3,317 matches
-
nimeni!... A venit răspunsul prompt.Cum așa?... - Vasile, de duminică intrăm în refacere pentru la toamnă, când vor fi alegeri pentru parlament. Să vezi atunci bătălie electorală, iar șansele noastre de câștig vor fi mai mari și începe să râdă zgomotos. Intrăm în barul „LA COCOȘUL NEBUN”și pe nerăsuflate bem câte una moartă. Plec cu unii din amicii mei spre casele noastre, alții au mai rămas în parc. Ajuns acasă, la sfârșitul campaniei, fac inventarul: patru tricouri, patru eșarfe, patru
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a descumpănit - Ce belea?... N-am dat nici de dracu’!... - Păi, tu mi-ai spus, când m-am așezat la masa ta și ai repetat mereu. - Da!... Și ia o mină de mă lasă perplex. Se pune pe un râs zgomotos de se uită la el ceilalți clienți ai barului. Apoi, îmi spune: - Am vrut să știu câte întrebări îmi poți pune și cât de indiscret poți fi. Dacă mi s-ar fi întâmplat vreo belea, cum te știu gură-spartă, până
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
asta, fiindcă în sat erau mulți flăcăi care se țineau de tot felul de șotii. Dar noi am stat cu frică un timp ca să nu afle că noi i-o făcuserăm. Nu-i așa, Todiriță? Acesta a început să râdă zgomotos la amintirea acestei nebunii făcută de ei. După ce gazda îi mai toarnă vin în pahar și-l dă repede peste gât, îi spune prietenului său de față cu ceilalți: - Gelule, îți mai aduci aminte cum ne-am făcut valize pentru
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că n-are dreptate ?”. Sînt curios cum ar arăta talk-show-urile televiziunilor noastre a doua zi după ce un om politic ar lansa ideea că Pămîntul e rotund. Pun pariu că cel puțin jumătate din populația țării și-ar manifesta ferm și zgomotos nemulțumirea. Cum de ce ? N-ați înțeles nimic... Încă un paradox românesc Căutînd pe Google diverse publicități despre „mîncarea sănătoasă”, am avut surpriza să con stat că există peste 1,1 miliarde de intrări pentru sănătate. Noul idol, sănătatea ! - mi-am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
viziunile și visurile altora. Probabil, din punct de vedere politic, era mai potrivit să-l elibereze decât să facă din el un martir. Așadar, mai marii preoților au încurajat mulțimea să ceară eliberarea lui bar Abba sau Baraba (despre mulțimile zgomotoase protestând în fața autorității romane, vezi Fap 24,1; Josephus, Antichități iudaice 18.264-273). Dacă Isus din Nazaret nu trebuia eliberat, atunci ce trebuia să facă guvernatorul cu el? Alternativele era foarte clare: fie execuția, fie închisoarea. Pilat forțează mulțimea să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu o seară înainte), iar când o întâlnește, abia se ținea de mâhnire. Să-l amintim și pe tatăl deznădăjduit care îl grăbește pe Isus spre casa sa: „Ajungând la casa înaltului funcționar și văzând cântăreții din fluier și mulțimea zgomotoasă” (Mt 9,23). După cum se vede, când au ajuns, fetița deja murise și pregătirile funerare, împreună cu muzica și plânsul, erau în toi. După moarte, trupul era spălat și înfășurat cu o pânză. Această uzanță se găsește în câteva episoade din
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mea de alb civilizator, de folosul meu pentru India. Când a aflat Harold, a ținut numaidecât să sărbătorim înaintarea mea în grad și în leafă printr-un mic banchet în "China-Town". Am invitat, fetele și am plecat cu două automobile, zgomotoși, bine dispuși și frivoli. Ieșind din Park Street și dând în Chowringhee Road, mașinile noastre s-au luat la întrecere, fiecare dintre noi urlând la șofeur (al nostru era un sikh magnific, care făcuse războiul în Franța și striga: "Diable
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se referea la Biserica romano-catolică. Biserica lui Petru, lăsa el să se înțeleagă, rămăsese "văduvă"... Ascensorul se opri și Adrian se retrase ca să facă loc nou-ve-niților, două doamne și o foarte tânără fată, și doi bărbați, aproape bătrâni, dar încercînd zgomotos să-și ascundă vârsta. - Coborîm? întrebă Adrian pe unul din ei, cu oarecare mirare. - Așa s-ar spune. Voiați să urcați? - Ah, făcu Adrian ridicând din umeri, asta e greu de spus. Cine ar îndrăzni, întrebat dacă vrea să urce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și în toată casa : mirosea a flori amestecate, dar a prea multe feluri de flori, și a ceară, și a tămâie, ca-ntr-o biserică ortodoxă. Și a încă ceva, care îi făcea ușor greață. Ea respira tare, demonstrativ, din ce în ce mai zgomotos pe nări - ca un căluț, se gândea, așa i-ar fi spus Papa : — De ce tropăi ca un căluț ? obișnuia să-i spună, mângâind-o pe creștet. Și respirația ei zgomotoasă, și mișcările ei smucite, mai smucite ca de obicei, erau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care îi făcea ușor greață. Ea respira tare, demonstrativ, din ce în ce mai zgomotos pe nări - ca un căluț, se gândea, așa i-ar fi spus Papa : — De ce tropăi ca un căluț ? obișnuia să-i spună, mângâind-o pe creștet. Și respirația ei zgomotoasă, și mișcările ei smucite, mai smucite ca de obicei, erau deosebit de reușite - se vede -, pentru că toți o urmăreau atenți. Toți n-aveau ochi decât pentru ea : și mademoiselle Lisette, și Muti, și tante Margot, și Maria... Și succesul pe care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
obicei, erau deosebit de reușite - se vede -, pentru că toți o urmăreau atenți. Toți n-aveau ochi decât pentru ea : și mademoiselle Lisette, și Muti, și tante Margot, și Maria... Și succesul pe care îl avea o făcea să fie și mai zgomotoasă și să vrea și mai mult să fie în centrul atenției. Mobilele, scara de lemn, toată boazeria casei trosnea, era rece și umed în casă, și toate oglinzile erau acoperite. Ce bine își amintește încă acea lungă duminică ploioasă, pocnetul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vreme - cum, Doamne, cum ? - această făptură înspăimântătoare. Sub picurarea vie a lumânării, un cap înnegrit și micșorat cât pumnul, părând mai mic pe imensitatea albă a pernei, cu ochii sclipind înghețat, cu buzele vineții și arse. Nemișcată și doar respirând zgomotos, un ciudat șuier al aerului, ca o luptă cu ceva nevăzut asupra căruia ea își concentrase toată atenția. Eu sunt, știi că sunt eu ? îi șoptește prostește și, pe acea față ce încremenea înghețând și în acei ochi care nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a rămas de mai multă vreme cu ochii întorși spre terasa cu clematite. Prin geamurile limpezi, ca o apă de cristal, corolele de catifea albastră, deasupra cerul dulce - verde, roz, opalin. Și, la fel ca în primele ore ale dimineții, zgomotoasele, asurzitoarele vrăbii... Atâta oare nu ți-ar fi de ajuns ca să simți o fericire impersonală, care să te apere de toate meschinăriile existenței ? Cunoscuta stare de grație pe care ora aceasta a zilei ți-o dăruiește, fluturând năluca unei promisiuni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se poate, o să-l sun să-i spun cum m-am adaptat - dacă nu-i scriu, Înseamnă că nu m-am adaptat. Sosesc și alte mașini care Își depun ofranda zeului Marte și, după un scurt popas plin de efuziuni zgomotoase, dispar la vale, În ceață. În poartă ne Întîmpină un locotenent Însoțit de un caporal. Ceva mai Încolo, atîrnați de un gard stau vreo trei șmecheri, cu bonetele lăsate pe ceafă. Unul dintre ei rîgÎie răsunător, o urare de bun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
20 de manifestanți și Încep nego cierile În clădirea Operei. E un moment psihologic important. Dacă la Început membrii acestui comitet ad-hoc se simt intimidați de personajele grele din fața lor, ulterior, pe măsură ce mulțimea din piață se animă și Își exprimă zgomotos susținerea, prind curaj și revendicările ating un ton radical. Se vorbește răspicat despre demisia lui Ceaușescu și despre organizarea unor alegeri libere. Oamenii lui Ceaușescu știu cum să ducă această luptă, trag de timp cu abilitate, În timp ce piața e străbătută
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o stradă, poate fi numită, cu un pic de bunăvoință, bulevard. SÎnt momente În care e pustiu și momente În care trec oameni care se manifestă euforic. Toți trăiesc cu intensitate momentul și cînd ne văd fețele radioase se exprimă zgomotos: Ole-ole, Ceaușescu nu mai e! Pe unele mașini sînt steaguri de pe care au fost decupate Însemnele comuniste, așa că acum au În mijloc o gaură. Am văzut un astfel de steag chiar și pe un camion militar. — Vezi tu vreun lunetist
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de improvizații culinare (pe bază de ceapă prăjită), la masa de ciment de sub platani, de unde au fost goniți minorii, ca să ni se facă loc. Se adună gașca, fiecare cu ce poate, apar și niște sticle de bere, petrecerea devine din ce În ce mai zgomotoasă, pe măsură ce se lasă Înserarea. Au loc dezbateri, temele pot fi politice, se pare că Ion Iliescu are mulți suporteri. — Mai taci În pula mea! țipă Andrei la Doldel. Tu și pensionarii ăia care se-adună pe la prefectură ca să plîngă după
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
superficial pe irlandez, îl îndemnă să-l invite să li se alăture. Spre surprinderea lui, Scarlett Taylor acceptă și-i însoți, păstrându-și aerul preocupat și tăcut. „Turul“ urma să înceapă cu „Calul Negru“ din Soho, parcurgând apoi cârciumile mai zgomotoase din sudul cartierului, trecând după aceea prin Leicester Square, spre Whitehall, și spre Tamisa. Cârciumile erau împodobite pentru Crăciun, gălăgioase și suprapopulate. Scarlett-Taylor vorbea puțin, dar bea vârtos, observase Tom. Obiectivul final era „Leul Roșu“, din capătul mai îndepărtat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adevăr cu noi? John Robert se răsuci pe călcâie și rămase cu spatele la fereastră. — Nu știu, răspunse. — Oricum, am putea avea câteva discuții, urmă George. Și cum filozoful nu-i răspunse adăugă: Asta-i bine! Urmă o tăcere. Putea auzi respirația zgomotoasă a profesorului și pârâitul ușor al spetezei unui scaun pe care începuse s-o frământe mâna acestuia. Vă scrieți cartea cea mare, vreau să spun cartea finală? Nu. — Mă rog, n-am vrut să spun ultima carte, nu sunteți atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de aici? Asta-i simplu. Pot să organizez o petrecere... Tom se și gândea pe cine să invite. Nu vreau să cunoască pe nimeni altcineva. Numai pe dumneata. Dar de ce... de ce numai pe mine? Numai pe dumneata. John Robert respira zgomotos, cu gura larg deschisă și îl fixa pe Tom cu o expresie care semăna cu ura, dar care, fără îndoială, era doar rezultatul unei extreme concentrări. Această concentrare asupra persoanei lui începuse să-i inspire lui Tom un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de aglomerația și atmosfera gălăgioasă a cabinelor, de îngrămădeala de femei de toate formele și dimensiunile, dezbrăcate (unele dintre ele goale pușcă), care făceau duș, se foiau și pălăvrăgeau între ele. Locul era atât de ticsit, de animat și de zgomotos - și-apoi nu-ți puteai păstra cabina, trebuia să-ți cari hainele într-un dulăpaș și să păstrezi cheia, să ai tot timpul grija ei și așa mai departe. Hattie își imaginase un loc mult mai distins, mai discret și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de pildă doamna Belton. În această seară, se găsea adunată acolo întreaga distribuție a piesei Triumful Afroditei, după o repetiție la Sala Mare; mulți dintre actori încă își purtau costumele de scenă. Surescitată, trupa împreună cu asistenții ei pornise într-o zgomotoasă procesiune de la Sală până la cârciumă, iar acum se răspândiserăm cu toții de-a lungul tejghelei de la bar, sporovăind în gura mare. (Cârciuma fusese de curând renovată și distincțiile dintre bar, salon și separeuri fuseseră abolite.) Se aflau acolo Tom și Anthea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
coruptă. O să comand un taxi. Ridică telefonul. Dar Pearl vine și ea... Nu, firește că nu. John Robert comandă taxiul. Pearl deschise ușa și anunță că valiza e pregătită. Hattie, pierită, se lăsă în fotoliul de bambus. Nu plângea. Respira zgomotos de parcă se sufoca și trăgea cu ambele mâini de gulerul rochiei. După ce repuse telefonul în furcă, John Robert se uită, posomorât, la ea și începu să-și muște încheieturile degetelor. Apoi întrebă pe o voce răgușită, năclăită: — Mai ești virgină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un scurt răstimp, în capul scării apăru o siluetă. Un bărbat, care-și vâra în grabă cămașa albă în pantalonii negri. Bărbatul era Emma. Tom rămase atât de surprins, atât de șocat, încât făcu un salt îndărăt și se izbi zgomotos cu spatele de ușa de la intrare. Emma, roșu ca para focului, respirând agitat, părea mai curând mâhnit. Coborî în hol, făcu un pas sau doi, privindu-l cu severitate pe Tom. Neavând ochelarii, își îngusta ciudat ochii. Tom înaintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
proaspătă. Soarele dimineții îmi scaldă fața, oglindindu-se în apa ce se zbate neîncetat cu malul. Tinerii angajați de pe plajă fac curățenie, iar șezlongurile și umbrelele îi așteaptă pe vechii sau abia sosiții ”clienți”. In spatele meu este strada deja zgomotoasă și plină de mașini. Începe o nouă zi. Sunt în suflet cu cuvintele lui Nando despre rolul și importanța bisericii, scăldat de soare, cu gustul roșiei proaspete de grădină în gură și repornesc la drum, pentru o nouă zi de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]