10,579 matches
-
din volumul de debut și perspectiva onirică. Dar Gavril M. îl transcrie mai clar și pe Aanei Gavril. Ar putea aparține, și acesta, Familiei Mareș. Ar mai fi de citat și mottoul romanului, din Geneză, 18,20: „Ei l-au zărit de departe și până să se apropie de ei s-au sfătuit să-l omoare. Au zis unul către altul: - Iată că vine făuritorul de visuri! Veniți acum să-l omorâm și să-l aruncăm într-una din aceste gropi
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
au ele în comun? Fuga. Personajele aleargă de-a lungul propriilor drame, mascându-și tristețea în decorul unor idealuri frânte pe care le pot repara, cred ele, cu puțin unguent pentru suflet. Însă rănile rămân deschise și prin ele se zăresc viscerele unor întrebări orfane de răspuns. Aici nu se simte Un el și o ea se întâlnesc pe acoperișul viselor pentru că realitatea miroase urât. Dorința de a fi iubit a stat atât de mult timp în exil, încât dragostea s-
Marius Manole: Aici nu se simte () [Corola-journal/Journalistic/45737_a_47062]
-
putea veni neînsoțită de o nenorocire. - La subsol se află un restaurant cu specific spaniol, nu-i așa? - Nu-mi amintesc exact. - Am rezervat două locuri. De data aceasta luase o cameră la etajul douăzeci și cinci. De la fereastră nu se mai zăreau zgârie-norii, ci luminile caselor și ale străzilor, ce licăreau până undeva în depărtare, precum și curgerea nesfârșită a farurilor de mașini. Jos, chiar lângă hotel, se vedea un parc. Felinarele de pe alei scăldau într-o lumină alburie o parte din peluză
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
de pe alei scăldau într-o lumină alburie o parte din peluză și băncile din jurul fântânilor arteziene. Era un loc renumit pentru faptul că revistele de scandal suprinseseră adeseori bărbați și femei făcând dragoste în umbra copacilor, dar acum nu se zărea nimeni pe peluză. Chiar și oamenii care se plimbau prin parc erau puțini la număr, și locul părea pustiu. Odată ajunși în cameră, am intrat primul la duș, după cum mi-a sugerat Mutsuko. Apoi, cât a făcut ea duș, am
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
Locuitorii unui cartier din vestul Londrei au rămas șocați, după ce au zărit un bărbat picând din cer. Acesta se urcase clandestin într-un avion și s-a ascuns în trenul de aterizare. Bărbatul a căzut de la 2000 de metri altitudine și s-a lovit de o mașină. Părți din corpul bărbatului s-
Un bărbat a murit după ce a căzut din avion () [Corola-journal/Journalistic/57605_a_58930]
-
cadavre de oameni, - iar „vârfurile” - șefii orașului - părăseau înfricoșați orașul. Anna ar fi vrut să plece cu părinții și cu sora mamei la Melitopol. Tatăl era în cărucior de invalizi. Când s-a apropriat de podul de cale ferată a zărit un câmp nemărginit acoperit de militari împrăștiați, care cum, în retragere de la Melitopol. „Întorceți-vă acasă, Malitopolul este ocupat de nemți”, - le-a spus un soldat din apropriere. Peste două zile, pe 7 octombrie, nemții au ocupat Berdianskul, și peste încă
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
și a strigat: „Komarovțeva, afară!”. Anna a întrebat: „Cu lucrurile?” - „Nu, la anchetă”. În cabinet, un maior în veston de piele, cu epoleți, elegant, se arăta în poză teatrală. (...) Maiorul a deschis altă ușă, pe cea interioară, așa că Anna a zărit doi ofițeri, cei din casa Nadiei, unul din ei era Teodor Bălănică. „Și-au fixat privirile pe mine - îngrozitor - povestea Anna. - Cum arătam eu nu era pentru cei slabi de nervi. Cu capul ras și plin de bube și bandaj
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
a întrebat cu ajutorul translatorului: „Îi cunoașteți?” Eu am răspuns, că-i cunosc foarte superficial ... i-am văzut în casa prietenei mele, unde locuiesc. „Dar pentru ce sunt aici cunoașteți?” - „Nu, nu cunosc”. Aici pe masă, lângă pachetul de țigări, am zărit o mapă cu numele meu pe copertă - era „dosarul” meu. „Ei au venit să dea garanție pentru dumneavoastră,” a spus maiorul. „Ei, dacă-nțelegeți, nu vor să fiți împușcată, dar poliția ucraineană intenționează să vă execute”. Eu n-am găsit
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
lăsat părinților, jumătate le-a luat la Moscova. În toamna anului 1961, la trei ani de la moartea lui Porețki - Anna aștepta rândul la frizerie și răsfoia revistele de pe masă. Printre ele a dat peste revista „România”. Răsfoind-o, Anna a zărit pe ultima pagină rubrica „Se caută unul pe altul.” A copiat adresa din revistă și în aceeași zi a și trimis la redacție o scrisoare scurtă, în care relata despre salvatorul familiei sale, în primăvara anului 1943. Datele ei despre
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
cît repulsia pe care ajungi s-o trăiești față de acest hoit. Oricît de mult te-ai iubi, vine o zi cînd privitul în oglindă îți dă fiori de greață. „N-avem decît să ne ferim de oglindă. Dar inevitabil ne zărim mîinile cu venele învîrtoșate, burta flască și zbîrcită, și degetele de la picioare cu unghiile îngroșate și crăpate, în ciuda măiestriei pedichiuristei. Chiar orbi să fim și n-am putea fugi de corpul nostru - nu ne putem ieși din piele, oricît de
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
să duc flori... Abia acum, scriind aceste note, mă gândesc că, totuși, ar fi trebuit să-i pun o floare pe mormânt... Deși știu că este fals în momentul acesta; după odiseea căutării mormântului și după modul cum l-am zărit întâia oară... Sunt scriitori blestemați care refuză și după moarte florile. Scriitori ce-și ard manuscrisele și care se despart în plină fericire de logodnicele lor iubite... Rătăcisem un ceas în jurul cimitirului iudaic de la periferia orașului Praga, cimitirul cel nou
Masca de aur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5771_a_7096]
-
o putoare amețitoare. Mirosea a mortăciune, a urină și excremente. La o oarecare distanță, pe linia ferată, se afla un transport de vite. Vagoanele ruginite erau închise până sus. Helene mergea de a lungul șinelor, Peter în urma ei. În depărtare zări un polițist. Poate că locomotiva avea o defecțiune, animalele trebuiau să rabde mult la transporturile lungi. Un câine lătra, iar Helene zise doar: Să mergem. Se îndreptă din nou către pădure. Trebuiau să ocolească trenul pe departe, ca să scape de
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
mai fie acolo. Peter se agăță de ea, o prinse de palton, ea scutură mâna, o scutură puternic, până ce el îi dădu drumul. Ea o luă înainte, el după ea. Ea mergea mai repede decât el. Luminișul pe care îl zărise se dovedi a fi o fata morgana, căci pădurea nu se rărea, ci devenea din ce în ce mai deasă, ca și tufișurile, deasupra copacilor se formaseră norii. Acolo sus, norii se mișcau, se îndreptau către uscat. Cât să fi fost ceasul? Dimineață târzie
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
deveni pițigăiată. Helene își lăsase coșul în luminiș. A doua ciupercă a fost mai mică, mai fermă, mai proaspătă, piciorul ei alb aproape că era mai lat decât pălăria ei maro. Mamă! Peter se căznea să nu plângă, ea îi zărea printre crengi piciorușele de băiețel, care travesară luminișul și se opriră lângă coșul ei, el se aplecă și se ridică iar. Își făcu mâinile pâlnie și strigă: Mamă! Ecou nu era, sus, în coroanele copacilor, sufla vântul, biciuia crengile înalte
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
a poetului.) Prin comparație însă cu Șerban Foarță, ale cărui texte pentru Phoenix încântă, Dinescu e doar melodios. O versiune autohtonă a marțialului Lili Marlen sună inexpresiv: „furișat prin stepă ca un lup stingher/ trupul tău de aur l-am zărit pe cer/ oricare floare o miros pe drum/ e-al tău parfum, al tău parfum/ oh, lili marlen/ oh, lili marlen.// moartea ne-nsoțește veselă pe drum/ simt și-acum în aer doar al ei parfum/ chiar dacă nu ne vom mai
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
și, cine știe, nici n-a fost: „Te-apleci mirat, străine, pe-amurg ca pe o ramă/ Ce-ar străluci din umbra muzeului pustiu,/ Și crezi, pornind aiurea rănit de-un dor târziu,/ Că ai văzut Florica.../ Dar n’ai zărit, ia seamă,// Pe-albastra depărtare a luncii de demult,/ Trecutul meu ce arde sclipind în râul Doamnei - / N’ai auzit, deodată rupând tăcerea toamnei,/ Vrrr... timpu’n sbor, pe care cutremurat l-ascult.” (Străinul). Năluci capricioase și farmece de-o
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
cu binoclul, pitit după un fag. Hăituit de gonaci, un mistreț mare venea spre linia de trăgători, iar când s-a oprit, grohăind infuriat, tot trupul mătăhăos scuturându-se, l-am văzut prin lentilă, negru, împroșcând zăpada - nu se mai zăriră decât pulberile de nea sburătăcite... Era un solitar. Trei focuri. N-a căzut. Dâra de sânge suia o colină. Cobora o văiugă. Și pielea ca-ntr-o pânză primitivă din secolul XIII. A doua zi, pe înoptat, pe platforma unui
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
de demult, încă proaspăt? Cu toții erau convinși că el va spune absurdități și totuși veniseră cu toții aici împotriva voinței lor și îi așteptau sosirea, împinși de o misterioasă forță și lăuntric neliniștiți. Abia am deschis ușa, că l-am și zărit. Era exact așa cum îl văzusem în nenumărate poze, părea doar puțin mai scund și ciudat de nehotărât și sfios. Ca un sărman, ca un cerșetor stătea Tolstoi în fața ușii. Avea o manta veche, uzată și sărăcăcioasă, fruntea și ochii îi
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
puțin mai scund și ciudat de nehotărât și sfios. Ca un sărman, ca un cerșetor stătea Tolstoi în fața ușii. Avea o manta veche, uzată și sărăcăcioasă, fruntea și ochii îi erau ascunși sub o căciulă mare, de sub care i se zărea doar nasul gros, urât, neregulat și roșu-înghețat, iar de-a dreptul ciudată era impresia pe care o lăsa gura lui știrbă. Mâinile și le vârâse în buzunarele mantalei și fruntea i se zbârcise de frig. Cum mă văzu, veni foarte
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
ieșit din comun în care o femeie nazistă ucide mai mulți băieți evrei ce evadaseră dintr-un tren ce ducea într-un lagăr de concentrare. Ema Petri se întorcea acasă după ce făcuse cumpărăturile în oraș în momentul în care a zărit pe drum șase băieți evrei aproape dezbrăcați. În vârstă de 23 de ani la acea vreme, femeia, care era măritată cu un ofițer SS, a realizat imediat că acei băieți erau evrei și și-a dat seama care era motivul
Noi dezvăluiri despre Holocaust: Vezi ce rol au jucat femeile by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55349_a_56674]
-
în nămol șuierând sunete de clopoțel, tata i-a dat un șut din grajd - Piei din ochii mei catârul a pornit în direcția stufărișului înțelegând cine comanda acum și nu l-am mai văzut, uneori mi se pare că-l zăresc pe arie, deschid fereastra și m-am înșelat, cine știe dacă prepelicarii nu l-au doborât la pământ și vreo jumătate de duzină de cartilagii prin măceși, tata dintre cufere - Să nu mă lași către un tricou și niște fuste
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
cazul lui cântărețului Marius Dragomir care a trecut printr-o astfel de experiență. S-a întâmplat în anul 2013 atunci când inima solistului a refuzat să mai bată. El susține că sufletul său a fost atunci în altă dimensiune, de unde putea zări ce se întâmplă cu trupul lui bolnav. "O astfel de experiență este proprie și nu poate fi descrisă foarte bine în cuvinte. În momentul în care am avut dedublarea, vedeam totul la 360 de grade în jurul meu. Am suferit un
Mărturia artistului român care s-a întors din morți by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50832_a_52157]
-
a născut la Salonic. Este doctor în Științe Economice. A publicat zece volume de poezie, precum și povestiri romane și literatură pentru copii. Distinsă cu diverse premii și mențiuni literare. Recviem Toată dimineața un cal rodea cerul Printr-o bortă am zărit-o pe bunica, moartă Purta o rochie de casă, veche, năpădită de iarbă Și spăla niște cazane uriașe Și-acolo robotea biata bunică-mea Pe lângă ea plângea o Sfântă tinerică Lacrimile i se prefăceau în peștișori de aur Bunica pusese
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
și cum o simți, întregul său trup tresăltă; de câți ani flămânzea și nu simțea sfânta dorință arzătoare de pâine! iar acum... Nările lui sorbiră cu lăcomie aerul, urmă mirosul, păși un șănțuleț, încălecă un gard, intră într-o vie, zări sub un măslin scobit o colibă scundă, și fumul urca și se răsucea fuior deasupra acoperișului de paie. O bătrână sprintenă, cu nas ascuțit, aplecată înainte pe un cuptor zidit, la intrarea colibei, se căznea să coacă pâine; lângă ea
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
ocupat de forțele naziste. Pentru că vorbește perfect franceza, Michael Roth, tânăr caporal neamț de 21 de ani, este însărcinat cu funcția de traducător în cadrul interogatoriilor din birourile Gestapo. Luându-și ca pretext atracția față de „un chip de o frumusețe atipică” zărit în fața unui anticariat, Roth se hotărăște să refuze să-și asume condiția de străin, încercând, în afara orelor de serviciu, să treacă pe străzile Parisului drept un vrai parisien, monsieur Antoine: drumul lui de la hotel la biroul din Rue des Saussaies
Iubire imposibilă by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5628_a_6953]