2,178 matches
-
apoi dispăruse pur și simplu. Bărbatul - cu păr șaten, fără barbă și îmbrăcat în uniformă de polițist - începu să se plimbe prin cameră, privind atent la cărți, la CD-uri, la postere. Din când în când, dădea din cap aprobator. Zăbovi îndelung la unul dintre ornamente: un altar mic și roșu, înăuntrul căruia era portretul zeului chinez al războiului și al polițiștilor, Guan Di. Magicianul nu părea să dea atenției nepotrivirii acestui mic articol în dormitorul unui criminalist și, pe deasupra, om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Kara. Știu trucul. A palmat lama de ras în ultimul moment. - Oricum, ideea era că ai tendința de a nu asculta cu prea mare atenție oamenii, atunci când se află prea aproape de tine și te mai și torturează. - Haide, Rhyme, să zăbovim puțin la ce s-a întâmplat. Eu și Kara eram plecate să cumpărăm mâncare. Tu te uitai peste dovezi. Thom te-a dus sus în dormitor. Erai obosit, așa-i? - Nu, răspunse criminalistul. Nu eram obosit. Dar m-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe lângă mine intrând cu avânt în magazin, iar hotărârea ei ocupată mă readuse la gândurile legate de Judy, de acasă și de tigaia în așteptare. M-am întors, ieșind din magazin pe o Victoria Street rece. Judy C harlie a zăbovit la cumpărături mai mult decât mă așteptasem. Ba chiar am început să simt o ușoară urmă de neliniște - în general, e cel mai rapid cumpărător dintre noi toți și, dacă zice că durează mai puțin de douăzeci de minute, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe care o făcuse după ce ieșise de la duș și în sinea ei mulțumi cerului că n-a văzut-o cu o jumătate de oră mai devreme. — Mersi. Privirea lui continua să se plimbe pe corpul ei de sus în jos, zăbovind apreciativ din loc în loc. — Da, vorbesc serios, chiar arăți superb. Mai bine ca niciodată. Nu știu ce faci, dar cu siguranță îți priește, spuse el fără nicio urmă de ironie. Oh, te referi la faptul că-mi sparg creierii cum să agăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Orbilor o sârmă excepțională. Astăzi este foarte cald și te-ai gândit să mergi la ștrandul Obor de lângă gara de Est. Pleci de acasă numai În chiloți. Urci pasarela de peste calea ferată și inspectezi cu privirea ștrandul. E ceva lume. Zăbovești puțin și te mai uiți la șine, la macaze, la trenuri, la motorul de tăiat lemne care șuieră despicând butucii din depozitul Întreprinderii Combustibilul, la locomotiva cu aburi care face manevre cu vagoanele de marfă, În curtea fabricii de ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de noi, băi tovarășe? Pleci aproape cântând. „Zori cu noroc ne răsar; tăcere și gânduri curate Zile bune de-acum vorbe de bine grăiți Astăzi nu vrem judecăți, departe cu sfadă nebună. Gloată cu grai veninos, lucrul să ți-l zăbovești!” Ai divorțat de soacră, deci și de nevastă, nu mai ești slugă la sas. O să pleci când vrei tu, nu târâit de alții, când o să vrea „mușchii tăi”. Și nu mai peci niciodată. Pleci doar la Sighișoara și cu Lotoțki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-o când am ieșit din baie. Mă spălasem stând pe marginea vanei lângă perdeaua mucegăită care cădea de sus. M-am apropiat, i-am prins o șuviță de păr, i-am scuturat capul, în timp ce-i vâram în mână banii. Am zăbovit pe mâna aceea lipsită de putere, i-am strâns-o într-a mea să o constrâng. Ea a acceptat așa cum se acceptă durerea. Trebuia să plec, nu puteam să mă regăsesc pe mine însumi în fața ei. Ar fi fost neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și care devenea deodată atât de la îndemână. Colindam Fulton Street și Borough Hall și Grand Army Plaza, străbăteam podul Brooklyn și o luam în sus pe Broadway, apoi în jos pe Park Avenue, traversam East River până la Hudson și înapoi. Zăboveam în Prospect, Riverside și Central Park ca să trag cu ochiul la tinerele mame cu bebeluși care abia începeau să meargă și la doicile cu cărucioare mari, englezești, mă opream pe stradă ca să mă uit la băieții care jucau stickball 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sacoul și mi-am dat jos cravata, dar nu mi-am desfăcut manșetele cămășii. Nu pentru că îmi e rușine. Dar nu vreau să fac paradă cu asta. —Ce ai acolo, tati? mă întreabă fiica mea mai mare pe când mâna ei zăbovește deasupra acelui loc, temându-se să îl atingă, dar arzând de dorință să își așeze degețelul pe el. — Doar o rană pe care și-a făcut-o tati când era mic, îi răspund, și cuvintele mele o fac să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Bine, a spus el, doar că nu e baseball, este fotbal american. Nu-ți face griji, evreiașule, e o confuzie des întâlnită. Oricine putea să o facă. După asta, Harry a început să își facă un obicei din a mai zăbovi până plecau toți ceilalți clienți. Apoi îmi zicea să îmi torn niște cafea și să îmi tai o felie de plăcintă și să îmi mai odihnesc puțin picioarele. Nu trebuia să fii un mucea care locuia singur într-un subsol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
i-am plătit ieri doamnei Schneider de la restaurantul de peste drum pentru șnițel sau am rugat-o din nou să mi-l treacă În cont? Am uitat și să-i cumpăr lui Dimi cartea cu cântece. Ce ne reține? De ce mai zăbovim? De ce nu ne ridicăm, nu facem curat și nu eliberăm Ierusalimul pentru cei care vor veni după noi? Iată o Întrebare foarte bună, Își spuse Încet. De astă dată convocă ședința de cabinet În Spitalul Șaarei Țedek de pe strada Jaffa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
foamei? Leșinase? Fusese ucisă? Vreo mamă Îndoliată din Betleem depusese acolo trupul fiicei sale, care fusese asasinată? Se sperie și se repezi la fetiță, care se dovedi a fi o grămadă udă de morcovi vârâtă Într-un sac. Fima mai zăbovi lângă el. Ideea de-a rămâne aici și de-a declara greva foamei i se păru deodată atât atrăgătoare, cât și potrivită situației. Ridică ochii și văzu o singură lumină galbenă În spatele geamului Închis al ultimei ferestre de la etajul doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bine“ i se păru potrivită mai degrabă unui adolescent confuz, cu fața plină de coșuri, nu unui om capabil să stea În fruntea unei țări aflate În plină criză și să o conducă pe drumul către pace. Mai târziu, Fima zăbovi o vreme În pragul unui magazin micuț de pantofi, care era și cizmărie, ca să inspire mirosul Înecăcios de cauciuc și de clei. Între timp prinse o frântură dintr-o discuție Între un om religios, nu prea tânăr, care părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
murdară și W., cu mapa de piele pe genunchi, rămase încă o clipă pe banchetă, la volanul mașinii sale. Mai condusese cândva, în timpul războiului, o turnătorie și o fabrică de mașini-unelte, la ordinul tatălui său. Asta fusese demult, și dacă zăbovea acum într-un vehicul strâmt, aici, în fața firmei care-i aparținea lui și fratelui său, uitându-se prin parbriz în jos, de-a lungul unui drum asemănător cu o pâlnie plină de funingine și simțind treptat frigul tot mai înțepător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
traseul până la cabană, pe care îl făcuse cu colegii de studenție înainte de a se îmbolnăvi, și noi simțeam cum stâncile și gheața reușeau să-l transforme din nou pe automobilist în adolescentul alpinist, care după ascensiunea la hotelul montan mai zăbovea un pic în mijlocul poieniței, în pantalonii lui bufanți și cămașa de lână cadrilată, scotea un ah! din toți rărunchii și toată fața îi era numai un zâmbet larg. Hotelul montan spre care ne ducea mașina - pe noi, împreună cu fratele mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
alpină sau voia s-o convingă pe mama să urce cu el în Paradiesli, un umăr de stâncă deasupra hotelului, unde afinele erau coapte și zemoase. Amestecate cu frișcă formau deliciul mesei de prânz, luată pe terasă, unde se mai zăbovea o vreme sub copaci, la o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia blândețea cu care „oaspeții engleji“ erau duși sus, după cum povestea proprietarul în dialectul lui cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu cutii de carton și câte-o damigeană de vin. Am luat volumul subțire pe care mi-l dăruise Onkel Rodolph, am deschis cartea și am pășit din nou în odăile paginilor ilustrate. Era de-ajuns să privești și să zăbovești, ca să pui piciorul în barca de pe ceașca rotundă și plată ca o felie de pământ, barca din al cărei centru ieșea un butaș de vie ca un catarg, care prindea vântul între ramificațiile lui încărcate de ciorchini de struguri. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și prieteni de afaceri, laolaltă cu un set de vinuri franțuzești, un coș cu fructe exotice, șuncă în ambalaj original și caviar la conservă. Broșurile de format mare le răsfoia așezat în fotoliul său și le studia fără să citească, zăbovea asupra fotografiilor, care aveau o claritate nefirească pe hârtia aceea lucioasă și datorită procedeelor fotografice noi: construcțiile turnurilor cu grilaje filigranate ajungeau până la cerul albastru. Drugii lor metalici ca niște lănci perfect drepte pluteau deasupra cuburilor de beton în formare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un stativ, și el nu era dispus să se încarce cu atâtea angarale. Avea nevoie de ceva potrivit rutinei zilnice, un lucru pe care să-l poată purta mereu la el - și după ce se făcuseră deja câteva săptămâni de când tata zăbovea din nou în fața unei vitrine, alături de Leica a apărut, pe bancheta din spate a noului Studebaker, un ochean compus din doi cilindri uriași și un repertoar ornitologic de Peterson, Păsările Europei, iar tata făcea sub fiecare specie pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nicht ist. În alții nu-s, în mine nu-s din cauză, Că „da”, și „nu” i-egal cu „nu” și pauză! Nici când în azi, mereu în amintiri, Și vreau doar să mă-mpart în mii de știri, Să zăbovesc în orice formă plină; Și iarăși nostalgia pelerină, Să vreau să mă salvez, când simt că mor, Și dorul ce se macină de dor, Și numele ce-l port ca o cătușă Legat de soclul de nimic și de cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în cameră și se interesează, ca orice gazdă pricepută dacă toți sunt satisfăcuți, sau dacă vreunul are câte o dorință neîmplinită. Pata i se vede bine prin rochia de mătase albă, întinsă ca foița, pe trupul gol. Când face „rondul” zăbovește după împrejurări, zece, douăzeci de minute la fiecare cameră. Rândul meu vine la miezul nopții. Intră în vârful picioarelor, zice „pardong” dacă sunt cu vreo femeie, și se retrage mândră și disprețuitoare. - Doresc să fiu lăsat să dorm, o întrerup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o fereastră. Portarul îl culege și-l depune în pălăria întinsă a bătrânului cu carnea veștedă și macră, o carne cu pielea zbârcită, cu plămânii stafidiți și cu genunchii îndoiți, de mârțoagă. ...„Ce mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a bluzei, se reflectară, legănându-se în ritmul brațelor înfipte în parchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cum a fost cu el când m-am Înrolat? zise el În cele din urmă. Da, spuse George, dând din cap. Dar Burgess Îi mai povesti o dată. Murea de nerăbdare să se Înroleze Încă de când se declanșase războiul, dar mai zăbovise pentru că știa cât de dependent de el era bătrânul filfizon, mai ales acum, că sănătatea Îi era atât de șubredă, și nu voia să pară nerecunoscător față de cel care Îl luase sub acoperișul său și Îl instruise pentru a deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
reverență, până găsește povestirea intitulată Fiara din junglă. Citește prima frază. „Ceea ce a dat naștere vorbirii care l-a speriat În decursul Întâlnirii lor abia dacă mai contează, dat fiind că au fost probabil cuvinte rostite fără intenție - rostite În timp ce zăboveau și se adunau Încet, după reînnoirea cunoștinței lor.“ Minnie clipește și mai citește o dată fraza. Tot nu o Înțelege. Cunoaște Înțelesul fiecărui cuvânt În parte, dar nu pricepe felul În care sunt legate. Să fie Într-adevăr Începutul povestirii? Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În cimitirul protestant de la Roma, pentru că detesta cimitirul trist, insular, de la Veneția. Aparent, exagerase mult gravitatea bolii, sau cel puțin așa consideraseră doctorul și asistenta ei personală, căzând pradă unui obicei pe care ei Îl considerau morbid, acela de a zăbovi prea mult asupra ideii de moarte. Desigur, exista și o altă explicație pentru comportamentul ei, a cărei contemplare Îi crea lui Henry un disconfort profund, și anume faptul că plănuise deliberat și rece să se sinucidă, prefăcându-se doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]