14,079 matches
-
bătând cu coada pământul într-un ritm nebun și urla din răsputeri. Privea stupefiată la animalul ce se zbătea în iarbă și într-un efort sublim de concentrare o lumină albă se așeza încet pe fața ei, în timp ce gându-i zbura la Damiel, la datul în cărți, la visele ei. Și dacă am să-ți spun numele, ai să-mi restitui ce mi-ai luat în copilărie, atunci când te-am surprins și te-am întors cu fața în sus? Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mic, în neputința lui de a crește, poate distruge iubirea, o poate trivializa, ceea ce revine, în fond, tot la o formă de refulare, de negare a ei. Vorbele lui Krokowski, în spațiul acela alb la trei mii de metri înălțime, zburau libere, înconjurate doar de piscurile colosale de zăpadă, eliberate de orice temeiuri perverse sau proiecții. Apoi ea și-a amintit cum a trăit ani de zile în absența iubirii, acea perioadă anostă și chinuitoare din viața ei în care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
maieuri decoltate peste pantalonii largi ce atârnau până la jumătatea femurului, femeile aveau capetele acoperite cu cele mai ciudate pălării. Umbrele cu striațiuni alb-negru parcelau toată felia de plajă; sub ele, șezlonguri de lemn îmbrăcate în rafie, mingi cu buline mari zburau în toate direcțiile. Nisipul avea aici un aspect mâlos, cerul aparent senin era cenușiu și posomorât, fără urmă de soare sau de nor după care să se ascundă. Acea parte superioară, monocromă, a peisajului era scăldată într-o perdea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un mod ciudat, așa cum stătea cu privirea pierdută pe puntea vasului, fără să fie nevoie să-l vadă. În fapt, îl zărea numai seara, la masă. Se gândea la viața lui plină de încercări pe mare și expediții. Apoi îi zbura gândul la adevăratul Santiago, cel care a petrecut optzeci și patru de zile pe mare fără să prindă vreun pește până a dat peste fabulosul tiburon. Cartea îi revenea dintr-o dată vie în memorie și gândul îi fugea alternativ de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
umflate și pe perioada curții galante în care cei doi parteneri se angajează pe durata unui sezon întreg. Apoi, încet, își vor pierde tot mai mult din vigoare, semănând cu mărgelele roși ale curcanului, pe măsură ce cuplul se stabilizează. Le vezi zburând deasupra mărilor, dar numai acolo unde sunt și alte păsări la vânătoare. Ele sunt niște hoți ai mărilor, doar aparent păsări de apă, ce cu greu ating suprafața mării și asta numai pentru a fura prada din gura unei alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
l-a văzut pe Santiago. Lumea s-a spulberat odată cu lăsarea întunericului. A rămas singură pe punte, cu ochii pironiți în noapte. Barca a început să se miște lent către ultima ei destinație de a doua zi dimineață. Gândurile ei zburau deja la Santiago, ca și cum el ar fi deja la mii de leghe distanță cutreierând mările. Așa avea să și-l imagineze de-acum încolo. Gândurile lui și ale ei unite, concentrate în acele bilețele miraculoase de hârtie, crâmpoțite în cutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se contura zveltă în mijlocul unui cer negru ca păcura. Era neobișnuit de mare și de albă, ca și cum marea ar fi levitat subit deasupra pământului, atrasă de forțele senzuale ale lunii. În timp ce dansa cu el cu o bucurie nebună, gândul ei zbura deja departe, la duelul ciocurilor galbene ce exersau an de an ritualul căsătoriei. La fel și trupurile lor, ca niște săbii rănite, se înfruntau într-o parte și alta, în ritmul muzicii, dar nu în sensul unirii, ci în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
coloși s-ar fi prăbușit strângând sub ei memorii, amintiri, ediții unice, exemplare rare și, printre ele, "Povestea 'ulei", cumpărători și vânzători de-a valma, gânduri, păreri, reflecții, vise... Nu se putea desluși nimic printre dărâmături, dincolo de pagini disparate ce zburau haotic prin aer ca în urma unei explozii istorii întrerupte și amestecate..., trupuri scâlciate sau dezmembrate. Și însoțitorul meu? Unde era el acum? L-a văzut cineva plecând? L-a văzut cineva venind? A existat el aievea, cu fața lui necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cindă", "șpohert", "firang, "chiscant" (pentru: ștergar, roșii, cartofi, sufragerie, mașină de gătit, perdea, găleată cu stropitoare). "Chiscant" m-a fascinat întotdeauna, multă vreme am crezut că e o insectă uriașă de iarbă. În vis, mă joc cu aceste cuvinte; ele zboară în jurul meu materializate în bule mici, colorate și transparente ca în "jocul cu mărgelele de sticlă". Întind mâna să le ating cu aceeași voluptate. Remarc prezența mamei în timpul acestor vizite. Nu știu de ce, nu-mi amintesc să ne fi însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dori să se ridice, să se desprindă de pat, dar o paralizie totală îi imobilizează fiecare mădular, în fapt o lene și o lasitudine imensă o împiedică să ia orice fel de inițiativă din trupul ei inert. Și gândul ei zboară imediat salvator către copilăria ei, când moartea o înspăimânta mai ales în măsura în care-i inducea un implacabil sentiment de singurătate. Se și imagina cum se va întâlni cu mama ei dincolo, și-atunci nu se va mai simți singură. De câte ori era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o vreme ireversibil. În fapt, orice aș visa, un "eu" îngrozitor de pregnant și apăsător, chiar dacă imponderabil, îmi guvernează toate visele. Când visez un pom singular într-o câmpie nesfârșită, mă descopăr sfâșietor de prezent, ascuns în ramurile acelui arbore sau zburând printre norii de deasupra lui. Prezența eului în vise este covârșitoare ca aceea a unui zeu ce ne apare într-o epifanie continuă, fără chip, printr-o serie infinită de semne, ca și cum substanța revelatoare ar lipsi materiei fluide și inconsistente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în mâini, să inițieze o ședință de psihanaliză cu ceilalți călători, dar o privire zgomotoasă o lovi în plex și un rânjet îi opri avântul. Cargobot, fără să vrea, coborî la intersecția străzii Dorobanților cu Școlilor și pluti, mai bine-zis zbură, în direcția cimitirului Sfântul Constantin. Și în timpul acesta se făcu dimineață și peste o clipă seară, iar noaptea răsări, ca de obicei, Luna, firește coborând pe urmele lui Cargobot, căruia îi plăcea conglomeratul de mirosuri și damful rataților lumii, observând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind, din liziera din partea de nord a cătunului, ba chiar și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism, pentru că țiglele zburau spre astrul nopților copilăriei noastre da, satul ăsta era în Siberia la vreo 8.000 de km de Brăila și pentru că dușmanii poporului rus trebuiau cunoscuți și văzuți, în '42, țin minte, ne-au pus să tragem satul la edec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu răcească. Se auzea bocănitul cizmelor rusești în foișoarele acoperite cu zăpadă din trecut, în timp ce noi ne strecuram în șir indian prin noaptea de vară a grânelor noastre frumos foșnitoare. Dar nu vântul vălurea grâul și izbea știuleții, era Căpcăunu, zburând pe deasupra imensei câmpii, urmărind cu ochii de vultur pe repetenții lui dragi ce trebuiau să fie la școală, fix la miezul nopții, ultimele două ore, între orele 3 și 5 dimineața urmând a fi de matematică, da, urmând. A dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma lor căruța cu trupurile ciopârțite ale copacilor în care zace ideea de flacără și în spatele atelajului spectrul calului mirat că aleargă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de compasiune pe creștet, după care pleacă pârțâind neutrino îmbâcsiți cu hidrocarburi. De la Barieră până la Insula Mare, acolo unde întorc autobuzele la capătul orașului, se-nșiruiau blocuri suple cu 10 etaje magazine moderne susțineau înălțimile flancate de trotuare largi, mașinile zburau pe stradă cu viteză infernală, bolizi luminoși pe griul lucios al șoselei. Dincolo, pândite de orașul devorator, foșneau, în noapte, lanurile. Ce poate fi mai sinistru decât obeliscurile oprite brusc la 45 de metri înălțime, ca tăiate de un buldozer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
moartea, sau se contractau atunci când trebuia să sosească, neanunțată, moartea. De necrezut cum putea să sune Sonata în tren major pentru gări și orchestră, compusă din doi harpiști care ciupeau corzile fumurilor așteptând trenul, suflătorul la tubă, neîndemânatic, pentru că îi zbura știma de pe pupitru, probabil înmărmurit la vederea atâtor brăilence frumoase sau din cauza stării pe care ți-o dă tuba, aceea de a o înclina exact spre zarea dincotro mirosea a Haydn, Brahms și Bach, apoi viola da gamba, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu picioarele roșii de epilat cu penseta, cu rochie cloș, întotdeauna cu buline, rareori cu albăstrele, înfricoșător de strânsă la mijloc, el gesticulând cu dreapta, ea ținând la piept cu ambele mâini o garoafă ofilită de culoare incertă, asemenea gândurilor zburând spre viitorul lipsit de lăudărosul ăsta transpirat, care-și îngroașă vocea special pentru a-și dovedi virilitatea, pândind prima tufă, cu ghimpi, gunoaie și scaieți, pentru o dovadă scurtă și gata, pantofii cu scârț ai tinerilor de cartier, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Erau țepene, ca turnate din mâl și alge. Viața se desfășura în invizibil. Oamenii se simțeau, uneori, împinși de o forță invizibilă din fața vreunei mașini sau a unui tren. Un copil levita câțiva metri pe deasupra unei mulțimi agitate. O bătrână zbură ca o minge chiar prin fața unui tramvai în curbă și până să își dea seama era în mijlocul bulevardul Cuza, sub umbra răcoroasă a unui castan. Mioara din prezent se auzi strigată: Babo, unde ești, să-ți dau pensia?! Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să nu-l bruiem! Scriam versuri matematice, ecuațiile se înșirau luminoase, vântul foșnea printre blocuri cu 100 de etaje, muzica perdelelor fluturând la geamurile fără flori, obeliscul de inox strălucea în fața clădirii înalte până la Lună. În jurul lui nicio pasăre nu zbura, decât vineții serafimi ai dorințelor tinereții pierdute și ielele, femei tinere și înrobitor de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100 al clădirii, vorbeam cu vântul să le spulbere transparentele mătăsuri, eșarfele zburau pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pasăre nu zbura, decât vineții serafimi ai dorințelor tinereții pierdute și ielele, femei tinere și înrobitor de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100 al clădirii, vorbeam cu vântul să le spulbere transparentele mătăsuri, eșarfele zburau pe fereastră, mi se lipeau de față, cădeau moi la picioare, împiedicându-mă, amețit de parfumul îmbătător al zeițelor, să văd visul materializat, în sfârșit, defilând într-o somptuoasă frumusețe prin fața obositei mele existențe, reci, precum problemele de fizică, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cineva străin. T eza n-avea nimic poetic. Băncile claselor erau pe arătură. Nu bătea niciun pic de vânt. Din când în când, păsări. În dreapta, lanul de floarea-soarelui, tăcut ca să nu ne tulbure cu frumusețea sa. Profesorii printre noi. Hârtiile zburau. Ciorile le luau în gheare și în cioc și le duceau cam la vreo 100 de metri deasupra capului unde, într-un tribunal clădit din nori, Magistrați în robe roșii cu măști de lup pe cap treceau ciornele de la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în experimentele chimice în care soluția pentru ziua de mâine era următorul vers de la mijloc sau de la început, aplecarea spre studiul atent al peșterilor și prăpăstiilor și rocilor și scheletelor trecute și viitoare din geografia sufletului lor. Nelămurit niciodată de ce zboară păsările, de ce foșnesc lanurile, de ce zarea e un hău imens, de ce sunt elev de liceu, pentru că eu am vrut să fiu acolo și atunci să-l cunosc pe nemernicul de Gustav, nu era nicăieri, ba da, iată-l lângă profesori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei, trântorul Moș Eveniment se avântă ca o săgeată printre legiunile adversarilor, cu același curaj cu care se avântase în jungla Matematicii întreaga viață. Un vuiet asurzitor îl rostogoli printre amintiri, văzându-se singur în seninătatea Nemărginitului. Miile de trântori zburau la înălțimi amețitoare, departe de Penelopa, care aștepta cu ochii închiși momentul magic. Moș Eveniment văzu înfipți într-o lance de Soare zece trântori și cu cei treisprezece mii de ochi privi în jur. Deasupra lor auzi un vâjâit. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rămășag că nu vei dormi liniștit pînă n-o vei face cu mîna ta, zice domnul Președinte, cu senzația că îi vorbește unui copil încăpățînat care nu se lasă convins nici în ruptul capului. Știu că pînă n-o să-i zbori cu mîna ta creierii n-o să-ți găsești liniștea. De altfel, am mai avut discuția asta înainte și v-am spus că în schimbul sprijinului pe care v-ați oferit să mi-l acordați, al vostru să fie. Atît el, cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]