4,017 matches
-
amesteca printre ceilalți. Lanark îl văzu chiar oprindu-se și schimbînd două vorbe cu Multan. Apoi își zise cu larghețe: „Nu trebuie să-l scap din priviri pe tipul ăla, e o vulpe, o vulpe ecologică, de primă mînă... Vulpe? Vulpe ecologică? De primă mînă? Eu de obicei nu gîndesc cu asemenea cuvinte, dar acum mi se par potrivite. Da, mîine o să vorbesc cu Wilkins. O să ne tîrguim viclenește, dar fără compromisuri. Fără compromisuri. O să improvizez. O să joc tare, nasol, murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar fi vrut. Borfașul îi ascunse imediat într-un buzunar interior, apoi începu să-l batjocorească iar, mai cu vorba, mai răsucindu-i mâna la spate, slăbind puțin strânsoarea, apoi săgetându-l iar, mai rău. Nicu știa din povestea cu vulpea că trebuie să țipe când nu-l doare deloc și să tacă mâlc când îl doare, așa că tăcu mâlc. - Mai dosești ceva, bă, pomanagiule, ce, te pui cu mine? Cu Sandu, bă? Cu Botosu’ te pui tu, mocârțane? - și-și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
363} PROVERBE ROMÎNEȘTI SERIA I 1Ai îmblat cât ai îmblat, dar acum ți s-a-nfundat. 2Ai înghițit un ac, ai să scoți un fier de plug. 3Ai găsit un sat făr-de câni și îmbli cu mînile-n șolduri. 4A intrat vulpea-n sac. 5Ai dat spuză ș-ai luat cenușă. 6A vorbit și nea Ion, că este și el om. 7A găsit sac de bucate. 8Aleargă după iepure cu carul. 9A lăsat-o în coarda de jos. 10Al meu scaun să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de plug (se zice pentru cei ce iau cu sila și-n urmă întorc mai mult). 361A găsit un sat fără câini și îmblă cu mîinile-n șolduri (se zice pentru cei ce negăsind împotriviri își fac mendrele lor). 362A intrat vulpea-n sac (se zice pentru cei vicleni ce singuri se prind). 363A dat spuză ș-a luat cenușă (adică nimic a dat, nimic a luat) 364A vorbit și nea Ion, că este și el om (Se zice în bătaie de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spre folos. Ce e sus s-ascunde Cine știe unde Sub acea perdea, Care n-o ridică Zicând că ni-e frică Că-l putem vede. A lui slugi silite Mii de seci cuvinte Cele ce vorbesc, Care nu cunoaște Că sunt vulpi, șerpi, broaște, Ce-n zădar trăiesc. Vii la omenire: Mai rea nesimțire, De piatră sunt toți, Mai de-aproape rude Mai rău nu aude De-ai striga cât poți. N-am găsit ființă Să aibă credință Nici într-acel ceas
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vadă o lună galbenă, în zdrențe, închipuită de un pictor nebun. Femeia ținea gura ușor întredeschisă. N-avea reprezentarea concretă a sumei. Doar o cifră cu multe zerouri, apoi, cu un efort de imaginație, mantoul de astrahan și guler de vulpi visat de pe vremea bacalaureatului, o broșă de aur în locul cățelului ieftin din duble, un apartament mobilat cumsecade, poate o mașină... Pe buzele sculptorului răsări un zâmbet urât. Avea să dea dracului "capodoperele" și posteritatea, și atelierul mizerabil. Nu, el unul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
LA MOTOR PÎNĂ LA UNSPREZECE FĂRĂ DOUĂZECI. ÎN MOMENTUL ACELA, TRANSPIRÎND DE PE URMA EFORTURILOR ȘI FĂRĂ A FI TERMINAT TREABA, DECLANȘA LEGĂTURA PRIN TELEECRAN ȘI-L CHEMĂ PE ZEYDEL. IMAGINEA INDIVIDULUI APĂRU APROAPE IMEDIAT PE PLACA VIDEO, ERA NERĂBDĂTOR CA O VULPE ÎN URMĂRIREA PRĂZII. OCHII ÎI SCÎNTEIAU ȘI BUZELE ÎI TREMURAU. ― Da? șopti el. ― Nu, spuse Hedrock. Adăugă repede: Chiar acum Greer a urcat în camera de comandă. A stat toată dimineața pe capul meu, așa că abia acum pot să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de Dumnezeu și alta complotată de diavoli?'' Tirada asta arată, singură, că pe culmile vanității devenisem opac. Lumea azilului avea logica ei pe care, plin de mine, o ignoram mergând ca un urs acolo unde trebuia să înaintezi ca o vulpe. Ceea ce a urmat n-a fost de aceea decât un șir de gafe. Am ajuns la azil tocmai când, pe coridorul de la intrare, Moașa o bruftuluia pe Laura, care o asculta tăcută, fără să schițeze nici un gest de împotrivire. Mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acolo. Nu mă vedea. Stătea cu spatele la mine. Însă îi zăream fața în oglinzi și m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitîndu-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărîtîndu-l. Împreună, alcătuiau o singură ură
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
general și a comunismului românesc urmat de acel deșănțat cult al personalității s-au spulberat, e timpul să veghem cu atenție să nu mai trecem prin ce am trecut ca indivizi și colectivitate națională. Cu poșta de prânz, factorul Sorin Vulpe mi-a adus pachetul cu cărți expediat de dl. Mihai Bejinaru din Câmpulung-Moldovenesc, adresându-mi și o pagină privind scrisul și volumele primite din partea mea, cu aprecieri flatante, aproximativ asemănătoare făcute și de alți primitori ai volumelor mele. Mi-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
firav așezat pe unul dintre scaunele rezervate martorilor și suspecților care așteptau o întrevedere cu magistratul investigator. Acesta se uita fix la Porfiri cu ochi disperați și rugători. Purta, legată larg, o cravată papion și un paltonul cu guler din vulpe argintie așezat peste umeri. Pe dedesubt avea un costum muștar cu o vestă asortată de culoarea smaraldului. În poală ținea o căciulă din blană de castor, peste care stăteau împăturate mănușile din piele de căprioară. Avea părul adunat în bucle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se întoarse refăcând mișcările criminalului. Oftă îndelung, apoi se retrase și arătă cu degetul pe podea lângă Porfiri. Acesta se uită în jos. Acum, cu ușa închisă, puteau vedea ce o blocase. Era Zoia Nicolaevna, îmbrăcată într-o blană de vulpe argintie cu propriul sânge pe umeri și pe o parte. Acea parte a capului era lucioasă roșie și greșită. În jurul ei, sfinții pictați și Hristoșii frumos auriți își ascundeau privirile, dar până și icoanele au fost pângărite, suprafața lor fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de Dumnezeu și alta complotată de diavoli?” Tirada asta arată, singură, că pe culmile vanității devenisem opac. Lumea azilului avea logica ei pe care, plin de mine, o ignoram mergând ca un urs acolo unde trebuia să înaintezi ca o vulpe. Ceea ce a urmat n-a fost de aceea decât un șir de gafe. Am ajuns la azil tocmai când, pe coridorul de la intrare, Moașa o bruftuluia pe Laura, care o asculta tăcută, fără să schițeze nici un gest de împotrivire. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acolo. Nu mă vedea. Stătea cu spatele la mine. Însă îi zăream fața în oglinzi și m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitându-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărâtându-l. Împreună, alcătuiau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se prăpădește, Nimenea nu-l fugărește. Toată ziua dă căldură, Dar n-o trece pe factură. Dă lumină noaptea toată, Dar lumina e furată. Are-o oiște cu care Dă prin garduri la-ntâmplare. Deși-i mare cât un sac, Vulpea i-a venit de hac. Deși seamănă cu-o frișcă, Limba ușurel ți-o pișcă Și se știe din părinți Că te curăță pe dinți. Ghicitoarea asta, iată, Nu vreau să vă sperie: E și ea o perie, Dar nu
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
-nțelege că-i și tare; Numai el nu înțelege De ce lumea-i zice „rege”? Prin livezile cu duzi Numai gura ei auzi; Mică ca un ou de rață, Gureșă precum o țață. Mai mult coadă decât trup, Nu-i nici vulpe, nu-i nici lup. Neagră ca o supărare Provocată de-un necaz: Ea nu are nici un haz Dacă nu-i cârâitoare. Carnea lui e bună-rea, Fie mare, fie mic; Caută mereu ceva, Deși n-a pierdut nimic. Nici nu zbiară
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
inteligenței superior-amuzate face diferența, în pofida facilității sau banalității unor „sentințe”. Sub titlul Încercări pentru restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul și moralitatea - ambele „compromise” - din cîteva fabule clasice: „Greierele și Furnica“, „Lupul și Mielul“, „Corbul și Vulpea“, „Broasca și Boul“. În toate aceste cazuri, vechea morală e denunțată - funambulesc și amuzat - ca fiind rezultatul unor neînțelegeri, al unor confuzii sau al unor simplificări nejustificate. Cu alte cuvinte, ca prejudecată. „Lecția lor - notează Ov.S. Crohmălniceanu - e răsturnată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să se deosebească atât de mult în toate privințele. Dacă erau într-adevăr înrudiți, atunci era mare păcat! Se spune că împăratul Napoleon era scund și avea fața mică și ochi de vultur, iar buzele subțiri îi trădau șiretenia de vulpe. Or, acest Gaston era caraghios și la față, și la trup, arătând ca un burete vegetal. La masă saliva îngrozitor, iar modul în care înșfăca mâncarea era de-a dreptul dezgustător. Avea fața ca de maimuță, iar cât despre maniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ar fi trăit din plin, ar fi fost probabil în stare să înșface pentru sine un crâmpei din minunăția stelelor. — Bine, fie! Vino cu mine, câine-san. Gaston s-a ridicat și a pornit mai departe. Câinele mergea în urma lui, tușind. Vulpile își au vizuinile lor, iar păsările cerului cuiburile lor. Cu ochii la stele, care străluceau ca niște bijuterii în noapte, Gaston a dat colțul și-a luat-o spre est. Nu putea să se urce în tren pentru că nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
străzilor pe care le-a străbătut. Trecuseră deja două ore de când plecase din Kyōdō. — Câine-san, ai obosit, nu? îi strigă el animalului care se opri să adulmece o grămadă de gunoi. Și pe Gaston îl dureau picioarele de atâta mers. Vulpile își au vizuinile lor, iar păsările cuiburile lor. Și omul trebuie să-și găsească un culcuș. Ajungâng în vârful unei pante, Gaston a fost uimit de priveliștea care i s-a deschis în fața ochilor. De jur împrejur erau numai hoteluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zâmbi încurcat, zâmbet pe care și-l arbora când nu înțelegea întrebarea. După cum bine vezi, locuiesc în văgăuna asta, dar îți pot spune ce-i lipsește Japoniei de azi... încredere... încrederea în oameni. Politicienii și intelectualii sunt mai suspicioși decât vulpile și bursucii. Politicienii sunt lipsiți de idealuri, iar intelectualii, de încrederea în om. E al naibii de trist. Și-a turnat o ceașcă de ceai negru - părea a fi ceai medicinal - și a continuat să vorbească cu însuflețire. — Singurii care se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu poliția? Să lăsăm asta la urmă, după ce am încercat totul. De ce să-l ia pe Gaston la ochi? Tomoe i-a dat dreptate. — La ce te uiți? — O hartă. Sunt multe locuri cu nume interesante. Iată, de exemplu, Intersecția Vulpii. Păi da, pe vremuri circulau multe legende legate de șiretenia ei. Uite câte lacuri și mlaștini sunt în apropierea orașului Yamagata. Și Zaō e în apropiere. Ce romantic! După ce-l găsim pe Gaston, ce-ar fi să facem o plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
izvoare - deschise subt haină. Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină. [1930] * MUNTE VRĂJIT Intru în munte. O poartă de piatră încet s-a-nchis. Gând, vis și punte mă saltă. Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă! Din ferigă vulpea de aur mă latră. Jivine mai sfinte-mi ling mînile: stranii, vrăjite, cu ochii întorși se strecoară. Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară albinele morții, și anii. Și anii. [1930] * PLAJĂ Platanii suri și cedrii-n mare semințiile și-adapă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
tale cu iezuiții. M-au încîntat inteligența și verbul tău mușcător. Mă simțeam, cumva, răzbunat, prin orgoliul tău, pentru toate umilințele pe care le-am îndurat fără să zic nimic Ce orgoliu frumos aveai atunci, Galilei! Erai viclean ca o vulpe și agil ca un tigru. Știai să faci o plecăciune în așa fel încît toată lumea să priceapă că-ți băteai joc de ei și că sub vorbele tale smerite se ascundea un hohot de râs. Polemica ta cu iezuiții a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu Dagobert, regele francilor. Își păstrase de asemenea importante relații politice și-și folosea propriul patrimoniu pentru a-și asigura fidelitatea a numeroși duci și nobili din regat. Intrigată probabil de faptul că eram atât de faimos încât să fac vulpea să dea vina pe nevăstuică că fură găini din coteț, a trimis după mine, invocând motivul că vrea să-mi ceară sfatul în privința unor podoabe pentru biserica mănăstirii. Când am văzut-o, nu mi s-a părut atât de urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]