24,729 matches
-
o concluzie în timp ce imaginația plecă din nou la plimbare și el deveni, pe nesimțite, un observator nevăzut al unei alte perioade temporale... Trec cavaleri în armuri strălucitoare, armăsari focoși împodobiți pentru turnirul ce stă să înceapă, se aud trompete, deasupra zidurilor fâlfâie drapele vopsite în culori vii, mult roșu, galben, verde, el duce aparatul la ochi, clic, clic, nimeni nu-l mai arată cu degetul, fiindcă nimeni nu poate să vadă (normal, nu?) un intrus venit/apărut/picat din alt timp
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
prin întâmplări destul de supărătoare. Lipsa de comunicare îmi dădea dureri infernale de cap, de fiecare dată. Lăsă aparatul de fotografiat să atârne, spânzurat de gât, apoi întoarse privirea către locul de unde se auzise vocea. Un șevalet, în stânga, aproape lipit de zidul interior al cetății. Își dădu seama că trecuse pe sub arcada impunătoare, însă niciun străjer nu-i proptise sulița în piept, pentru a-i cere hrisoave domnești, buletin de identitate, scrisori de acreditare sau pur și simplu o hârtie îngălbenită, făcută
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
îl scoată de la piept sau din cizmă sau... Un cap - freză ciufulită, plete negre, lungi, așezate pe umeri lați, ascunși sub o geacă de blugi decolorată - se ivi din spatele șevaletului. Prima oară când am pățit asta m-am trezit lângă Zidul Chinezesc. Era în construcție, se murea pe capete, am pictat câteva peisaje extrem de interesante, însă critica le-a desființat, n-au înțeles că eu adusesem realitatea cu mine, cum să creadă așa ceva?, au spus că imaginația a fost mult prea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și scapă de sub control, adică nu e bine să te joci dea... - pensula a se înfige între norii pufoși ai cerului de vară, căutând divinitatea numai că aici e chiar pe bune... Nu e cu roboți. Nici aici, nici la Zidul Chinezesc nu a fost. Și nici pe plajele Normadiei, atunci când au debarcat aliații. Acolo nu am putut picta, tensiunea era prea mare și m-am întrebat cum ar fi fost ca soarta bătăliei să fie cu totul alta decât a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dintre pictorii lumii și-ar putea spune Pictorul Noroc Chior pe care Îl Pupă Destinul pe Obraji în Fiecare Dimineață? Bine, amice (o, nu, termină cu amice ăsta, altfel vom strica prietenia), să nu crezi acum că putem trece prin ziduri sau că nu vom păți nimic dacă ne vom arunca din turn. Asta nu, toate au o limită, apar și surprize, uneori ești... vizibil, pe Amazon era să mă înec, mă alergau niște canibali dați dracului, ca toți canibalii, de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
gura și ar fi strigat la propriu că dorește aspirina aceea. O clipă, fu tentat să încerce, dar se abținu. Clic, clic.. La un moment dat, se opriră în ceea ce părea a fi o piațetă și se rezemară de un zid. Pictorul duse mâinile la piept și tăcu preț de câteva secunde, ca și cum ar fi așteptat răbdător răspunsul la întrebare, dar fotograful încercă să uite de durerea de cap și privi în jurul său, afundându-se, fără să știe, într-un decor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
e plătit pentru a-ți capta atenția (drace, chiar la asta m-am gândit mai devreme, nu te supăra, dar așa pari!), nu mă privi ca pe unul scăpat alaltăieri de la balamuc. N-ai să găsești fotografia mea pe vreun zid, wanted, dead or alive. Probabil că unii dintre cunoscuții mei m-ar trimite acolo, la balamuc, fiindcă le mai povestesc câte ceva, din când în când, în fața unui clondir care se termină întotdeauna prea repede, iar ei râd în hohote și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ar fi trebuit să mă apuc de scris, nu de pictură. Însă habar nu au... Pictorul dădu din mână a lehamite, mai aveau doar câțiva pași până la intrândul acela, erau depășiți de oameni care alergau, toți se duceau acolo, dincolo de zidul despărțitor al arenei fremăta mulțimea nerăbdătoare, caii nechezau, și-i putea imagina în două picioare, mușcând zăbalele, cu coamele în vânt, strânși de picioarele musculoase ale cavalerilor pregătiți pentru a (muri, prinde batista domniței?) arăta de ce sunt în stare, într-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
clic, fotografiatul nu este interzis, chiar dacă aici este trecutul, nu prezentul, clic, clic, nu te opri, poate fi experiența vieții tale, pictorul acesta (savantul acesta, de ce nu?, încearcă să te convingă, poate chiar el a pus totul la cale, în spatele zidurilor este un laborator, ar fi trebuit să mi ceară acordul, nu poți deveni cobai cât ai pocni din degete, îi dau în judecată), și totuși - încearcă să judeci limpede - s-a mai vorbit despre asta, despre interacțiune, despre universuri paralele
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
agățat pe Rembrandt în cui. Sigur are Rembrandt, ăsta nu stă numai la muzeu? Poate și Picasso. Poate și Dali. Nu știam că dăm spargere la Luvru. E un Luvru mai mic, cu boscheți pe alee și cu iederă pe ziduri, care-i problema? Poate mai sunt și alții agățați în pereți, astea-s numele mari, mi-au rămas în minte fiindcă am mai auzit de ei. Pleava, vorba vine, dar zic așa, prin comparație cu primii, face la fel de multe parale
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am ajuns vreo celebritate, însă m-am trezit, cu cearceafurile făcute ghem sub mine... Mi-e dor de tata. Da. Chiar dacă au trecut atâția ani de când s-a dus într-o dimineață la muncă, pentru a sfârși ziua sub un zid, făcut terci, tot îmi este dor de el... Tata spunea lucrurilor pe nume, nu se încurca, dacă m-ar vedea că scriu în caietul ăsta ar face spume la gură. Un bărbat adevărat ține în mână sula, coada cazmalei, volanul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fără regrete. Terci. Nu a fost să fie. M-am înșelat. Terci a ajuns el, l-au strâns în pungă, un fel de pastă compusă din carne, păr, sânge, oase fărâmițate și cioburi de sticlă, așa mi-a zis cineva. Zidul ăla abia se mai ținea, dar tata s-a așezat taman la baza lui, ca să bea o bere sau, poate, două. Nu conta că nu avea voie să bea pe șantier, mai ales că lucra pe un excavator și meseria
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că nu avea voie să bea pe șantier, mai ales că lucra pe un excavator și meseria asta nu face casă bună cu băutura, asta știe oricine. Nu mai putea el de regulile lor, fie vorba între noi. Dar nici zidului nu i-a păsat de tata, este foarte adevărat. Și așa s-a terminat cu tata. A devenit terci în câteva fracțiuni de secundă, sunt sigur că nu și-a dat seama ce i se întâmplă și că nu a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
când, taie încă o bucată, pune foc aici, pune foc și acolo, în cea mai sensibilă zonă, depinde dacă victima este femeie sau bărbat. Când am simțit că încep să mă împleticesc, am gemut. Și m-am sprijinit de un zid. Era o lumină roșie deasupra, nu știu de unde venea lumina aia sau dacă nu cumva putea fi regăsită doar pe retina mea în care picura durerea ulei încins. Ah, și ce ustura! Curva m-a auzit și s-a întors
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe ușa dormitorului și o apuca de păr, cine știe din ce motiv. De multe ori nu avea nevoie de motive pentru a-i administra corecția cotidiană, dar era tata, făcea orice vroia el. Ținea pe toată lumea la respect. Numa` zidul ăla i-a venit de hac. Păr, sânge, carne și oase fărâmițate, toate puse într-o pungă. Tata. Amin. Acum cred că nu spuneam rugăciunile așa cum dorea Dumnezeu, altfel nu-mi explic bătăile pe care le lua mama. De fapt
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu materialul clientului, o să mă obișnuiesc) LOVEȘTE DIN NOU. POLIȚIA ÎN DERUTĂ. TEROAREA STĂPÂNEȘTE STRĂZILE ORAȘULUI. Incitant... Curva din Babilon a fost găsită de o bătrânică, își scosese potaia la plimbare, mergea pe trotuar și a văzut-o rezemată de zid. S-a temut că femeii îi era rău - asta da, glumă! și abia după câteva minute a văzut creionul din ureche. De tot râsul... Aș fi vrut să fiu acolo, să surprind momentele în care polițiștii au sosit în trombă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
autorității de către regimul comunist în Berlinul de Est, care a evoluat exact de la o autoritate de solidaritate în primii ani (trecere liberă din Est în Vest, granițe simbolice etc.) spre o autoritate de sancționare (închiderea graniței în 1958 și construirea zidului în 1961). A fost imaginea clară (deși la scară redusă) a ceea ce s-a întâmplat cu autoritatea liderilor comuniști peste tot în lume. Despre autoritate și libertate Potrivit lui Bochenski, libertatea, o relație cu doi termeni - un subiect și un domeniu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
personalului ce însoțea delegația, 16 dintre cei 70 de oficiali și 9 dintre cei 45 de gazetari.”85 În 1996, după conferința de presă a președintelui Samaranch, un ziarist neamț își amintea: „Ceea ce s-a făcut la noi, înainte de căderea Zidului, ține de nebunia unui sistem. Sportul era conceput ca o revanșă împotriva capitaliștilor. Medaliile erau obiect de plan, iar campionii ar fi trebuit să le scoată pe bandă. Pentru asta, nimic nu era prea mult. Unele s-au aflat, altele
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
visez pe unde a visat ea și, poate, regăsind-o, mă voi regăsi și pe mine, cel de altă dată! * * * Taxiul se opri în fața unui edificiu impunător. Petre coborî și privirea i-a fost atrasă de o placă fixata pe zid: " Aici a locuit între anii... marele poet...". Poarta era o adevărată dantelărie în fier forjat, cu un gard foarte înalt. Sună și își declina identitatea. Sunt Domnul Vlaicu, din România. Poarta se deschise, urcă câteva trepte și ajunse la cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă. La al doilea pas, același scrâșnet, același plânset al marmorei. Aici nu poate să intre nici un hoț, gândi. Mai ales că și zidurile sunt înalte. Doar catapultat! Când ajunse la ușă, se întoarse și privi parcul cu aleile lui strălucitoare, la capătul cărora străjuia un brad impunător. Si statuile astea, parcă aș fi intrat într-un parc de acum un secol! Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
spus? Nu! Sunt laș! Ea mi-a spus, mereu mi-a spus! Numai că eu n-am vrut să aud, să înțeleg. Nu mai îmi convenea. Eu vroiam altceva. Vroiam o familie, copii... Trebuie să plec de aici! Mă strâng zidurile astea! Mă sufocă aceste amintiri. Sunt o haină prea grea pentru mine! În dormitor se așeză pe pat și adormi. Se trezi la un moment dat, chinuit de un coșmar. Citise în tinerețe o nuvelă stranie, de Prosper Mérimée. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
al Împăratului, așteptând, împăiat, o vadră de jeratic, ca să-l readucă la viață. În curtea complexului erau statui, tunuri... Își aminti că, la Revoluția din 1789, o parte din aceste tunuri au fost luate de revoluționari ce au tras în zidurile Bastiliei din vecinătate. Ieși buimac la aer, luând-o spre Arc, încet și puțin dus pe gânduri. Merse ce merse și, simțind că îi e foame, se așeză pe scaunul unei terase de pe Champs Elysées. Vremea era frumoasă, adia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a stabilit un ucenic trimis de Sf. Andrei care propovăduia credința în Hristos. Călugărul Petru, împreună cu oamenii săi, au ridicat o bisericuță care după În 1975 s-a construit un turn, clopotnița la intrare, iar biserica a fost împrejmuită cu zid de piatră. Între 1979 și 1988, preotul acestei parohii a fost Ștefan Iacob. De la 1 septembrie 1988 a fost numit ca paroh la Buda, preotul Mihai Matcovici care slujește și în prezent. Sub îndrumarea și strădaniile acestuia, cu jertfelnicia și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
din județul Baia, Neamț și Iași. Prima biserică a fost adusă din satul Pleșăști, județul Baia, în 1916, fiind construită din lemn și acoperită cu tablă. A fost sfințită în anul 1919 de arhiereul Valeriu Moglan. Actuala biserică, construită cu zid de piatră și cărămidă, a fost ridicată între anii 1965 -1967, pictată și resfințită în 1969, pe data de 2 noiembrie, de către Preasfințitul arhiereu Vicar Irineu Suceveanu. Preoți slujitori: Preotul Vasile Florescu, (1942- 1966). Devotat, bun slujitor, sădește în inimile
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și resfințită în 1969, pe data de 2 noiembrie, de către Preasfințitul arhiereu Vicar Irineu Suceveanu. Preoți slujitori: Preotul Vasile Florescu, (1942- 1966). Devotat, bun slujitor, sădește în inimile credincioșilor cuvântul Evangheliei dar și dorința de a ridica o biserică de zid. Face primele demersuri în acest scop. Construiește clopotnița. Preotul Gheorghe Astanei, (1966-1971). Ridică biserica cu zid de piatră și cărămidă și reușește să o picteze. Preotul Ioan Baciu, (1972-1978). Construiește casa parohială și pune bazele Corului bisericesc de femei. Preotul
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]