16,454 matches
-
când se vedea singur - că așa am făcut și noi la început - altfel eram buni de plată ca popa - l-a temperat Pâcu. Spunând acestea, Pâcu a aruncat o privire scurtă către moș Dumitru. Acesta i-a răspuns printr un zâmbet de aprobare. Eu mă duc să mai îndemn boulenii la drum, că acușica ajungem și s-or hodini - și-a căutat de lucru Hliboceanu, pentru a scăpa de ironiile lui Pâcu. Îl vezi, Dumitre? Îi foarte mândru din fire, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
A făcut lumina lămpii mai mare, în timp ce privea la Hliboceanu. Voia să afle cauza geamătului. I s-a părut că ochii lui Hliboceanu au căpătat un strop de lumină în plus și că în colțul gurii i-a apărut un zâmbet fugar... „Asta-i o părere doar. Vom vedea noi mâine dimineață...” Cu aceste gânduri, s-a aciuat în culcușul de pe podea. A ațipit pe dată... Pe la al doilea cântat al cocoșilor, a auzit ca prin vis mișcare în patul lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să vorbească Cotman, învelindu-l grijuliu, ca un părinte... Dimineața l-a găsit pe Hliboceanu cu ochii larg deschiși. Ce faci, cumetre? Ai făcut ochi așa de dimineață? Cum ai dormit? Biiineee! - a murmurat Hliboceanu, iar ochii au mijit a zâmbet... Dacă spui tu, atunci chiar îi bine. Mi-i seteee - a scâncit rănitul. Uite aici apă, băiete - a răspuns Cotman, ridicându-i capul cu grijă și ducându-i ulcica cu apă la gură. Spre surprinderea lui Cotman, Hliboceanu a băut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui Cotman, Hliboceanu a băut în lege. Asta-i altă poveste, flăcăule. De când nu te am mai văzut dând de dușcă o ulcică cu... vin, hă hă hă - a râs ca niciodată Cotman. Pe chipul lui Hliboceanu a apărut un zâmbet adevărat. Cotman continua să-i vorbească: „Da’ lasă că se face el băiatul sănătos și atunci nu-l mai întrece nimeni nici la treabă dar nici la...vorbe bune. Acum am să merg să mă pregătesc pentru drum. Trebuie să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ei, încercând să le zâmbească. Bună dimineața, Hlibocene! Cum te simți în patul lui moș Dumitru? - l-a întrebat Mitruță. Hliboceanu a întârziat o clipă cu răspunsul, încercând parcă să priceapă cine l-a întrebat. Când s-a dumirit, un zâmbet moale i-a luminat fața și a răspuns: M-am trezit... Asta o vedem și noi, dar vrem să știm cum te simți? - a insistat Mitruță. Măăă simt bineee... Doar capul mă doaaare tareee. Dacă-i numai atâta, atunci treaba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ce și-a liniștit gândurile, că a și ajuns la poarta bătrânului. Hooo, băieții tatii! Îngăduiți oleacă, că avem o treabă la casa asta. Abia și-a sfârșit vorba cu boii și în prag s-a arătat moș Dumitru, cu zâmbetul mijit sub mustață. Da’ ce vânt te aduce pe la mine, Ioane? Dă-te mai aproape și ți-oi povesti... Când Cotman a terminat de povestit, fața lui moș Dumitru era ca de piatră... Abia articulând cuvintele, a început să vorbească
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că ai dreptate - a considerat Mitruță propunerea lui Cotman... * Vasilică băiete, nu fi necăjit, că n-ai rămas singurel. Ești pe mâini bune - a început să vorbească Costache crâșmarul, intrând în cămăruța lui Hliboceanu. Acesta l-a întâmpinat cu un zâmbet trist. Aha! Ai început să răsufli, băiete? Aista îi semn bun, dar nu-i deajuns. Da’ nu mă tem eu...Până la amiază ai să prinzi putere. Acușica și mâncărica pentru tine a fi gata și ai să vezi după aceea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o strachină plină cu ciorbă călduță de pui. Bună dimineața, flăcăule! Ori mi se pare ori ai făcut ochi de-a binelea. Uite că ți-am adus de mâncare, cum se cade unui gospodar ca tine. Măriuța era toată numai zâmbet și vorbele mai degrabă un chicot de alint... Hliboceanu o privea reținut. Ia să vedem noi cum îl hrănim pe voinicul ista, care nu vrea să vorbească cu gospodina casei și pace. A tras măsuța aproape. I-a ridicat perna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ducând mâna la ceafă. Ce s-a întâmplat, Vasile? - a sărit grijuliu Cotman. Mă doare tare locul loviturii de la cap și sunt încă amețit. Stai cuminte, băiete! Ce, crezi că ești vindecat? Oleacă de răbdare! - l-a liniștit Cotman, cu zâmbetul pe buze, cum nu-i era felul. Unde-i doftoroaia, să te doftoricească? - a întebat apoi, râzând de-a binelea. M-o doftoricit deajuns, Măriuța. N-am a mă plânge. Mai bine spune-mi ce face Dochița? I-am spus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Costache trebăluia prin crâșmă. Costache! Roag-o pe Măriuța să vină încoace, că am să-i spun o vorbă - l-a rugat Cotman. Dacă asta ți-i vrerea, nu am încotro și am s-o chem. Măriuța s-a arătat, cu zâmbetul pe buze, ca de obicei. Care-i porunca, boieri dumneavoastră? Pentru că tu ești doftoroaia, te am ruga să-i pui pe frunte lui Vasilică cel bolnav un șervet ud, pentru că îl doare capul peste măsură. Din când în când, i-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am și venit. Când toate treburile au fost făcute gospodărește, cărăușii au intrat în crâșmă, trăgând după ei tot gerul de afară...Cotman n-a mai așteptat nici o clipă. A intrat repede la Hliboceanu. Acesta ședea pe marginea patului. Un zâmbet obosit i-a luminat fața trasă. Cum îi Vasile frate? - l-a întrebat Cotman îmbrățișându-l stângaci, dar din toată inima. Mai bine, Ioane. Mă mai doare capul și sunt încă puțin amețit. În rest, îi bine. Ai mâncat? Măriuța
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un lup! Aș fi în stare să te mănânc și pe tine! - a încheiat vorba Hliboceanu cu un râs care se vedea cât de colo că nu era al lui... Măriuța a lăsat să-i cadă mâinile a neputință. Un zâmbet trist izvorâtor de alte lacrimi i-a răsărit în colțul gurii. Hliboceanu o privea zâmbind, dar și zâmbetul lui purta pecetea tristeții... După o vreme în care nici nu l-a privit măcar pe Hliboceanu - cu mers de om sfârșit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
râs care se vedea cât de colo că nu era al lui... Măriuța a lăsat să-i cadă mâinile a neputință. Un zâmbet trist izvorâtor de alte lacrimi i-a răsărit în colțul gurii. Hliboceanu o privea zâmbind, dar și zâmbetul lui purta pecetea tristeții... După o vreme în care nici nu l-a privit măcar pe Hliboceanu - cu mers de om sfârșit - a ieșit... N-a trecut prea multă vreme și Măriuța a intrat purtând pe brațe un talger plin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
așteptau cu prosoapele și cu periuțele de dinți În mână. Unii tropăiau mărunt. Alții căscau. Un pletos cu ochelari rotunzi, stând turcește pe o servantă, Îngâna un cântec la chitară: Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un zâmbet ironic. „Englezii ăștia! Visează la coaliții și la blocade, dar când e vorba de luptă, nu-s buni de nimic“. Se uită Îngrijorat spre pendulă și de-abia atunci sesiză că era 8 și 23, așa că, scoțându-și pieptul Înainte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
alunecândă de clisă. „Frumusețea adevărată este fragilă, perisabilă, are viață și se comportă altfel decât vrea creatorul“, Își frângea Leonardo mâinile În sala judecății. Cu adevărat, au admis membrii Comisiei de Cultură, calul lui Leonardo avea măreția descompunerii, pe lângă care zâmbetul veșnic al Giocondei este un rictus prăpădit, mai ales că-l poți regăsi pe figura oricărei gospodine din lume pusă În fața unei alte forme de infinit, serialul Tânăr și neliniștit. Judecătorii au fost Îngăduitori, acceptând să neglijeze nepotrivirea din acte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu brațul drept, apoi a tras din țigară. Deja Între noi se instalase acel Început de familiaritate construit din semne, priviri și intuiția celor ce urmează să se Întâmple, sub care se află, uneori, armătura unor speranțe vagi. Primul fusese zâmbetul de Giocondă expus În rama geamului lateral, atunci când o lăsasem să schimbe banda și să treacă În față. Acum știam deja succesiunea mișcărilor cu care Își aprindea țigara: Întâi trăgea scurt frâna de mână, gest caracteristic persoanelor nesigure și Începătorilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mici scene de teatru, Între faldurile perdelelor sau În ochiul mijit al jaluzelelor, s-au jucat ultimele drame ale omenirii, lipsite de aportul cuvintelor și al aplauzelor. Au fost schimbate milioane de semne din mâini, Înclinări din capete, uneori chiar zâmbete, bezele delicate Între cei care se cunoșteau sau care mai sperau să se cunoască Într-o bună zi, dar, pe măsură ce lunile au trecut, au rămas doar privirile, lungi, limpezi, nemișcate și inutile, ca niște curcubeie lipsite de culoare. După ce nici o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
printre compușii radiului fiind totuși Îngreunat de portul obligatoriu al costumului de plumb. Iubitorii de artă vor fi, poate, surprinși, Însă vestita Mona Lisa a fost o dezamăgire: În tot timpul vizitei, a brodat chicotind la o pernă, cu bine-cunoscutul zâmbet de slujnicuță lipit de figură. În schimb, la categoria „Orgii regale“, cele șase soții ale lui Henric al VIII-lea au lăsat la o parte toate neînțelegerile, dând tonul unei petreceri de neuitat. Doamna de Récamier? Oh là là! Nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
hackerii. Ați crede că erau niște puști subțirei, cu o Înfățișare ștearsă, nebătătoare la ochi, strecurându-se ca niște umbre prin sistemele de protecție ale site-urilor. Ei bine, nu. Majoritatea arătau ca În reclamele la aftershave-uri: proaspăt bărbieriți, cu zâmbete mortale și bărbii dârze străpungând aerul asemenea provelor de crucișătoare. „E noua generație de hackeri“, mi-a șoptit Olaf, În timpul primei mele vizite. „Nu e unul acolo care să n-aibă două-trei operații de prelungire a penisului. Acum, de când cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
De obicei, vor să ajungă cât mai rapid la-mperechere. Or, amândouă erați la fel de interesate de persoana mea, dar numai una s-a aplecat pentru a-mi oferi șansa unei prospectări gratis a minelor din decolteu. Un alt pui de zâmbet și-a luat zborul de pe buzele ei, a fâlfâit puțin din aripi și a căzut ca fraierul pe covor. Văduva lui Kuznețov, zis Demiurgul, s-a așezat la birou, picior peste picior, ceea ce n-a stânjenit cu nimic comunicarea noastră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vă pricepeți, a zis blondina, În timp ce se apropia de mine, unduindu-se ca funcția sinus. Așadar, privirile ochilor mei experți nu scăpaseră atenției turnului de control, ba chiar primiseră drept de aterizare și de rulare pe pistă, ținând cont de zâmbetul subțire cu care femeia Își Însoțise spusele. Aveți aici noua mea adresă și numărul de telefon. Inutil să vă spun că sunteți singurul care le cunoaște. Aștept vești, a precizat Vera Kuznețova, care pe urmă a șerpuit Înapoi către birou
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nou Însă tot apăruse. Când m-am reinstalat la postul de pândă, l-am regăsit pe Kuznețov Într-o vervă de zile mari. Scria la foc automat, iar prin desișul de pe figură i se ițea codița de șoarece a unui zâmbet. Mai mult, pentru prima oară de când Îl urmăream, l-am văzut destupând o sticlă de șampanie și turnându-și o porție generoasă. A scos la imprimantă un teanc grăsuț de foi, pe care l-a așezat sub fereastră. Probabil că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și naive ale tătarului, pe care eu nu le pot reda decît cu eufemisme. (Ostrovul lupilor). în proza 24 iunie a aceluiași, blestemele Rarucăi evocă "intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dîndu-le destinații uluitoare", iar autorul comentează cu un zîmbet bine dozat: "Vocabularul rudarilor, pe care mă sfiesc să-l reproduc (s.m.), însă nu mă sfiam să-l ascult, revenea cu amploare și c-o artă de o sumbră și antică măreție." Astăzi, asemenea "sfieli" aparțin de multișor trecutului, iar
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
Tudorel Urian La 45 de ani de la misterioasa moarte a actriței, mitul Marilyn Monroe fascinează încă. Zâmbetul ei a rămas peste timp etalon al frumuseții feminine, internetul este plin de articole care nu obosesc să îi celebreaze personalitatea, filmele în care a jucat se vând bine și în format dvd, înregistrările sale muzicale, reimprimate, fac bucuria nostalgicilor
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
vând bine și în format dvd, înregistrările sale muzicale, reimprimate, fac bucuria nostalgicilor și nu numai a lor. Industria publicitară continuă să tragă serioase profituri de pe urma chipului ei, iar vedete ale show-biz-ului de azi se străduiesc să îi imite coafura, zâmbetul și gesturile. Fantasmă a bărbaților de pe tot globul, Marilyn Monroe a fost, cu siguranță, cea mai celebră și cea mai invidiată femeie a secolului XX. A avut tot ce i-ar putea cere o femeie peștișorului fermecat: frumusețe dincolo de timp
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]