21,644 matches
-
de supremație: acest dar îl au doar zeii, de aceea sunt tăcuți, deșertăciunea abisului le-o spune pentru că și conștientizarea lui creează alt abis, care duce la inevitabilul de ce?, la obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și toată străduința lor de zei se năruiește ca un castel spălat de apele abisale, dar infinitezimalul din ea o făcea puternică, îi oferea căldură, hrană spirituală; chiar dacă gusta o felie, era fericită. Chiar dacă era udată cu lacrimi, era fericită. Satisfăcea răspunsurile colosului-zeu, care era Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mihai Eminescu alături de Anton Pann și Creangă, Caragiale cu sforile marionetelor, Zoe și Cațavencu, Ștefan și Brâncoveanu cu Biserici în palme, Iisus copil, ȘEZÂND CU CAPUL ÎN PALME, ÎN STARE DE BACH. * * * U niversul era bătrân. Ce ființe ciudate sunt zeii dacă îngăduie acestei umbre, Mioara, să se înfrupte din harurile lor! Dar toți o înconjoară cu dragoste, așa cum mă împresoară pe mine bărbații. Le ofer plăcere și ei plătesc. Nimfă a tuturor, drog care creează dependență, sunt o cetate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noi, dar mai cunoscut datorită nouă. Și tu, chiar mort, ai șansa să trăiești, da, cititorul e stăpânul de drept, noi, preotesele sau vampirii lui. Obedientelor! Nicidecum! Suntem creștine până în măduva oaselor. De când e Cuvântul. Templul nostru e cartea și zeul pe care îl slujim, cititorul. Noi am creat veșnicia lumii cu vorbe, am făcut-o să sune. Noi suntem libretul vieții și al morții. Lumea ne vorbește, chiar dacă nu ne scrie. Nu cumva și eu sunt un cuvânt? O derivație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nostru. Dar ciutura era goală și fântâna secată... Am coborât cu toții pe tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de guler o momâie și o puse în poală. Mângâie broasca flască, bală neagră, care-și scutură capul râios și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu fața spre noi, luminând înscrisul aurit de la picioare: Căpcăunu per Ptolemeus. D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiecare e proprie spațiului său și, totuși, ca Chaplin, merg cu picioarele rășchirate pe două frontiere: a lumii de jos și a celei de sus. Am descoperit că detenția prelungită are veleitățile tărâmului promis. Speranța îmbogățirii îți creează atitudinea unui zeu, cu o voință și o forță de manifestare după bunul plac, scopul propus împinge moartea dincolo de granițele firești în cartea vieții. Înalții Prelați adaugă fraze noi pe paginile care ar trebui să fie pedepsele capitale. Binefacerea închisorii este speranța libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de viță a grădinii. Era dificil, nu pentru că lumea se uita curioasă la mine, încărcat cu rucsacuri, boccele și târând în plase de pescuit furate de la lipoveni, elemente de recuzită din Rai, cu Îngeri dormind în paturile cu baldachin ale Zeilor plecați cu treburi, ci pentru că atrăgeam toate albinele orașului în jurul meu, fapt înduioșător pentru mine, dar supărător pentru călătorii robotizați de cenușiul muncii lor la fermele din Baldovinești, n-aveau niciun chef să le bâzâie ceva la cap, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
început de toamnă în spațiul neconvențional al magaziilor, cocinilor, cotețelor de păsări și pomii fructiferi din spatele casei în care locuia Pupăza Neagră, Any Palade. Întâi, scenografia trebuia adaptată pe gustul lui Gustav, vopselurile odată sfârșite, își găsea alinarea în ambrozia zeilor și atunci n-avea să combine puțină flacără din focul de paie al iubirii care se credea torță olimpică, puțină învolburare din Dunărea ce fornăia la 200 m la vale, un vârf de cuțit din ocrul soarelui la apus, sidef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
peste chipul estompat al lui Gustav, uriaș cât Luna, rula încet fiecare pagină din romanul Repetenții. Am știut întotdeauna că frații lipoveni sunt ființe din lumea Ondinelor. O lume a ideilor, dorințelor, pasiunilor noastre. M-am pus în stăpânirea unui zeu păgân străluminat de experiențele avute de pe vremea când nu se lăuda cu puterile sale. Cu durere mi-a povestit ce luminată e lumea Ondinelor, nedezvăluită ochilor de muritor. Și în care Chirilă și Halipa se integraseră de la vârsta preșcolară. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Frecăței din Insula Mare a Brăilei. Acum înțelegeam cum ajungeau fără bicicletă la asemenea distanțe și cum se-ntorceau acasă cu zeci de kilograme de pește, vândut de părinții lor a doua zi în piețe și în tot Cartierul Pisc. Zeul păgân m-a luat de mână și învăluiți în noapte i-am urmărit pe cei doi frați de la poarta casei până la țărmurile Dunării. N-aveau în mână decât o undiță primitivă. Nu vârșe, nu chipcel, nu clonc. Și fără haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nouă fete care au făcut cerc în jurul fraților lipoveni. I-au luat în brațe și au dispărut cu un zgomot scurt de trupuri despicând apa în cădere. Apoi liniște. Șarpele muzical se zvârcolea în depărtare, spre Ghecet. Am plecat alături de Zeu, urmărind de la distanță panglica albă, fără să mă mir că respirăm apă, ca peștii. M-am văzut pe mine dormind pe mal alături de un câine negru. Zeul Păgân m-a dus în împărăția înecaților Dunării, arătându-mi oglinda orașului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Apoi liniște. Șarpele muzical se zvârcolea în depărtare, spre Ghecet. Am plecat alături de Zeu, urmărind de la distanță panglica albă, fără să mă mir că respirăm apă, ca peștii. M-am văzut pe mine dormind pe mal alături de un câine negru. Zeul Păgân m-a dus în împărăția înecaților Dunării, arătându-mi oglinda orașului. Nu lipsea nici strada mea, cu casa de unde fugisem pe geam cu Zeul în toiul nopții, nici Cartierul Chercea în care amicul Mihai trebuie că dormea, nici Pisc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apă, ca peștii. M-am văzut pe mine dormind pe mal alături de un câine negru. Zeul Păgân m-a dus în împărăția înecaților Dunării, arătându-mi oglinda orașului. Nu lipsea nici strada mea, cu casa de unde fugisem pe geam cu Zeul în toiul nopții, nici Cartierul Chercea în care amicul Mihai trebuie că dormea, nici Pisc-ul sau Primăria de pe Calea Călărașilor. Oamenii aveau vârste ca și cei de deasupra, subacvaticii având aceleași preocupări. Unii intrau la bancă, la teatru sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Evridamas, încă 58 din Dulichiu, 24 de curtezani din Same, 20 din Zachintor și 12 din Itaca, neuitând de Ctesips, Angelaos, Eodos, cu toții peste 100 de concurenți încurajați de cântărețul Fremium aproape orb, așa cum fusese cândva și tătâne-său, bătrânul Zeilor, Homer. Cele 37.800 de cavități olfactive pe care le poseda profesorul înregistrau fiecare unduire parfumată ale Penelopei, aleasa inimii tuturor pretendenților. Magnetizat de frumusețea ei, trântorul Moș Eveniment se avântă ca o săgeată printre legiunile adversarilor, cu același curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-și va ucide rivalii. Chipul Astrului, arzând de răzbunare, îi aduse Profesorului aminte de eroul neînvins în șiretenie, Ulise. Și desluși, dincolo de flăcările mâniei, dincolo de inima topită de iubire, dincolo de patima fierbinte, chipul marelui erou. Omul e mai presus de Zei, gândea el și vizualiză toate cifrele care urmau după 3,14. Și în timp ce șirul depășea deja marginile Galaxiei, profesorul se avântă spre frumoasa regină cu aceeași hotărâre cu care cifrele se adăugau celor Pitagoreice. Și, cu o ultimă sforțare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au trecut pe deasupra, pentru că eu, sub acest fluviu negru, mă întorceam inocent cu gașca elevilor din clasa a X-a a liceului tuturor catifelelor, tinichelelor și baizdrugilor fără să-mi pese, deși bănuiam că dintre apele negre ochii ageri ai zeilor ne privesc tăcuți, noi ne continuam propria noastră scriere de hieroglife pe zidurile de granit ale vârstelor și, crezând că sunt de granit, nu ne-a preocupat faptul că-i săpam partea dinspre trecut a lumii, partea dinspre viitor însemnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și le încorporă deschise mecanic computerul. Văzu cele întâmplate după căderea sa în genunile somnului și se miră pentru prima oară de când inventase mirarea. Măruntaiele de homunculi se cred zei! bolborosi. Și își concentră focalizarea pe clasa scamelor din Liceul Brăilean, care tocmai atunci își aștepta adunăturile să-și ocupe locurile în bănci. Îi văzu pe toți bătrâni, înspăimântător de modificați, incredibil de tăcuți. Mioara Alimentară, îmbrăcată în nelipsita ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deja înfrățită cu Orașul Nostru de pe vremea lui Ilarie Voronca și Panait Istrati, care aveau să bântuie în viitor prin orașul-lumină, evaluând în operele lor omul ca posesor al măreței sale nimicnicii, exprimată prin fapte înălțătoare care conferă aure de Zei unor destine lăsate la voia întâmplării, vor explora umil viața, mulțumiți că există, fără a-și aroga vreun merit decât acela de mesageri. Din rutină m-au întrebat de bagaje. Le-am oferit cutia de chibrituri. După ce au deschis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
curiozitate mărită și interes nedefinit, până când Va atingea cu un deget sau două coada racului, ferindu-se de cleștele amenințător care venea, leneș, spre degețel apoi, prindea racul de coadă și rotindu-l deasupra capului scotea chiote de bucurie adresate zeului războiului. În culmea fericirii, repeta figura până când un alt rac se apropia, Întâmplător sau nu, de cealaltă mânuță dolofană și cum-necum, condus de mirosul de cărniță vie, confunda degetul cu o râmă bine-crescută și Îl prindea, strângându-l din ce În ce mai tare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Va deschisese ochii bine, când Victor Olaru, purtând un palton de stofă englezească de cea mai bună calitate, cu o croială „a la casa de modă” și cu gulerul ridicat, cu o căciulă brumărie și modernă, Întindea mâinile sale de zeu pământean către „fructul dragostei noastre”, „diamantul fericirii”, Îl luă În brațe pe copil, Îl sărută și printre lacrimi fierbinți abia mai putea articula: Băiatul lui tăticu’ băiat, cât de dor mi-a fost de tine, ce mult mi ai lipsit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Blendea Zamfir scrie o proză siropoasă, lăcrimoasă și prețioasă. Trimițându i cu ani în urmă un manuscris lui Constantin Noica, a primit un răspuns măgulitor: „Aveți condei, aveți o frază măiastră, nu vă potriviți la valeții culturii, ci doar la zei...“ Din dorința de a-i face un compliment unei doamne delicate și sensibile, marele filozof a girat, cu numele lui prestigios, un mod de a scrie amatoristic, lipsit de valoare literară și, în plus, i-a stigmatizat prin formula „valeții
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu ne-am vedea copiii așezați în viață, din cauza acestor arme mereu aglomerate pe planetă, am putea în fine să gustăm o viață bogată și fericită.“ Constantin Noica o sfătuia pe Georgeta Blendea Zamfir să se gândească, ori de câte ori scrie, la zei, nu la oameni. Aici avea dreptate. Lectura cărților ei e o sarcină care depășește puterile omenești. Cultul personalitatii Cultul personalității, ai cărui beneficiari erau înainte de 989 exclusiv Nicolae Ceaușescu și soția lui, s-a spart după revoluție în mii de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că tot ceea ce îi trece prin cap ‹ merită eternizat prin tipărire. Conversațiile sale închipuite cu Ronald Reagan, Mihail Gorbaciov, Václav Havel, Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Corneliu Coposu, regele Mihai, Silviu Brucan și mulți alții, reproduse în volumul La masă cu „zei“ muritori care au avut lumea la picioare. File de istorie din „Jurnalul“ imaginar al unui ziarist-dramaturg (Semne, București, 2001), sunt de fapt un fel de șuete, de o veselie lipsită de grație. Chiar dacă autorul se situează pe o poziție politică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
întâi, el se referă de multe ori, obsesiv, la viața sexuală, agrementată cu tutun și alcool: „Nu există religie mai mare decât orgasmul, / a spus și am crezut-o. / La ora aceea munceam la una din religii. / Nu eram nici zeu, nici profet, / iar sfânt cu atât mai puțin. Fumez și parcă mănânc din fum, / Beau și parcă mă adâncesc într-un străin din altă lume, / Ce nu știam despre mine tu pari a ști aproape tot, / Bestie neadormită.“ (Bestia din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
precipitare a discursului, care generează formulări eliptice, amintesc de modul de a scrie al „proprietarului de poduri“: „Trec ploi prin păsări ce nu zboară / și murmur mut târând un tren, / când din senin se surpă incertul anotimp / și capete de zei se stafidesc pe sfoară, / la umbra deasă de imn ambigen.“ (Imn ambigen) De cele mai multe ori însă, Nicolae Sârbu complică inutil comparațiile la care recurge și le face de neînțeles și hilare. Fiecare poem al său pare o colecție de situații
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a deveni năstrușnic de vioaie. Pe drumeagul acela pustiu înainta cu pași măsurați moșul Bulgaru, un om cu părul alb complet, dar foarte verde încă. În mînă avea un băț de alun, cu o gămălie cît oul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]