1,887 matches
-
a postmodernismului autohton.”" Cazul Anei Cumpănaș a fost discutat de către Jay Robert Nash în cartea sa "Dillinger: Dead or Alive?", ca parte a unei teorii care spune că, nereușind să-l prindă pe adevăratul John Dillinger, FBI-ul ar fi pus în scenă asasinarea lui, folosindu-se de o persoană inocentă. Nash, a cărui versiune a evenimentelor istoricul Jonathan Goodman o consideră a fi „ciudată”, continuă prin a susține că expulzarea Anei Cumpănaș ar fi fost parte a unei disimulări.
Ana Cumpănaș () [Corola-website/Science/327290_a_328619]
-
cariera ei actoricească, renunță la actorie însă continuă să scrie piese de teatru. Înainte de a termina școala, reușeste să scrie "Iki Bașlı Adamın Tek Eli" (Unica mână a bărbatului cu două capete) prima piesă de teatru ce avea să fie pusă în scenă. În anul 1964 se căsătorește cu Can Kolukısa, alături de care se mută la Paris, unde se înscrie la Școala Doctorală, la secția de Literatură Comparată de la Universitatea Sorbona. Aceasta este prima și singura căsătorie a scriitoarei, care durează doar 15
Pinar Kür () [Corola-website/Science/330892_a_332221]
-
Curte. Ahmed Midhat este unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai genului dramatic din perioada "Tanzimatului". La fel ca ceilalți contemporani de-ai săi Ahmed Midhat încearcă prin intermediul operelor sale să instruiască cititorii. În 1872 teatrul din Istanbul va pune în scenă piesa Vai! „Eyvah” a scriitorului în discuție, în care este criticată poligamia, deși la acea vreme era o practică des întâlnită în rândul musulmanilor. La rândul lor musulmanii fanatici s-au simțit indignați și au reacționat imediat. Autorul nu s-
Ahmed Midhat Efendi () [Corola-website/Science/330910_a_332239]
-
este văzută ca primul lucru într-o nouă formă , Opera . Rinuccini și Peri următorul colaborat pe Euridice . Aceasta a fost prima efectuată la 06 octombrie 1600 , la Palazzo Pitti . Spre deosebire de Dafne , a supraviețuit până în zilele noastre ( deși este greu de pus în scenă niciodată , iar apoi numai ca o curiozitate istorică ) . Lucrarea a făcut uz de recitative , o nouă evoluție care a trecut între arii și coruri și a servit pentru a muta acțiunea de-a lungul . Peri a produs o serie de
Jacopo Peri () [Corola-website/Science/330279_a_331608]
-
painter), Witold Noskowski, Stanisław Sierosławski, Rudolf Starzewski, Edward Leszczyński, Teofil Trzcińki, Karol Frycz, Ludwik Puget, Kazimierz Sichulski, Jan Skotnicki, Feliks Jasieński și Zenon Pruszyński. Boy-Żeleński a scris o mulțime de poezii, schițe, cântece satirice și scurte povestiri care au fost puse în scenă la cabaretul Zielony Balonik, unde, a criticat și și-a bătut joc de autoritățile conservatoare precum și de moralitatea ambiguă a orășeanului în stilul bombastic al Tinerei Polonii. Datorită acestora, și-a creat o reputație de „copil teribil” al literaturii poloneze
Tadeusz Boy-Żeleński () [Corola-website/Science/330462_a_331791]
-
iunie), ea fiind un patron semioficial al districtului, care are un centru comercial, stradal, pod și un stadion care poartă numele ei. Poetul german Zacharias Werner a scris o dramă intitulată "Wanda", care sub conducerea prietenului său Goethe a fost pusă în scenă în 1809. În literatura poloneză, legendele despre Wanda a servit ca sursă de inspirație pentru multe lucrări, subliniind adesea temele independenței Polonie și conflictul victorios cu Germania. Poetul polonez C.K. Norwid a vizitat movila în 1840. El a compus ulterior
Wanda (personaj legendar) () [Corola-website/Science/329159_a_330488]
-
bune pentru a juca rolul lui Husayn, care este un obiectiv pentru fiecare interpret din momentul în care decide să ia parte la "Ta٬ziya". De regulă, rolul fiului cel mic al lui Ali este intepretat de către liderul trupei care pune în scenă Ta٬ziya, care este un om în vârstă, de aproximativ 50 de ani, și care în cursul carierei sale a intepretat o varietate diversă de roluri din cadrul acestei piese. Faptul că îi este acceptată intepretarea lui Husayn este o onoare
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
coincis cu a 50-a aniversare a seriei, ce a început odată cu "Dr. No", în 1962. "Skyfall" a fost primit pozitiv de critici, fiind lăudat pentru jocurile actoricești ale lui Craig, Bardem și Dench, dar și pentru scenele de acțiune puse în scenă de Mendes. A devenit cel de-al șaptelea film cu cele mai mari încasări din toate timpurile la momentul lansării, și a câștigat două premii BAFTA, două premii Oscar și două premii Grammy. În Istanbul, agenții MI6 James Bond și
007: Coordonata Skyfall () [Corola-website/Science/330993_a_332322]
-
Amfiteatru" (1975-1979) și "Luceafărul" (1979-1986) și cronici muzicale în revista "România literară" (1983-1989). Este autorul pieselor de teatru "Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit" (în colaborare cu Pușa Roth, jucată în stagiunea 2001-2002 la Teatrul Național din București), "Dans alb" (pus în scenă de Teatrul Odeon din București în colaborare cu Teatrul Național Radiofonic la 31 ianuarie 2011), "Baba Dochia. Trei legende românești" (2005) și "Prințul din adâncul pământului" (2007), montate la Teatrul Național Radiofonic. Volumele publicate de el conțin eseuri pe teme
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
pentru piesa "Iuda", piesă reprezentată în același an la Teatrul Național din București, în regia lui Ion Șahighian, cu o scenografie realizată de Traian Cornescu, și premiul Teatrului Național în valoare de 100.000 de lei pentru piesa "Femeia cezarului", pusă în scenă de același regizor, autorul decorului și costumelor fiind același Traian Cornescu.
Ion Luca () [Corola-website/Science/337005_a_338334]
-
Internaționale a Criticilor de Teatru. Ștefan Oprea a avut o preocupare constantă pentru teatru. Prima sa piesă, "Inimă de ginere", a fost publicată în 1963 în revista "Iașul literar". Piesele sale au fost jucate pe scenele teatrelor românești: "Constelația Ursului" (pusă în scenă la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, în regia lui E. Tr. Bordușan, în stagiunea 1968/1969), "Dubla dispariție a Marthei N..." (Teatrul Dramatic „G. Bacovia” din Bacău, stagiunea 1975/1976) și "Plus sau minus viața" (la același teatru, 1980
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
Boleroul de Maurice Ravel (1875-1937) este o compoziție muzicală de balet pentru orchestră, într-un singur act, în "do" major, compusă în 1928 și pusă în scenă pe 22 noiembrie în același an, fiind creată pentru dansatoarea rusă Ida Rubinstein. Mișcare de dans cu ritm și tempo invariabile, pe o melodie uniformă și repetitivă, Boleroul își ia singurele elemente de variație din efectele orchestrației, printr-un crescendo
Bolero (Ravel) () [Corola-website/Science/328491_a_329820]
-
fi văzuți gătind, distrându-se, cântând ori făcând alte activități specifice epocii reprezentate. Cei care reconstituie militari pot prezenta publicului modul în care se instruiau soldații ori viața pe care o ducea aceștia în timpul serviciului militar. Demonstrațiile de luptă sunt puse în scenă de către diferite cluburi de reconstituire istorică cu scopul de a prezenta modul în care se lupta într-o anumită epocă. Luptele nu se desfășoară folosind exemplul unei bătălii reale și cunoscute din punct de vedere istoric, ci are doar rolul
Reconstituire istorică () [Corola-website/Science/328505_a_329834]
-
și respectă memoria militarilor germani din ambele războaie mondiale. Având un caracter cultural, Asociația Deutsches Freikorps nu promovează ideologii politice, indiferent de originea lor. Prin participarea la o serie de demonstrații de luptă și tehnică militară în cadrul cărora s-au pus în scenă confruntări militare între armata german și cea română, Deutsches Freikorps a legat o relație de colaborare și prietenie cu Ascociația Tradiția Militară, cele două grupări participând și în prezent la numeroase activități culturale și marșuri comemorative. Uniformele și echipamentul sunt
Reconstituire istorică () [Corola-website/Science/328505_a_329834]
-
după desfășurarea evenimentelor, mai mulți politicieni și comentatori, printre care fostul lider al opoziției Deniz Baykal (Partidul Popular Republican; Cumhuriyet Halk Partisi), și-au exprimat îndoiala cu privire la faptul dacă tentativa de lovitură de stat a fost reală sau a fost pusă în scenă de către guvern. Mai multe fapte au dus la îndoieli cu privire la autenticitatea tentativei de lovitură de stat: faptul că tentativa de lovitură de stat a început seara devreme și nu într-un moment mai greu de remarcat; evenimentele au fost limitate
Tentativa de lovitură de stat din Turcia din 2016 () [Corola-website/Science/336534_a_337863]
-
au susținut că guvernul său este la un pas de a înlătura principiile fondatoare ale Republicii Turcia cum ar fi secularismul și că urmăresc o agendă mai autoritară. Alte elemente care par să susțină că lovitura de stat a fost pus în scenă de regimul lui Erdoğan: nu există nicio listă de cereri a complotiștilor, organizarea și răspunsul poliției, listele lungi de arestări/demiteri care par să fi fost redactate surprinzător de repede (inclusiv arestarea a ; demiterea a 492 de membri ai Președinției
Tentativa de lovitură de stat din Turcia din 2016 () [Corola-website/Science/336534_a_337863]
-
cât și în Municipiul Onești, înființând în acest municipiu o “Secție de Teatru” a Școlii Populare de Artă Bacău. A depus în paralel o activitate literară intensă, a publicat poezii, proza sau piese de teatru. Multe dintre acestea au fost puse în scenă de teatre profesioniste și de amatori din țară sau străinătate: Comoara, Dragostea Nevestelor, Fata tatii cea Frumoasă, Cearta în familie, Depărtarea, sau o piesă în versuri despre Păcala: Fata, Lacrima și Râsul. La împlinirea vârstei de 75 ani autorul este
Ion Ghelu Destelnica () [Corola-website/Science/334146_a_335475]
-
Între 1999 și 2003 a fost lector universitar la Facultatea de jurnalism-filosofie din cadrul Universitatii Spiru Haret, unde a susținut 2 cursuri anuale: ”Tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune în televiziune” și ”Televiziune, cultură și societate”. Piesa sa ”Autorul” a fost pusă în scenă de Teatrul de Vest din Reșița, în ianuarie 2013, și de Teatrul I. D. Sîrbu , din Petroșani, în toamna aceluiași an. Piesa " Viața e în direct doar aici!", în care deconspiră câteva secrete din culisele televiziunii, a avut premiera în
Radu Herjeu () [Corola-website/Science/334417_a_335746]
-
În 1897, cumpărat de Max Dorfeuil, îi găzduiește pe Dranem și Félix Mayol. În anii următori, sala are un succes variabil, pe măsură ce proprietarii se schimbă, cunoscând din nou succesul după 1910, mulțumită unei restaurări și a unui program de revistă pus în scenă în special de José de Bérys (Maurice Chevalier are primul său succes aici). Mulțumită acestui succes, trupa de la Bataclan se lansează în mari turnee în America de Sud ce se dovedesc catastrofale din punct de vedere financiar. În 1926, sala este revândută
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
teatru regizate de Kairišs au fost prezentate la mai multe festivaluri europene. După ce a absolvit în 1997 Academia de Cultură Letonă ca regizor de teatru și film, Kairišs a fost numit ca regizor la Teatrul Nou din Riga. El a pus în scenă începând de atunci piese apreciate de critici atât în Letonia, cât și în străinătate. Mai multe dintre producțiile sale au participat la festivaluri și turnee internaționale, inclusiv Wiener Festwochen ("Hotel Europe"), Hebbel am Ufer ("Șarpele"), Festival d’Avignon ("Hotel Europe
Viesturs Kairišs () [Corola-website/Science/335163_a_336492]
-
fermecat" de Mozart la Opera Națională Letonă, care s-a transformat mai târziu într-un scurtmetraj artistic pentru Bienala de la Veneția. S-a alăturat proiectului muzical Inelul nibelungilor după Richard Wagner la Opera Națională Letonă cu "Walkiria" în 2007. A pus în scenă ultimele trei opere ale ciclului wagnerian, obținând recenzii pozitive în revistele muzicale și de operă. Succesul obținut în regizarea operelor lui Richard Wagner i-a deschis lui Kairišs drumul către o carieră internațională în regia de operă. El a fost
Viesturs Kairišs () [Corola-website/Science/335163_a_336492]
-
luat repede comanda armatei aliate. Suvorov a împărțit în mod eficient armata sa, divizând-o în noaptea de dinaintea bătăliei în două coloane, pentru a avansa spre formațiunile otomane, și în dimineața următoare, după trecerea râului Râmnic (astăzi râul Râmna), a pus în scenă un atac. În timp ce avansa, armata ruso-austriacă a distrus artileria inamică și a adoptat formațiuni pătrate de infanterie pentru a respinge pe contraatac masiva cavalerie otomană care încerca să-i împartă armata în două. Reușind aceasta, a luat cu asalt o
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
va fi cu atât mai mult asimilitata cu cât publicul țintă este mai vulnerabil din punct de vedere emoțional. Atacurile teroriste din 2001 i-au lăsat pe americani vulnerabili și speriați, iar această teamă a fost accentuată profund de către melodrama pusă în scenă pe aproape fiecare post de televiziune. În ceea ce părea a fi o piesă de tatru, Statele Unite reprezentau individul onest și nobil ce avea de înfruntat o mare amenințare ce se ascundea pretutindeni. În urmă unei analize a știrilor difuzate pe
Arabii și musulmanii în mass-media americană () [Corola-website/Science/335387_a_336716]
-
muzicii lui Mozart și a lui Beethoven, hrănită cu scrierile lui Schiller și Goethe. Ea a apelat la câțiva tineri greci, rude și amici din Școala grecească de la Schitul Măgureanu, studenți admiratori ai tragediilor lui Euripide și Sofocle, pentru a pune în scenă câteva piese de teatru. În 1816, cu decoruri din pânză croită și cu hârtie poleită, domnița a organizat în apartamentele sale o mică scenă pe care s-au jucat în limba elenă "Oreste", "Moartea fiilor lui Brutus" și câteva idile
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
unde devine directorul "Teatrului Francez" din Edmonton și profesor de artă teatrală la Universitatea Alberta. A fost profesor la Universitatea Națională Australiană și regizor la Canberra, în Australia, timp de doi ani. După căderea regimului comunist a revenit în România punând în scenă multe spectacole pe scenele teatrelor din București, cum ar fi: "Leul în iarnă" de James Goldman (2001, Teatrul Național Ion Luca Caragiale), "Cumetrele" de Michel Tremblay (1994, Teatrul Odeon), "A fi sau ce va fi..." de Lyle Victor Albert (Teatrul
Petre Bokor () [Corola-website/Science/331776_a_333105]