7,506 matches
-
-și pălmuiește mama, Când ai spus atât de multe, nimic nu mai e de spus Azi, iubite geniu-al nostru toate sunt cu fundu-n sus. “Somnoroase păsărele” s-au rărit prin cuiburi rare Căci pădurile semețe abia se zăresc în zare, “Codrul codrulețul” tău e mataforă de-acum, El a fost tăiat cu ură, ars și transformat în scrum ... Patria, iubita țară, scumpa vatră strămoșească Este singură, bătrână, puțini sunt s-o mai iubească, Fiindcă noi, urmașii tăi, epigoni cu versu-ncet
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
prin nămeți - ce dor mă leagă, totuși, de crude dimineți? de patimă stăpânului pe vaste bogații? dar asta-mi fuse soarta de aprigă fivină? ori visul și năravul din neam <<dedus >> demult? mi-a dat puteri și foamea, de-al zărilor tumult? ori marginile lumii pentru un loc de vizuina? ...................................................... o spaimă viforaște în pacea asta lungă: paianjen mut pe pleoapa imperiului apus - visez etern un urlet, prin Cerul nesupus, ecoul lui, ca dorul, și-n Hades să se scurgă. Referință
ELOGIU URLETULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364618_a_365947]
-
Acasa > Versuri > Farmec > DE-ALE TOAMNEI Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie pentru copii Șiruri, șiruri trec cocorii Mic e muntele din zare, Păsările migratoare Punte fac pe largul zării. Nimeni nu mai e-n livadă, Aburește-n câmp ogorul, Bobul mic sub glii trudește Să-și ridice capușorul. Râul noaptea-i plin de stele Ziua, pare de mărgean Și grăbind către ocean
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364631_a_365960]
-
Acasa > Versuri > Farmec > DE-ALE TOAMNEI Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie pentru copii Șiruri, șiruri trec cocorii Mic e muntele din zare, Păsările migratoare Punte fac pe largul zării. Nimeni nu mai e-n livadă, Aburește-n câmp ogorul, Bobul mic sub glii trudește Să-și ridice capușorul. Râul noaptea-i plin de stele Ziua, pare de mărgean Și grăbind către ocean Poartă gândurile mele. Scuturate flori de măr
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364631_a_365960]
-
Oana Bold Nasul clovnului pe masa din culise - pauză de râs Locul III - Valeria Tamâș până și cucul la azilul de bătrâni - pădurea arsă... Mențiune - Valeria Tamâș ceas de odihnă - alungita pe iarbă umbră cosașului Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Cocori în zare întristând asfințitul - noi mai rămânem Mențiune - Corneliu Beldiman Lipită de geam privește curioasă floarea de cireș Etapă 74 - 20 IV 2009 Locul I - Ioan Marinescu-Puiu Prima zi de Paști - chiar și sperietoarea are zdrențe noi Locul ÎI - Corneliu Beldiman curtea
DIMINEŢILE COCORILOR (71 -80) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364641_a_365970]
-
zboarặ. Hai sặ-l prindem, iubito, cặlặtori amîndoi. Și vom ajunge într-o livadặ, Cu flori de catifea și de zặpadặ. Vom lenevi la umbra unui mặr, Care-ți va ninge cu petale-n pặr, Și, vom privi, la nesfîrșit, în zare, Cum devenim, încet-încet, ninsoare... SE AUDE-N DEPĂRTARE CUM CADE O SECUNDĂ Se-aude-n depărtare cum cade o secundă Și crapă ca un munte lovit de o insectă Tu-ți pui rochia albă și-n păr îți prinzi o fundă Mai
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimacă și de fier Eu îmi mai pun speranța în zarurile sorții Frumoasă ești ca luna care încet apune Cînd zarea ne inundă cu mîngîieri caline Cînd o să fii tu gata te rog din timp a-mi spune Ca să-mi înnozi cravata cu gesturi blînde, fine Și amîndoi spre ceruri să ostenim urcînd Tu, blîndă și frumoasă, eu, taciturn și greu
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
numesc Ayame și Shiori, sunt două fete adorabile. Numele lor, după cum se obișnuiește în Japonia, poartă un mesaj, Ayame semnificând floarea de stânjenel, iar Shiori însemnând „cel care merge pe drumul drept”. Pe cât de îndepărtată e salba de insule din zarea cărora urcă asupra Asiei soarele, a magnificei Japonii, pe atât de aproape se păstrează afecțiunea dintre oameni așezați de soartă în două laturi de lume cu mări și țări între ei, când îi unesc prietenia! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran
DANIELA UCHIYAMA. CALEA ARMONIEI, DINCOLO DE GRANIŢE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364713_a_366042]
-
vindecă și se îndrăgostesc din nou doar ca să fie din nou ranite.Altele se închid și nimeni niciodată nu le va putea redeschide cu adevarat. Iar altele se regenerează...Pasărea Phoenix care renaște din propria-i cenușă ...se înalță spre zări senine cu naivitate și curaj cântând tandru și duios....fără teama că ar putea deveni Pasărea Spin. Si viata merge mai departe... DAR, după ani și ani ,când toate într-un fel sau altul toate sunt aranjate la locul lor
DE DRAGUL AMINTIRILOR... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364717_a_366046]
-
o cărare Și-a agățat fântâna inversă de-o grindă Să curgă imaginile pe-ntinsa mare. Ascultându-mi eul detestabil Harfa a tăcut, doar mâinile cântă în continuare, Degetele vibrează, coarde sub apăsarea vântului de colorează amurgul cu dor în zare, Scama de nor rătăcită dând sens cuvântului. Părul ei se-ntinde salcie galbenă sub deal Și sunete de bronz curg sub degete de lut Când clipa suferă lovită de-un gând real Și râul de cuvinte se varsă-n veacul
LUMINA PIETRELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364732_a_366061]
-
nicio plăcere să caut cuiva nod în papură. Floryana Turculeanu scrie poezii cuminți, de cenaclu, într-o notă greu de individualizat: “Suflet legat de trup/cu lanțuri ruginite de timp/caut cheia dezrobirii de lut/să mă destram/în patru zări/sâmbure de cuvânt/pe acoperișul luminii”. Ana Maria Gîbu reprezintă rostul performant al acestei antologii. La numai 13 ani, poeta din Suceava, pe care am premiat-o la un concurs național, întoarce deja cuvintele cu dexteritate, după cum bate vântul în
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
excepție, ceea ce au gândit marii dramaturgi, ce ne-au lăsat piese de teatru fără moarte. Odată cu volumul Mihaelei Dordea, avem de-a face cu o călătorie în universul spiritului uman, ce-și depășește condiția materială pentru a se avânta spre zările nesfârșite ale visării, imaginației și dorinței de a întruchipa nemurirea. Astfel, actorul Eusebiu Ștefănescu mărturisea într-un interviu acordat autoarei: „Mă fascinează partea vie a lumii, acest miracol care este viața, cu părțile ei de lumini și umbre. Acea tensiune
ATUNCI CÂND SECUNDA SE TRANSFORMĂ ÎN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMÂNESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364727_a_366056]
-
despre călătoriile atât de dragi mie făcute cu gândul ispitirii frumuseților și creațiilor rotundului pământ, voiaje care reînnoiesc individul, îl revitalizează, îi lărgește orizontul și îi înlesnește înțelegerea frumuseții și a diversității umane. Scriitoarea Elena Armenescu e de părere că: „Zarea interioară luminoasă deschide scrierile Elenei Buică, favorizată de destin să cunoască mai mult de jumătate din lume, iar această cunoaștere este sporită de sensibilitate, inteligență, plus înțelepciunea conferită de bogata experiență a vieții, cu bunele și relele sale”. Despre scrierile
CUM AŞ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364763_a_366092]
-
sunt o lecție de spiritualitate și altruism. Mi-aș dori să rămână ceva și din trăsăturile mele ca om, poate câte ceva din cele ce s-au spus despre mine, precum scriitorul Ștefan Dumitrescu: „O scriitoare cu un suflet mare cât zarea, marea Doamna Elena Buica” ori așa cum m-a văzut îndrăgitul actor Florin Piersic. „Iubită și distinsă Doamna scriitoare Elena Buică, sunteți fără egal! Vă iubesc fiindcă sunteți atât de modestă, de generoasă, de talentată și de... normală! Sunteți și rămâneți
CUM AŞ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364763_a_366092]
-
Cerul mi se frânge. Te uită cum mai doarme paznicul de noapte, De stele răzlețe a priponit zăvozii săi, Pe cer plutesc bucăți din colț de Lună sparte, Putem păși acum tăcut prin viață înapoi. O stea sinucigașă taie sfânta zare, Și raza ei de gheață în piept mi se răsfrânge O veste răscolește Marea Întristare Și o vremelnicie îmi fermentează-n sânge. E-o rană albăstrie limpede și rece, Când cade în țintirim din raftul zării o stea, Iar gândul
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
stea sinucigașă taie sfânta zare, Și raza ei de gheață în piept mi se răsfrânge O veste răscolește Marea Întristare Și o vremelnicie îmi fermentează-n sânge. E-o rană albăstrie limpede și rece, Când cade în țintirim din raftul zării o stea, Iar gândul mi-e rană pe drumul care trece Copilăria înspre clipa ce-o ademenea. Gheața din scânteia-i cu zvonul ei m-apasă Pe când și-amână tata, din nou convalescența; Nu boala simte el, zăcând acum în
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
dezmembrarea națiunii și desființarea statului național unitar român suveran și independent. Nu s-a reușit atunci, dar acum acea finalitate urmează să fie desăvîrșită prin așa-zisa regionalizare a României, în fapt, desființarea statului și risipirea națiunii în cele patru zări. Români, veniți la monumentele lui Mihai -vodă Viteazul, cel care s-a jertfit pentru ca națiunea să aibă un singur stat național român, suveran, unitar, reunit, suveran, independent, al cărui teritoriu să fie inalienabil și indivizibil, pentru totdeauna. Galeria celor jerfiți
REÎNTREGITORUL DACIEI de GEO STROE în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349443_a_350772]
-
Viața e doar o carte, Pagină eu, pagină tu Pustie lume desparte. Tic, tac e glasul unui copil, Țipăt de stâncă pleșnește, Tic, tac e jocul nevinovat Drumul spre tine topește. Tic ,tac adun amintiri, O oază se vede în zare Tic, tac sunt eu,tic, tac ești tu Totul dispare în mare. Tic, tac se-aude un orologiu acum Timpul pe noi ne desparte, Tic, tac sunt eu , și tic, tac ești tu Totul e scris într-o carte. Referință
TIC , TAC SUNT EU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349529_a_350858]
-
părea cufundat într-un vis fantastic. De la fereastra trenului deslușesc amănunte pe care mai înainte nu le-am observat, deși am străbătut de nenumărate ori acest traseu. Dincolo de casele pe lângă care trece calea ferată, pe fondul albastru al munților din zare, văd înălțându-se din vale o stâncă și agățat de ea un copac asemenea unui visător aplecat să asculte glasurile peisajului nocturn. Trenul trece foarte încet, - o fi restricție de viteză - nu știu adevăratul motiv, care de fapt nici nu
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
frâng sub bobi de rouă Mă mângâie în treacăt fluturașii Pe-aripi pictați cu praf de lună nouă Când cântă-n coruri sfinte îngerașii. Suspinul ierbii-l mai aud în mine Când vălurile nopții de mătase Aștern iluzii...iar în zări senine Stelele-și făuresc din vise case Și gândul meu e-atât de plin de tine. Săcuieu, 31 martie 2011 Referință Bibliografică: Suspinul ierbii / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 90, Anul I, 31 martie 2011. Drepturi de
SUSPINUL IERBII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349583_a_350912]
-
s-a vrut citită... Dintre coperțile ei răzbat, precum de sub dalta flămândă, așchii de lumină, rob al focului nestins mă știu, străinul mirosind a poezie, eu nu doresc să fiu o umbră fără zile, e moartă o umbră, porturi fără zare... Întâmplător sau nu cartea cuprinde 33 de poeme! Aș îndrăzni să spun, este o răstignire voită, niciodată durută, pe crucea poeziei, când putrezea vecia în ultimul ei ceas... Asemenea putreziri o să întâlniți mereu în această grădină, în care grădinarul și-
„POEME CU STATUI” – O CARTE PREZISĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349595_a_350924]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > MAGIA IERNII Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1806 din 11 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului MAGIA IERNII Pe zarea sidefie, văzduhul a nins, Magia iernii să se strecoare în vis. Iar cer de stele se oglindește-n ape S-apridă felinare-n feerică noapte. Pe munți strălucește cunună de stele, Când basm pune vrajă-n gândurile mele, Să îmi încingă
MAGIA IERNII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349633_a_350962]
-
dintr-un mănunchi de stele un far trimite o rază. FEERIE Antalia-i locul spre care zburăm, la-nceput de vară, ca săne bronzăm. Hotelul Concord străjuit de piscine, în Lara elitei, măprimea pe mine. Senin și Soare, văd munții în zare oglindiți în mare. Albastru spicat, nuanțe mediteraneene, zărescprintre gene; la orizont cer și mare fac front. Pe pontonul alb ca un cort de emir fâlfâie steaguri . Briza ce unduie albe perdele lasăsă-ntrevedem imaculate saltele și perne de vis, prosoapele-ntinse
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
și mare fac front. Pe pontonul alb ca un cort de emir fâlfâie steaguri . Briza ce unduie albe perdele lasăsă-ntrevedem imaculate saltele și perne de vis, prosoapele-ntinse - un verde deschis. Veseli, bronzați, și încinși de soare privim orizontul în zare. În apa albastră vezi bancuri de pești și broaște țestoase cum nici nu gândești. Freamatămarea, briza adie, Soarele urcă, plaja-i pustie. Spre seară,mulțimea se-ntoarce la mare voind sămai prindă apusul de soare. E marea ripsată și finăca
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
o muzica fină, la noi ajungând în surdină, și ceru-i senin. Trecut-a vacanța și regretăm, sub foc de artificii pe plaje dansăm. Frumoasăvacanță și marea albastră, dar vezi? nici o mare nu-i ca a noastră! Dacăo privești în zare neagrămarea ți se pare. Poate și de-aici ideea Marea Neagră-i ca femeia, frumoasă, învălurată și de alge parfumată, navalnică, furioasă, când nebună, când duioasă... Soarele în zori răsare poleind întreaga mare și delfinii trec călare pe albe valuri foșnitoare
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]