3,296 matches
-
un păstrăv voinic, rotindu-se prin șuvoi, a ajuns tocmai sub țărmul pe care pândea ursul. Fulgerător a lovit cu brânca „pescarul", cu lingura tălpii a prins pe dedesubt păstrăvul, și cu o zmucitura l-a aruncat pe uscat. În zadar s-a zbătut acolo peștele. Ursul a pus îndată gura pe el și i-a gustat cu placere carnea dulce. Dar ce-i un păstrăv pentru o namilă de urs? Iarăși s-a așezat la pândă și a prins alt
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Erau cu toții ușor dezorientați din cauza diferenței de fus orar, a zdruncinăturilor din timpul călătoriei cu autocarul și a ultimelor răbufniri ale răului de mașină. Iar engleza domnișoarei Rong nu le-a ușurat situația În nici un fel. După ce a Încercat În zadar să-și aducă aminte cum se zice În engleză „est“, „vest“, „nord“ și „sud“, a hotărât să le dea următoarele indicații: „Coborâți pe partea cu umbră, vedeți peșterile templu, urcați pe partea cu soare, ajungeți la autocar“. Desigur, aceste indicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
petrecea? Moff, Harry, Rupert și Dwight o luară la fugă În sus pe drum, ușor aplecați Într-o poziție defensivă. Roxanne, Wyatt și Wendy Îi urmară. Adrenalina le ascuțea văzul și auzul. Porniseră În misiune. Întoarceți-vă! strigă Heidi. În zadar, desigur. Fără griji, spuse Lulu. Sunetul, e doar un porc, nu om. — Dumnezeule, de ce face așa? Se pregătește de cină, răspunse Lulu. Și făcu un gest cu degetul de-a curmezișul gâtului. —HÎrșt. —Bleah. Cât de răi pot să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cu cât cei din grup continuau să discute, cu atât În mintea lui se desfășura un spectacol de groază În care nu Walter, ci el Însuși era cel care se prăbușea În gol, țipând și Încercând să se apuce În zadar de ceva, apoi un sunet sec și senzația că e golit de viață de către un aspirator gigantic. Simțea cum Îl dor toți mușchii. Toate discuțiile astea Îl Îmbolnăveau. Se duse să se așeze pe un buștean aflat undeva mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să vezi, cei care erau bolnavi s-au făcut bine. Iar cei care nu erau bolnavi, nu s-au mai Îmbolnăvit niciodată. Desigur, Vera nu Înțelese o boabă. Clătină din cap și dădu castronul la o parte. Femeile Încercară În zadar s-o convingă. — Fără leacuri voodoo. Și astfel, cu un oftat adânc, doamnele din junglă luară Înapoi castronul cu ceaiul special care putea salva vieți. Nu-i nimic, spuseră gemenii. O să aștepte ca femeia neagră să adoarmă. Și dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
extraordinara capacitate de memorare a omului. Pentru cei care fac asta zilnic, probabil că e floare la ureche. În cele din urmă, însă, nu mi s-a dat voie să public interviul acesta, așa că toată munca mea a fost în zadar. Doi asistenți, Oshikawa Setsuo și Takahashi Hidemi, m-au ajutat să găsesc victimele pe care le-am intervievat. Pentru asta am folosit două metode practice: 1) Am luat lista cu numele victimelor atacului cu gaz sarin din ziare și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu mai mișca, mușchii îi erau înțepeniți. Starea lui era foarte gravă. Nu era conștient. Și ceilalți colegi au încercat să vorbească cu el, dar nimic. Nici o reacție. Noi patru am luat targa și am cărat-o până afară. În zadar. Nici urmă de ambulanță. Eram foarte nervos. De ce nu vine? Mă gândeam că toate ambulanțele fuseseră solicitate la Tsukiji. În depărtare se auzea sunetul unei sirene, dar nu se îndrepta spre noi. Nu cumva a greșit drumul și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit. Eu sunt Domnul, și nu este altul. 19. Eu n-am vorbit în ascuns într-un colț întunecos al pămîntului. Eu n-am zis seminței lui Iacov: "Căutați-Mă în zadar!" Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept. 20. "Strîngeți-vă, veniți și apropiați-vă împreună, voi cei scăpați dintre neamuri! N-au nici o pricepere cei ce își duc idolul de lemn, și cheamă pe un dumnezeu, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Lui; și M-a făcut o săgeată ascuțită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeți, 3. și Mi-a zis: "Israele, Tu ești Robul Meu, în care Mă voi slăvi." 4. Și Eu Mă gîndeam: "Degeaba am muncit, în zadar și fără folos Mi-am istovit puterea." Dar dreptul Meu este la Domnul, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu. 5. Și acum, Domnul vorbește, El, care M-a întocmit din pîntecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
meu, e o iederă, pe care a plouat. Ne cunoșteam de mult, dar n-o găseam de nici o însemnătate. Mă preocupau alte gânduri. Și-a trimis un an de zile, de peste drum de mine, sclipirile ochilor, ca doi pescăruși, în zadar. Și o dată, când am văzut-o în plin soare, am fost uimit de apariția ei minunată. Am che-mat-o și a venit umilă, despuiată de orice pretenție personală, fără nici un gând ascuns. O port acum pretutindeni cu mine și pun în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-n vorbe Are pe Mefistofel. Și așa va și rămâne, De-un miracol nu va fi Chiar de-o cere să se-amâne, Ceasul dat spre-a se jertfi. De sămânța este bună, Nu se prinde-n galben lut; În zadar strunești o strună Când destinu-i surdo-mut. 14 martie 2004 REFLECȚII (CLIII) Am pornit adeseori Ca să caut mari comori, Nu în glie, ci în eu, Unde-i negură mereu. 26 martie 2004 Las manuscris În stil scorțos, Care e scris De-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ajungă la mai mulți, Numai la acei ce-s culți, Care de valoare știu - E ascunsă-n galben vin. Nici un strop pentru profani Chiar de-s doldora de bani. Vinu-acesta, care-i vechi Nu-i ca floarea la urechi; În zadar cu tunul dai Vin ca ăsta n-o să ai. Stau de vorbă c-un Cotnar Chiar de-s septuagenar, Și aștept cu interes Să fiu martor la cules. 17 mai 2004 ȘI UNDE EL NU ESTE În corpul de elită
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
versul, Din stil sublim să mă înfrupt, Să-i văd cu drag și mersul. De-o viață lupt, așa e drept, Nu-i nici o îndoială, Ca scrisul strâmb să mi-l îndrept Prin trudă și sfială. Dar lupta este în zadar Când n-ai nimic a spune, Când slova este fără har Și stilul indispune. 25 mai 2004 VINUL DE COTNAR E UNUL Eu n-am știut, de-o vreme știu. Când l-am gustat, cu grijă scriu De soare, sol
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
gropar. Nu sunt păduri făr’ uscături, Nici state fără lepre; La noi atâtea secături Au prins adânc în vetre. 3 august 2004 Azi, mulți înghit răbdări prăjite Și sosuri beau de amăgiri; Puțini, în schimb, pe „necăjite”, Se-ndoapă, și-n zadar te miri. Dihania, dar nu-i așa În țara care-i țara mea; E luptă surdă dintre-a vrea Cu fapta oarbă de-a avea. * Azi, mare lucru-i să fii om În lumea ce mustește-n rău, Precum e
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
supus sub ritm mecanic Ca și cum ar fi organic, Căci mai mult de un deceniu Bat cum născoci un geniu. Inimioara, uite-așa Multe-au încăput în ea; Au intrat făr’ să le-opresc Ca-ntr-un buzunar popesc, Că-n zadar te opintești Altă soartă să-ți găsești. Ce ți-i scris, rămâne scris Chiar de ai în gând un vis. Eu din casă nu mai ies, Deși dorul cere des. Dar îți spun ca un precept: Bunul-simț rămas-a drept
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Orice-am face, orice-am drege, Viața către fine trece; Doar de-am face ceva bun, Să rămână ca tribun. * Tot și toate-s în mișcare, tot și toate sunt în luptă, Numai Ea, Divinitatea, e aceeași, ne- ntreruptă. În zadar frămânți în viață zeci și sute de probleme, Vine-o vreme că pe toate cad uitările - poeme. 5-8 septembrie 2004 De când e cu „treacă-meargă” ori „ e bine și așa” Batem tot pe loc noi pasul, fără a mai progresa. Ne
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
bunăstare, Ci dur într-un moral război. * Lumea toată e-n întuneric, Deși-i lumină peste tot. Se-mpacă omul cu himeric Mai mult decât cu bine-n lot. Multe nopți la mine-s albe, Negre-s numai visele; În zadar compun eu jalbe, Moarte-s toate stelele. „Soacră, soacră, poamă acră”. A mea fost-a carne macră, Pâine rumenită scoasă Din cuptor, direct pe masă. * „La mort, ușile-s deschise”; Intră-iese doar cu vise Cine nu vede în coșciug Icoana
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mai strâns legată de Viață. Marile Zeițe-Mame și Zeii puternici sau duhurile fecundității sânt mult mai "dinamici" și mai accesibili pentru oameni decât Zeul creator. Dar, așa cum am văzut, în caz de mare nevoie, după ce s-a încercat totul în zadar, și cu deosebire atunci când nenorocirea vine din Cer - secetă, furtună, epidemie -, oamenii se întorc spre Ființa supremă și o roagă. Atitudinea aceasta nu se întîlnește doar la populațiile primitive. De fiecare dată când vechii evrei trăiau mai multă vreme în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îi cere viața, se supune realităților vii. Niciodată nu precipită lucrurile; le lasă să crească, să se maturizeze, să devină evidente pentru toți. Catolic fervent, a așteptat zece ani ca să încheie Concordatul cu Sfântul Scaun; dar n-a așteptat în zadar, căci atunci când acest Concordat s-a împlinit, nimeni n-a găsit că, lucrul acesta e extraordinar, cu zece ani înainte, ei ar fi provocat o revoluție... Tot ceea ce realizase dictatura militară și Salazar a fost pus într-o grea cumpănă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spus și... Copilul a întrebat: Când va veni Ziua Mea? - Peste mult, mult timp... Atunci, vreau să treacă timpul mai repede! Atunci, tatăl i-a spus: Nu! Tu vei crește mai repede, iar noi vom muri mai repede! Dar în zadar. Copilul a cerut să se deie timpul mai repede... A primit cadoul, a primit toate cadourile de toate zilele lui de copil, s-a făcut mare... S-a făcut mare până a ajuns cu barbă, a avut o mulțime de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
i-a spus: Nu e bine ca timpul să treacă mai repede, numai ca tu să-ți primești cadoul mai repede. Noi vom îmbătrâni mai repede, iar tu te vei face om mare mai repede... Dar părintele a vorbit în zadar. Băiatul lui și-a dorit așa de mult, că s-a întâmplat. Copilul a făcut o magie cu toată dorința lui care s-a transformat într-o energiuță, apoi într-o energie și copilul, dacă a cerut asta, a văzut
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cu părul de culoarea spicului, adunat în cozi lungi, ieși în arie și alergă să-l prindă, trăgându-l apoi către casă. Dinăuntrul construcției se auzea plânsul unui copil și vocea aspră și alarmată a unei femei, ce încerca în zadar să-l potolească. — Te salut, Balamber!, spuse omul, chinuindu-se să zâmbească și oprindu-se la un pas de cei patru călăreți. Știa că neașteptatul vizitator îi înțelegea dialectul. Balamber, însă, nu-i răspunse la salut. își lăsă, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vânătoare? — Am venit pentru tine, Audbert. La un pas de casă, câinele îi scăpase fetiței și, cu toate că ea îl striga mereu, se repezise, lătrând și mârâind, lângă stăpânul său, care, fără să-și dezlipească privirea de la hun, căuta acum în zadar să-l potolească. Audbert înghiți în sec. — Pentru mine? Și cum aș putea să-ți fiu de folos? într-o clipă, descălecând cu agilitate peste gâtul calului, Balamber fu pe pământ, în fața lui. — înainte de toate, dându-ne de mâncare! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și Kayuk dormeau lungiți pe masă. Audbert se trezi; făcu un efort uriaș ca să se dezmeticească. Reuși să se ridice de pe bancă, însă, după câțiva pași, căzu lângă vatră. încercă din toate puterile să se ridice din nou, dar în zadar. „Vrăjitoare blestemată!“ mormăi pentru sine. De ce spusese lucrurile acelea? Da, vorbise despre șase luni de sânge și spusese că numai doi dintre ei urmau să supraviețuiască. Războiul, adevărat, era gata să înceapă, dar nu prea era de crezut că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu un detașament de huni. Am fi fost observați imediat. Chiar, unde e Audbert? Prietenii săi tresăriră și se întoarseră toți deodată către locul unde se aflase, cu câteva momente înainte, marcomanul. Făcură câțiva pași încoace și încolo, căutând în zadar în jur și scrutând pădurea. Se priviră apoi pierduți, în vreme ce chipul lui Balamber își luă o expresie cumplită la vedere. — Dar... era aici acum o clipă! zise Odolgan, deschizând brațele și privindu-l cu un aer vinovat. Balamber era furibund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]