoare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pro totip tracic (din familia hidronimului Gabranus - râu în Dobrogea), cu rădăcină i.-e. *guebh- = „a cufunda” (cf. 45, p. 68). Și această ultimă soluție suferă din punct de vedere fonetic și, mai ales, semantic, nefiind foarte clară relația între vrăjitorul tip garabonciás și acțiunea de cufundare. în fine, mai trebuie menționat faptul că nu există încă un consens general privind etimologia termenului (z)/(s)grăbunță - consemnat și el, încă de la începutul secolului al XIX-lea, în aceleași valoroase 270 Ordine
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-l facă pe posesor „stăpân” asupra demonilor (balaurilor) atmosferici. Acest fapt ne permite să presupunem că motivul „Cartea solomo- narului” este o achiziție relativ recentă, care s-a suprapus tradiției arhaice autohtone a înscrisurilor cu caracter magic și celei a vrăjitorului popular cu atribuții meteorologice. Motivul pare să fi fost preluat din legendele referitoare la regele Solomon, prin aceeași filieră (cărți populare și cronografe) și cam în aceeași perioadă (circa secolele XVII-XVIII) în care vrăjitorul popular a intrat sub patronajul simbolic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu caracter magic și celei a vrăjitorului popular cu atribuții meteorologice. Motivul pare să fi fost preluat din legendele referitoare la regele Solomon, prin aceeași filieră (cărți populare și cronografe) și cam în aceeași perioadă (circa secolele XVII-XVIII) în care vrăjitorul popular a intrat sub patronajul simbolic și onomastic al semilegendarului rege biblic. Conform tradiției talmudice, Solomon era în posesia unui inel conținând un talisman („Sigiliul lui Solomon”, gr. Sphragis Solomonos) pe care era săpat numele taumaturgic (sl. ciudotvoreț) al lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
VIII, 2, 5 ; cf. 202, pp. 435-436 ; 28, p. 92). Acest pasaj extrem de interesant se referă din nou la relația dintre „Cartea lui Solomon” („invocațiile compuse de el”) și „Pecetea [inelul] lui Solomon”. În legătură cu rădăcina cu virtuți magice folosită de vrăjitorul evreu Eleazar, poate fi vorba de Radix Polygonati, rădăcina plantei Polygonatum odoratum, numită și Sigillum Salomonis („Pecetea lui Solomon”), despre care au scris Dioscoride (Polygonon) și Plinius (Polygonatos). La noi, această plantă este denumită Coada-cocoșului sau Pecetea-lui-Solomon (125, p. 75
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
suprapus motivului „Pecetea lui Solomon” (pătruns, prin romanele populare, în aceeași perioadă), generând sau doar reformulând motivul „Cartea solomonarului”. Fenomenul s-a produs în aceeași perioadă, prin aceeași filieră și în aceleași condiții (prezentate într-un paragraf anterior) în care vrăjitorul popular a trecut - simbolic și onomastic - sub patronajul legendarului rege Solomon. Probabil că, înainte de această epocă, vrăjitorul popular cu atribuții meteorologice rostea un descântec și nu îl citea. Astfel, în unele enclave etnice conservatoare (cum este, de exemplu, zona Munților
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cartea solomonarului”. Fenomenul s-a produs în aceeași perioadă, prin aceeași filieră și în aceleași condiții (prezentate într-un paragraf anterior) în care vrăjitorul popular a trecut - simbolic și onomastic - sub patronajul legendarului rege Solomon. Probabil că, înainte de această epocă, vrăjitorul popular cu atribuții meteorologice rostea un descântec și nu îl citea. Astfel, în unele enclave etnice conservatoare (cum este, de exemplu, zona Munților Apuseni) - în care contaminările și alterările culturale au fost sensibil mai reduse -, „Cartea solomonarului” este rar atestată
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de inițiați. Acest submotiv apare în basmele românești : „și cartea ceea numai ei o cunoșteau” (6, p. 254). Și în basmele de aiurea, în care un ucenic (ca și solomonarul) învață „cartea de vrăji” în „școala” diavolului sau a unui vrăjitor. Într-un basm arab, un astfel de ucenic, în prima zi, „luă cartea și o deschise ; ci nu știu să descifreze nici un cuvânt”. După o lună, neofitul „încă nu izbutise să afle în ce fel trebuia s-o țină spre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
are nici o legătură cu kapnobatai ” (71). Pentru Mircea Eliade, expresia „umblători prin fum” se referă la „un extaz provocat de fumul de cânepă, mijloc cunoscut de sciți și de traci”. „în acest caz - continuă Eliade -, kapnobataii ar fi dansatorii și vrăjitorii (șamani) misieni și geți, care întrebuințau fumul de cânepă pentru a provoca transele extatice” (31, p. 57 ; 43, p. 390). Ioan Petru Culianu și Cicerone Poghirc au considerat și ei că termenul kapnobatai se traduce prin „cei care merg prin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu a mai fost vechiul asklepion, ci biserica (126, pp. 23-28, 44). La jumătatea secolului al XVII-lea (1646-1648), episcopul catolic Marcus Bandinus relatează - într-un „raport general” către papa Inocențiu al X-lea - despre transele extatice practicate de anumiți vrăjitori (incantatores), întâlniți de el în Moldova. Tabloul este spectaculos : mimică, tremurături ale membrelor, zbateri convulsive, cădere la pământ și un somn letargic (mortuis similiores) de câteva ore. Când se trezește, vrăjitorul își povestește visele „ca pe niște oracole”. „Când cineva
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al X-lea - despre transele extatice practicate de anumiți vrăjitori (incantatores), întâlniți de el în Moldova. Tabloul este spectaculos : mimică, tremurături ale membrelor, zbateri convulsive, cădere la pământ și un somn letargic (mortuis similiores) de câteva ore. Când se trezește, vrăjitorul își povestește visele „ca pe niște oracole”. „Când cineva [...] se îmbolnăvește, se adresează acestor incantatores”, descrie Bandinus insolita practică de incubatio (127, pp. CLVII ; vezi și 99, p. 84). într-un studiu intitulat sugestiv „Șamanism” la români ?, Mircea Eliade se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din Europa Centrală și Occidentală. Pe la 1870, folcloristul Simeon Mangiuca vorbea despre folosirea în Transilvania a unor „plante cabalistice [sic !] fermecătoare : pentru dragoste, urât și altele multe, dintre care memorăm Datura stramonium (ciumăfaia, turbarea, laurul), cu al cărei venin teribil vrăjitorii se fărmecau pe sine înșiși, ca să se transforme în strigoi” (6). De altfel, este posibil să fie vorba de o influență din zona centrală a continentului, odată ce credințele și legendele populare comentate mai sus au fost culese anume în zone
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu opium (Virgiliu, Eneida), iar dragonul care păzea „lâna de aur” este învins după ce Iason „îl stropește cu iarbă cu soc adormitor” (Ovidiu, Metamorfoze, VII). Motivul este atât de puternic, încât a pătruns chiar și în unele basme culte. În Vrăjitorul din Oz, de pildă, la intrarea în „lumea de dincolo”, în ținutul vrăjitorului, eroii imaginați de Frank Baum cad într- un somn letargic în timp ce traversează un „câmp cu maci ucigători”. Ulise invocă sufletele morților făcând o libație de făină, apă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
după ce Iason „îl stropește cu iarbă cu soc adormitor” (Ovidiu, Metamorfoze, VII). Motivul este atât de puternic, încât a pătruns chiar și în unele basme culte. În Vrăjitorul din Oz, de pildă, la intrarea în „lumea de dincolo”, în ținutul vrăjitorului, eroii imaginați de Frank Baum cad într- un somn letargic în timp ce traversează un „câmp cu maci ucigători”. Ulise invocă sufletele morților făcând o libație de făină, apă, miere și vin (Homer, Odiseea, XI, 34-37). Tot apă de izvor, lapte de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
plante medicinale și talismane cu nume divine înscrise pe ele. Cum am spus, Moshe Idel a asociat puterile magice ale lui Baal Șem Tov (înălțarea sufletului, vindecări miraculoase etc.) și ale altor rabini hasizi cu cele ale unor „vraci și vrăjitori” incantatores (comparați cu Doctores subtilissimi et sanctissimi din Italia), atestați în aceeași arie geografică (Moldova) și descriși cam în aceeași epocă (la jumătatea secolului al XVII-lea) de episcopul romano- -catolic Marcus Bandinus (127). Descriind aceste manifestări magico- - religioase, Moshe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu-mi trebuie nimic! Să mi văd băietul liber. Ori îl eliberează ori nu-l eliberează, și să văd ce are să spună Constantinescu. Am să ajung și acolo. în multe locuri am ajuns și multe lucruri am făcut. Eu prin vrăjitori n-am umblat. Numai prin preoți. M-oi duce numai la mănăstiri. Ilie așa mi-a scris: <Cum, mamă, așa bătrână, te-ai pornit la un drum așa lung!”> „Dânsul a fost mândru de dumneavoastră.” „El a fost îngrijorat că
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cadavrelor. El evidenția faptul că forurile ortodoxe nu utilizau aceeași unitate de măsură privind diverse rătăciri ale vremii față de spiritul creștin, pe unele dintre acestea chiar tolerându-le și încorporându-le în propriile obișnuințe. Erau astfel blamate tolerarea reclamelor pentru vrăjitori, fumatul sau alte obiceiuri cu adevărat păgâne: "înfigerea frigărilor arse în inima mortului, presupus strigoi; legarea cu lanț de fier a piciorului unui lunatic viu, de piciorul lunatecului viu, practicată în Oltenia și în alte provincii; expunerea în public și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în Oltenia și în alte provincii; expunerea în public și plimbarea cu alai pe ulițe a cămășii însângerate, din noaptea nunții; priveghiul extra scandalos de la morți, practicat în Moldova; rebotezarea epilepticilor și a altor îndrăciți; scoaterea ochilor la sfinți de către vrăjitori"138. Calinc condamna așadar ferm intoleranța față de incinerare în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care se situa într-o neconcordanță cu propriile decizii sinodale din 1928 și 1933. Se atrăgea atenția că exista o indulgență față de preoții care săvârșeau serviciile religioase pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și rea credință: "De ce ascund adevărul învederat și nu lasă mulțimea să se ridice la treapta înaltă, indicată de Dumnezeu ca fiecare "să fie preferat, cum este însuși Dumnezeu?" De ce tu, preot, dai circumstanțe atenuante și liberezi de păcat pe vrăjitori; pe cetitorii în stele; pe cei ce-nfig frigarea arsă în inimile martirilor; pe cei ce se cunună și se botează de două, trei ori, în pofida Evangheliei și a Canoanelor și condamni cu ușurință pe cei ce se incinerează, care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
instituții ce provoacă uimire generală, de ce oficialitatea bisericească nu s-a sesizat la timp, de strecurarea în viața religioasă a creștinilor, a atâtor aberațiuni, care macină sufletul și viața lor trupească? Voiți probe? Se vor da! Ce sunt reclamele atâtor vrăjitori; inspirați ai zeilor (nu ai lui D-zeu); proroci și ghicitori, făcute de cele mai reputate ziare, care se cred îndrituite a da nome de viață religioasă și națională, poporului românesc? De ce reprezentanții sfintei noastre biserici ortodoxe române nu luptă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în Oltenia și în alte provincii; expunerea în public și plimbarea cu alai pe ulițe a cămășii însângerate, din noaptea nunții; priveghiul extra scandalos de la morți, practicat în Moldova; rebotezarea epilepticilor și a altor îndrăciți; scoaterea ochilor la sfinți de către vrăjitori) etc. etc.? S-a zis iarăși că Sf. Sinod adică forul cel mai înalt al executării întocmai, a sfintelor dogme, canoane și tradiții, a interzis oficiile (însă nemotivat) religioase la incinerați. Ei bine! De ce atunci prigonește numai pe preoții cari
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Dumnezeu?" De ce, în același timp, slujitorii altarului primesc jertfe de păcate și ispășire pentru credincioși și totuși încuviințează și încurajează acțiunile atribuite Diavolului și slujitorilor lui cu chip omenesc? De ce tu, preot, dai circumstanțe atenuante și liberezi de păcat pe vrăjitori; pe cetitorii în stele; pe cei ce-nfig frigarea arsă în inimile martirilor; pe cei ce se cunună și se botează de două, trei ori, în pofida Evangheliei și a Canoanelor și condamni cu ușurință pe cei ce se incinerează, care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
liniștește, spunându-i că va fi cruțat de moarte și-i lămurește apoi cauzele hotărârii luate de către Dumnezeu: „Stârpirea lor șa oamenilorț este necesară, întrucât au cunoscut toate secretele îngerilor, toată violența și puterea lui Satan, taina tainelor, toată puterea vrăjitorilor și a vrăjitoriilor, a celor care topesc metalul pe pământ. Ei au învățat cum se naște argintul din pulberea pământului etc. etc.” (LXV, 6-8). Prin urmare, neamul omenesc este condamnat din cauza „științelor oculte” (în primul rând metalurgia) dezvăluite de către îngerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]