1,953 matches
-
astăzi fie și ca discuții de viață, prevenitoare. Cu gândul la urmașii-urmașilor săi, cred că a scris Dragomir cartea de față și e bine să-i parcurge m rândurile și să luam aminte, ca de la o adevărată lecție de viață. Zbucium cu...zbucium... Așa e viața! Ion N. Oprea Cuvânt înainte Există părerea că sunt prea multe cărți în bibli oteci și în librăriile noastre. Cărți și autori noi! O fi bine, o fi rău ? Cred în cărțile adăpostite, păstrate și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și ca discuții de viață, prevenitoare. Cu gândul la urmașii-urmașilor săi, cred că a scris Dragomir cartea de față și e bine să-i parcurge m rândurile și să luam aminte, ca de la o adevărată lecție de viață. Zbucium cu...zbucium... Așa e viața! Ion N. Oprea Cuvânt înainte Există părerea că sunt prea multe cărți în bibli oteci și în librăriile noastre. Cărți și autori noi! O fi bine, o fi rău ? Cred în cărțile adăpostite, păstrate și citite de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de la un timp. Să o amintim, mai ales că, ceea ce scriu nu-i nici într-un caz literatură de ficțiune, ci viață, viață ca a noastră. O altfel de viață, e viața mea. De ce o altfel de viață ? Pentru că marchează zbuciumul meu descris de la tinerețe până la bătrânețe. Cu bucurii și necazuri, cu depășirea a două mari nenorociri. Relatate nu a tât pentru mine sau pentru cititorul meu drag, ci pentru Andreea, nepoata mea. De la care aștept o cană cu apă! Autorul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mereu, o aud și o simt cuprinsă în visurile mele, pentru că ea sălășluiește în sufletul meu care o conservă ca pe o floare, ca pe o rază și sfântă icoană a Dumnezeirii care g enerează viața... Viață cu bucurii și zbuciume... Viață pentru că știm și reușim să visăm... Să existăm, cu bunele și relele pe care le purtăm și transmitem din generație în generație... Mamă, am zis când m-am trezit, ție îți mulțumesc pentru toate... Turism dar cu necazuri În
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
umplut de făpturi zburătoare, de zbateri de aripi agitate, halucinante, amenințate sau amenințătoare. Ciudat. Ce legătură au toate astea cu Păsările brâncușiene? Cu liniile pure ale Măiestrelor izbucnite pe verticală, luminoase și fermecate? Omul din fața mea a lucrat totul în zbucium și frămîntare, în zbor orizontal, ca un atac. Peste cîtva timp aveam să văd "Păsările" lui Hitchkock și în mod absolut reflex în întunericul sălii de cinematograf, aveam să-mi amintesc de agitatele păsări din atelierul lui Ricardo Giorgio-Pittore din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pe urmă-l văd și pe cotei zbuciumându-se în curmeiul care-l lega de un lemn al colibei. Cu toate mângâierile mele, cu tot dărăpul de mămăligă ce i-l dau și nu-l mănâncă, cățelul nu-și contenește zbuciumul. Într-un târziu, văzând că nu-l pot liniști și că începuse să urle a pustiu, îl dezleg și pleacă glonț după căruța moșului. Venea înserarea, mâncare aveam pregătită, îmi aduc un ulcior cu apă, pregătesc fumarele pentru noapte, singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
întins și după fiecare fulger rămânea pe ochiul închis triunghiul luminat din gura colibei. Tunetul huruia solemn în depărtare, în ogoare, în Pruteț, în sălcii, în toată firea intrase ca un tremur de neliniște, toate pare că erau vii în zbuciumul lor, pare că toate aveau glasuri, în spaimă trecură aproape de pământ păsări. Se făcuse negru de nu vedeai mâna lângă ochi. Pe o aripă de vânt, veni o scuturătură de ploaie. Lumina și trăsnetele se întețeau cu un muget ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
directorul. Lăură nu socotea acesta un privilegiu pe care i-l făceau profesorii ei, considerând-o capabilă și acordându-i deplină libertate în notarea exactă a colegilor, ci mai degrabă îi vedea pe cei în cauză „obosiți” deja. După un zbucium de o noapte întreagă, hotărî în sfârșit să ia ca armă de luptă tăcerea. Hotărâse să nu spună nimănui nimic, nici macar lui Emil care era direct interesat. Pe profesor îl va ține mereu la distanță, se va pregăti și mai
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
soarta nemiloasa. Petalele de floare albă, cu miros și gust amărui de migdala, se vor scutură În fiecare primăvară și-mi vor aminti de bunul meu Malin. Era prietenul tuturor, se apropia cu ușurință de oricine, era capabil să Înțeleagă zbuciumul și sufletul răvășit al fiecăruia...Avea dreptul la un viitor strălucit și avea Încredere În acest viitor. Malin cel poznaș, veselul, modestul, zglobiul Malin nu mai este oare printre noi? Poate se ascunde undeva, poate călătoria lui cea mare și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ați anticipat bine. Alexandru nu-i sănătos, voce amabila! Dar nu-i bolnav de ceea ce insinuați cei care nu cunoașteți cât de cât cazul. Alexandru Tăcu n-are decât nebunia curajului, a curajului și a strigatului de la „Europa liberă”, a zbuciumului pe care l-a Încercat la 14 decembrie 1989, cănd arestat de securitate la domiciliu, gândurile Îi erau În Piață Unirii, alături de prietenii lui care erau acolo. O nebunie pe care suntem geloși pentru că nu ne-a aparținut, la timp
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
intrăm în bibliotecă pentru a șterge de pe pagini îngălbenite un praf sub care să descoperim urma unor timpuri străvechi. Ci mergem să întâlnim, înveșmântat într-o formă care e alta decât cea modernă, dar e poate mai perfectă, propriul nostru zbucium sufletesc. Preferând să privească operele vechi din perspectiva cititorului de astăzi, iar nu din a celui contemporan cu redactarea lor, Herescu urmărește valoarea estetică perenă a textelor capabile să se adreseze sufletului uman din epoci diferite : Pornind de la acest adevăr
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și nicio intervenție exterioară nu împiedică sacrificarea fratelui de către sora lui. Până la un punct, dramaturgul român își urmează cu destulă fidelitate modelul. El păstrează unele scene consacrate, de pildă cea a delirului lui Oreste, urmărit de Furii pe țărmul Tauridei. Zbuciumul eroului, descris atât de spectaculos de păstorul lui Euripide, martor la uciderea vitelor și la înroșirea apelor mării, apare la autorul modern într-un monolog al matricidului amenințat de demență rostit în fața lui Pilade (scena 9). Din tragedia originală, Everac
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nu vreau să mor ! Moartea asta nu duce niciunde ! (p. 102). Dramatismul acestei scufundări în sine a unui om care își descoperă solitudinea în fața morții e subliniat ironic de remarca naivă a lui Criton care n-a sesizat nimic din zbuciumul interior al maestrului său : O, zei, cât de frumos, cât de senin, cât de împăcat a murit ! ... (p. 102). Piesa lui Dumitru Solomon, inspirată din cele mai cunoscute texte antice consacrate lui Socrate, înregistrează eșecul existențial și filosofic al unuia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și nebunul : Ai învățat totul din carte, cunoști viața din cărți. Creează-ți singur nefericirea, dacă n-o poți cunoaște altfel. Afundă-te în mocirlă. Trădează-ți prietenul (II, p. 116). Ispitit de târgul în măsură să-i dezvăluie taina zbuciumului fertil, filosoful ezită să depună mărturie la proces, dar promite să se prefacă bolnav în ziua respectivă (II, p. 117). Mefistofelicul interlocutor se mulțumește cu această făgăduială, nu fără a evidenția echivocul situației : Opera ta va fi ambiguă, ca și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragic care își cucerește Eul în suferință (p. 281). Uciderea Clitemnestrei este fapta destinului, dar Oreste este un instrument răspunzător. Scena furiilor înfățișează trezirea morală a eroului care își caută altă justificare decât dreptatea răzbunării. În opinia lui Alice Voinescu, zbuciumul personajului nu îi provoacă zdruncinarea minții, ci luciditatea. Oreste își asumă vina pentru faptele lui cu eroismul riscului total (p. 284). Dintre personaje, Electra are o natură exclusiv lirică, căci în pofida agitației, nu iese din ordinea firească : o dată ce împlinește morala
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a conștiinței universale.” Eugeniu Speranția 742. „Drama înfăptuirii unei cărți ține de întreg tragicul vieții. În carte, autorul își depune inima și creierul, palpitarea și cugetarea, cartea e ecoul răspicat, dedublarea magică a vieții cotidiene, cu toate șerpuirile, avânturile și zbuciumele ei; e însăși <<viața>> lui desprinsă din cuibul ei autentic, transplantată și păstrată ca într-o glastră, ca într-un acvarium, spre a putea fi multă vreme regăsită și văzută vie de oricine.” Eugeniu Speranția 743. „Mari sunt riscurile celui
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Academie fără știrea mamei sale pentru a se refugia în mănăstire. Era în anul 1739, la încheierea războiului rusoaustro-turc, când Petru avea doar șaptesprezece ani neîmpliniți. În locul apropierii de Dumnezeu prin liniște și izolare, urmează pentru el trei ani de zbucium, de căutare a lui Hristos în pribegie. Își urmează părintele de suflet, pe călugărul Pahomie, la Cernigov, spre a-i cere sfatul. Cu binecuvântarea acestuia, intră frate la mănăstirea Liubetski. Deși repartizat la treburile bucătăriei, Petru își urmează și aici
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tr. de L. Bodea, Ed. Polirom, Iași, 2000, p.82. footnote> La un prim contact cu toposul românesc, ecartul implicat de text, între realitatea ucraineană deja cunoscută personajului, și cea românească pe cale de a fi descoperită, este uriaș. Nesiguranței și zbuciumului continuu din peisajul ucrainean, îi corespund aici, pacea și siguranța unei vieți trăite la adăpost. Ostrovul așadar este înlocuit cu poiana din vale, pădurile întinse și pline de zăpezi, cu munții străbătuți de drumeaguri, râurile învolburate și pline de pericole
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
marilor taxe impuse de turci. Mănăstirea Dragomirna se vede obligat să o abandoneze fugind din calea stăpânirii catolice, austriece, iar de la Mănăstirea Secu se mută la Neamț împotriva voinței sale, la porunca domnitorului Constantin Moruzzi. Nădăjduita isihie se transformă în zbuciumul unui continuu pelerinaj. Părintele Serghi cade în fața tentației frumuseții, dar mai ales sub povara propriei și neîmblânzitei sale mândrii. În căderile și așa-zisele sale nerealizări, Paisie Velicikovski se consideră un rob neputincios al lui Dumnezeu, părintele Serghi, un ostaș
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sensului istoric, menționează și al doilea sens, cel figurat și anume: „fanariot, adică imoral, venal, corupt, perfid”. Ce simplu se poate folosi girul unei celebre publicații și edituri, pentru a desființa din patru cuvinte mai bine de un secol de zbucium, speranțe, eforturi și încercări de tot felul duse la capăt de o clasă etnică, socială și istorică, de o importanță crucială la vremea sa, în destinul comun balcanic... Locuitori ai cartierului constantinopolitan Fanar de pe malul sudic al golfului Cornul de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Maria merge la Castelul Foișor să-i vadă pe cei doi, mamă și fiu. Amintirile ei sunt pline de căldură: „am găsit-o surâzătoare, liniștită, mulțumită, cu micuțul ei lângă ea. <...> Mihai arăta bine și mulțumit și complet neștiutor de zbuciumul pe care ni-l pricinuise”. Încântată de nașterea primului nepot, dar și de faptul că succesiunea la tron era asigurată și multe din grijile provocate de acest subiect gingaș erau spulberate, proaspăta bunică a oferit personalului un mic dejun, la
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și ne-au lăsat pe ulița noastră, aproape de casă. Cât le-am mai mulțumit! Unul dintre ei ne-a zis afirmațiile lui Vergiliu: "Pe cei îndrăzneți îi ajută norocul!". Așa a și fost. Între timp, urletele vijeliei își coborâră glasul. Zbuciumul văzduhului se mai potoli. Un tunet îndepărtat abia se mai auzi. Noi am ajuns cu bine acasă. O baie caldă m-a readus la realitate. Părinții erau înspăimântați. Nu-și mai puteau reveni. O droaie de întrebări... rămâneau fără răspuns
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
potrivită imagine a fru moasei Adelheid, un per sonaj care, În cele din urmă, și-a găsit În credință sensul tristei sale exis tențe. Grația cu care a fost dăltuită vor bește despre experiența unui cioplitor În piatră pe care zbuciumul vieții l-a condus la crearea acestei opere de artă. Poate că au exis tat locuitori ai acestor părți care au dus cu ei pe alte meleaguri experiența atâtor nenorociri, precum și Înțelegerea că nu putem pricepe totul, că o zonă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gratii, fie păsări ori animale: "Eu bomboane nu mănânc Nici cafea cu lapte Colivia descuiați Ca să zbor departe." (Cântec de grădiniță) Copiii și tinerii, oamenii în general, au un sentiment de plăcere, se bucură privind locatarul încarcerat, nebănuind nicio clipă zbuciumul și lacrimile lui. Și ne mai numim creștini! Ne-am oprit. În fața noastră, după grilaj, câțiva castori își făceau de lucru în fața unui bazin rotund în care zăcea o apă jegoasă și putredă. Le picaseră mustățile tot așteptând să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
automate, aplecându-mi torsul în față și în spate asemenea evreilor care, aflați în fața Zidului Plângerii, se apleacă înainte și înapoi, lovindu-și, în cadență, capul de cărămizile vechiului Templu distrus de romani în anul 70 post christum. În momentele zbuciumului din timpul nopții, ale diferitelor mișcări pe care le-am făcut: suciri, răsuciri, scărpinări, fel de fel de întoarceri și pe stânga, și pe dreapta, și pe burtă, stratul de pelin așternut pe cearșaful meu se transformase în cocoloașe, gălămoațe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]