17,584 matches
-
Aripile mele - memoriei lui Petre Ivanovici”", apărută în 1936. După ce a obținut brevetul de navigator înainte de a participa la raid, în anul 1937 a obținut certificatul de pilot acrobat. În același an a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu însemne de pace (în timpul celui de-Al doilea Război Mondial fiind decorată și cu Ordinul cu însemne de război). A efectuat și alte raiduri: București - Ankara - Bagdad - București în 1938 și București - Varșovia - Berlin - Amsterdam - Londra în 1939. În timpul celui de
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
a participa la raid, în anul 1937 a obținut certificatul de pilot acrobat. În același an a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu însemne de pace (în timpul celui de-Al doilea Război Mondial fiind decorată și cu Ordinul cu însemne de război). A efectuat și alte raiduri: București - Ankara - Bagdad - București în 1938 și București - Varșovia - Berlin - Amsterdam - Londra în 1939. În timpul celui de al Doilea Război Mondial a fost comandanta "Escadrilei Bugului (Escadrila Basarabiei din 1943)", o formație de
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
În 1939 participă la Reuniunea Internațională Aviatică de la Rimini, unde reușește să termine toate probele, în admirația șefului de stat major și subsecretar al ministerului italian al aerului, generalul Giuseppe Valle. În 1937 este decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu însemne de pace. În 1938 se căsătorește cu Grigore Stoenescu, om bogat, cu pasiunea aviației. În 1941 își va pierde tatăl, care a încurajat-o, după ce își pierduse și mama. În urma propunerii prințesei Marina Știrbei de a înființa o formație de
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
relief indicația "Campania 1913". Bareta metalică se fixa de-a curmezișul panglicii. În 1916, prin "Legea privind instituirea Ordinului militar „Mihai Viteazul”", au fost modificate condițiile de acordare a acestei medalii participanților la campanii militare (Medalia Bărbăție și Credință cu însemne de război). Astfel, a fost instituită conferirea cu spade pentru fapte de arme meritorii realizate de militari și subofițeri, această medalie devenind ierarhic cea mai mică decorație ce putea fi acordată trupei. În decursul celui de-al Doilea Război Mondial
Medalia pentru bărbăție și credință () [Corola-website/Science/330220_a_331549]
-
de-al Doilea Război Mondial a fost cea mai acordată distincție. Medalia nu a mai fost acordată după 1947. În 2000, prin "Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României", este reinstituită Medalia Bărbăție și Credință cu însemne de pace și război. Condițiile de acordare au fost precizate în "Legea nr. 528/2003 privind Medalia Bărbăție și Credință" și "Regulamentul din 11.12.2003 privind descrierea și modul de acordare a Medaliei Bărbăție și Credință". Noua medalie, care
Medalia pentru bărbăție și credință () [Corola-website/Science/330220_a_331549]
-
35 mm și cel mic de 22 mm. Pe avers este ștanțată stema României cu înălțimea de 22 mm. Pe revers sunt înscrise central, în relief, cu caractere înalte de 3 mm, "1903 / BĂRBĂȚIE / ȘI / CREDINȚĂ / 2000", pentru medalia cu însemn de pace, și "1916 / BĂRBĂȚIE / ȘI / CREDINȚĂ / 2000", pentru medalia cu însemn de război. Medalia cu însemn de pace este surmontată, pentru militari, de o semicunună formată din ramuri de laur, cu capetele semicununii unite printr-o bară, prin intermediul căreia
Medalia pentru bărbăție și credință () [Corola-website/Science/330220_a_331549]
-
stema României cu înălțimea de 22 mm. Pe revers sunt înscrise central, în relief, cu caractere înalte de 3 mm, "1903 / BĂRBĂȚIE / ȘI / CREDINȚĂ / 2000", pentru medalia cu însemn de pace, și "1916 / BĂRBĂȚIE / ȘI / CREDINȚĂ / 2000", pentru medalia cu însemn de război. Medalia cu însemn de pace este surmontată, pentru militari, de o semicunună formată din ramuri de laur, cu capetele semicununii unite printr-o bară, prin intermediul căreia se petrece panglica, iar pentru civili de o sferă cu diametrul de
Medalia pentru bărbăție și credință () [Corola-website/Science/330220_a_331549]
-
22 mm. Pe revers sunt înscrise central, în relief, cu caractere înalte de 3 mm, "1903 / BĂRBĂȚIE / ȘI / CREDINȚĂ / 2000", pentru medalia cu însemn de pace, și "1916 / BĂRBĂȚIE / ȘI / CREDINȚĂ / 2000", pentru medalia cu însemn de război. Medalia cu însemn de pace este surmontată, pentru militari, de o semicunună formată din ramuri de laur, cu capetele semicununii unite printr-o bară, prin intermediul căreia se petrece panglica, iar pentru civili de o sferă cu diametrul de 5 mm prin care se
Medalia pentru bărbăție și credință () [Corola-website/Science/330220_a_331549]
-
cu diametrul de 5 mm prin care se petrece un inel cu diametrul de 20 mm. Panglica a păstrat culorile inițiale. Pentru personalul civil de sex feminin panglica este pliată sub formă de fundă și are lungimea de 100 mm. Însemnele de război ale medaliei, existente numai la varianta pentru militari, sunt reprezentate de prezența a două spade încrucișate cu vârfurile în sus între medalie și semicunună, de textul specific pe revers, de prezența pe marginea internă a panglicii a unui
Medalia pentru bărbăție și credință () [Corola-website/Science/330220_a_331549]
-
din partea societății în general. Rasismul este puternic resimțit în general, iar particular este potențat de emergența noii drepte, inclusiv de Grupul Le Pen și de celelalte partide dizidente. Aceste grupuri au încurajat restricțiile impuse prin instituționalizarea "laicității" în Franța, interzicând însemnele islamice în sfera publică. Laicitatea susține faptul că diversele comunități religioase estompează adevăratele norme cetățenești. Acest resentiment ("haine") din partea celei de-a treia sau celei de-a doua generații de tineri cu origini Nord-africane se exprimă prin două atitudini distincte
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
Acest articol tratează însemnele gradelor militare în Forțele Armate Polone în zilele noastre. Sistemul actual polonez de ale gradelor militare este descendent direct al diferitelor sisteme folosite în trecut în armata poloneză. Numele unora dintre ele se pot urmări înapoi în Evul Mediu, de
Însemnele gradelor militare poloneze () [Corola-website/Science/329126_a_330455]
-
1516). Acest personaj misterios, în jurul căruia circulă numeroase legende privind concepția sa imaculată și originile sale creștine, este cel care a stabilit o formă definitivă de organizare precum: introducerea unei ierarhii a dervișilor și reglementarea vieții din lăcașuri, crearea unor însemne distinctive: cercelul (mengūș) și piatra (pălhenk) purtate de ramura dervișilor celibatari și adăugarea unor practici rituale. Balɪm Sultăn poartă și titlul de "pīr-i ṯănī" al doilea fondator al ordinului, ceea ce reprezintă o recunoaștere a importanței sale în crearea unei ordini
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
Bijuteriile Coroanei Polone sunt însemne regale ale conducătorilor Poloniei folosite în timpul încoronării sau la ceremonii oficiale. Singura piesă originală din colecție de pe vremea Dinastiei Piaștilor este sabia Szczerbiec. În prezent Bijuteriile Coroanei Polone sunt expuse la Muzeul Regal din Castelul Wawel, Cracovia . În anul 1000
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
Poloniei (Viteazul) ca Rege al Poloniei (vezi Congresul din Gniezno), încoronându-l și prezentându-l cu o replică a Sfintei Lance, cunoscut și sub numele de "Lancea Sfântului Maurițiu". Această relicvă, împreună cu "vexillum" atașat la acesta, a fost, probabil, primul însemn al Regatului Poloniei în curs de formare, un simbol al domniei lui Boleslau, și de loialitatea față de Împărat Rămâne. A rămas necunoscut ce imagini, au fost pictate sau brodate pe vexillum. [5] Încă din 1320 bijuteriile coroanei ale regilor polonezi
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
Împărat Rămâne. A rămas necunoscut ce imagini, au fost pictate sau brodate pe vexillum. [5] Încă din 1320 bijuteriile coroanei ale regilor polonezi s-au păstrat în tezaurul Catedralei Wawel. În 1370 Ludovic I al Ungariei a decis, să transfere însemnele regalității poloneze în Ungaria care au fost returnate în 1412 ambasadei din Rożnów de către împăratul Sigismund de Luxemburg În timpul domniei dinastiei Jagiellonilor bijuteriile au fost mutate de la catedrală la Castelul Wawel și plasate în Trezoreria Coroanei, special pregătită. În secolul
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
bijuteriile au fost mutate de la catedrală la Castelul Wawel și plasate în Trezoreria Coroanei, special pregătită. În secolul al XVII-lea au fost aduse în repetate rânduri la Varșovia, pentru ceremonialul de încoronare a reginelor poloneze. În timpul potopului din 1655, însemnele regale au fost evacuate din catedrală și ascunse în vechiul castel din Stará Ľubovňa. Acestea au fost păstrate acolo până în anul 1661. În 1703 în timpul Marelui Război al Nordului au fost ascunse din nou, în primul rând în Silezia, apoi
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
ascunse în vechiul castel din Stará Ľubovňa. Acestea au fost păstrate acolo până în anul 1661. În 1703 în timpul Marelui Război al Nordului au fost ascunse din nou, în primul rând în Silezia, apoi în Moravia. În timpul dublei alegeri din 1733, însemnele regalității au fost furate de către urmașul lui Stanisław Leszczyński, contele Franciszek Maksymilian Ossoliński, Marele trezorier al Coroanei, care le-a ascuns în Biserica Sfintei Cruci din Varșovia. În 1734, cu toate acestea, au fost recuperate din ascunzătoare și depus în
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
trezorier al Coroanei, care le-a ascuns în Biserica Sfintei Cruci din Varșovia. În 1734, cu toate acestea, au fost recuperate din ascunzătoare și depus în Mănăstirea Jasna Gora, unde au rămas până în anul 1736. În 1764, cu acordul Seimului, însemnele regale au fost transportate la Varșovia pentru încoronarea regelui Stanisław August Poniatowski. [10] Mai târziu, Bijuteriile Coroanei au revenit la Castelul Wawel, unde s-au păstrat până la a treia împărțire a Poloniei în 1795. Potrivit unui inventar al Trezoreriei statului
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
, a cărei denumire oficială inițială a fost Escadrila Sanitară, a fost o unitate a Forțelor Aeriene Regale ale României încadrată cu piloți de sex feminin, care a purtat însemnele Crucii Roșii și a avut ca misiune evacuarea răniților de pe front, în al Doilea Război Mondial. Este de menționat faptul că România a fost singura țară din lume care a avut în al Doilea Război Mondial o escadrilă de acest
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
mai multe tipuri de aeronave, în principal avioane poloneze. Primele aviatoare ale escadrilei au fost Nadia Russo, Mariana Drăgescu, și Virginia Thomas. Ulterior, acestora li s-au alăturat și altele. Deoarece inițial avioanele au fost vopsite în alb, având ca însemn crucea roșie, jurnalistul italian Curzio Malaparte, le-a denumit „”, denumire preluată și de alți scriitori. Campaniile la care escadrila a participat au fost: 1941 - Basarabia și Odessa, 1942 - Stalingrad, 1943 - Crimeea. În 1942 Escadrila Albă a fost redenumită Escadrila 108
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
câteva escadrilei, în mai multe etape. Escadrila dispunea și de un aparat Potez 65. Aviatoarea Victoria Pokol s-a înscris voluntară în escadrilă împreună cu avionul ei personal Bücker Bü 131 „Jungmann”. La început avioanele erau vopsite în alb, având ca însemn crucea roșie, asemănător ambulanțelor, motiv pentru care jurnalistul italian Curzio Malaparte, aflat în 1941 în documentare pe Frontul de Răsărit, le-a spus "Escadrila Albă", denumire preluată imediat și de alți scriitori, ca George Acsinteanu. Pe front, misiunile erau executate
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
mute în însorită Californie, datorită vremii bune și a zilelor mai lungi. Compania Nestor, primul studio de film din zona Hollywoodului, a fost fondată în 1911 de David Horsley. În acel an, s-au turnat acolo cincisprezece filme independente.Faimosul însemn al Hollywoodului a fost ridicat în anul 1923 și era menit să promoveze noile dezvoltări imobiliare pe dealurile Hollywoodului, înfățișând inițial cuvântul "Hollywoodland". Pentru mulți ani semnul a fost lăsat să se deterioreze. În 1949, Camera de Comerț a Hollywoodului
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
fost acordat Cracoviei în 1000 și din acel moment, a devenit reședința regilor polonezi în următoarele secole. Istoria orașului vechi din Cracovia se învârte în principal în jurul Orașului Vechi (Centrul istoric) din zilele noastre. Aici au fost depozitate și păstrate însemnele regalității. În jurul anului 700 d.Hr., triburile locale au inițiat procesul de formare a statului Vistulan prin unire. Numeroase vestigii ale unui dig pământ odată masiv înconjoară Dealul Wawel supraviețuit până în ziua de azi. O ladă cu 4.200 de
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
este la apogeu în timpul construcției "Trattnerhof" de către Thomas von Trattner. Apar, de asemenea, și prostituatele, celebrele "Grabennymphen" ("nimfele de pe Graben"). "Graben" a cunoscut o perioadă prosperă la începutul secolului al XIX-lea. Au fost înființate atunci magazine de lux, cu însemne bogat decorate și artistice. Circulația rutieră a crescut, iar clădirile care au închis "Graben" din cele două părți au început să fie percepute din ce în ce mai mult ca un obstacol. Prima casă de economii din Austria a demolat în 1835 casele din
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
după moartea soțului ei, Cunigunda s-a retras la abația Kaufungen, din Hessa, unde a intrat în mănăstirea benedictină întemeiată chiar de ea. La momentul intrării în mănăstire, ea a oferit o relicvă din Sfânta Cruce, s-a lepădat de însemnele regale și a urmat traiul călugăresc. Astfel a rămas în mănăstire, îndeplinind munci caritabile, îngrijind pe cei bolnavi și trecându-și timpul cu rugăciuni. Ea a murit în 1040 și a fost înmormântată în catedrala din Bamberg alături de soțul ei
Cunigunda de Luxemburg () [Corola-website/Science/328681_a_330010]