17,592 matches
-
înfrângerile sunt totale. Este pusă în joc viața și moartea, compromisurile și tergiversările sunt excluse. Din acest motiv, dușmanii lui Israel trebuie să dispară complet. După o bătălie, nu există niciun supraviețuitor printre adversari. Cine pierde bătălia moare, numai cine învinge poate trăi. Insist din nou: aceasta este o lege nu a realității, ci a epopeii. Homer în Iliada face la fel. Ne surprinde faptul că găsim aceeași situație în Biblie. Nu ar trebui să fie altfel, în special în acest
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
13,22.24). Unii au contestat veridicitatea acestui document afirmând că este o operă de pură propagandă politică. În orice caz, nu se poate ca totul să fie inventat în această stelă. De exemplu, ar fi dificil să afirme „am învins «casa lui David»” dacă aceasta ar fi fost o pură ficțiune! Un rege nu se laudă că a învins o fantasmă. Inscripția conține, așadar, o mărturie interesantă despre existența unei „case a lui David” în această epocă. Nu conține însă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
orice caz, nu se poate ca totul să fie inventat în această stelă. De exemplu, ar fi dificil să afirme „am învins «casa lui David»” dacă aceasta ar fi fost o pură ficțiune! Un rege nu se laudă că a învins o fantasmă. Inscripția conține, așadar, o mărturie interesantă despre existența unei „case a lui David” în această epocă. Nu conține însă alte informații despre David care rămâne în mare parte învăluit în ceața trecutului. III. Roboam, Ieroboam și Șișac, faraonul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
că, la un secol după dispariția acestei dinastii, numele era încă adoptat în documentele oficiale ale regilor Asiriei. Alți cercetători preferă o altă explicație, poate, puțin mai elevată, dar nu fără valoare. Salmanasar al III-lea reușise de fapt să învingă regatul Damascului și pe Hazael în jurul anului 841 î.C. Regele Iehu a schimbat politica adoptată de predecesorii săi supunându-se Asiriei. Probabil, documentul lui Salmanasar al III-lea vrea să creeze un contrast între „perfidul” Hazael din Damasc și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
recucerirea regiunilor asupra cărora își extinsese dominația bunicul său, Salmanasar al III-lea. În urma victoriei decisive împotriva regelui Arpad în anul 805 î.C., a reușit să controleze partea de nord a Siriei. De acolo, coborând spre sud, l-a învins pe regele Damascului și și-a extins hegemonia asupra întregii regiuni Siria-Palestina. În inscripția de la Calahu, Hadad Nirari afirmă că stăpânește toată regiunea, până la Edom și Filisteea la Sud. O stelă a aceluiași rege, găsită la Tell el-Rimah, menționează tributul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
viața și politica țării. Acestea sunt centrele de interes ale autorilor. Însă, ceea ce se întâmplă dincolo de frontiere și nu afectează direct destinul poporului nu este „înregistrat” în cronicile biblice. Se poate presupune însă că regele Ioaș a reușit să-l învingă pe Ben Hadad al III-lea pentru că acesta din urmă fusese slăbit de campaniile lui Hadad Nirari al III-lea. Despre aceasta Biblia nu relatează desigur nimic. Pentru a susține această opinie despre tăcerea Biblie cu privire la anumite evenimente internaționale, ajunge
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Samaria și alte mici regate căutaseră sprijinul Egiptului, conflictul dintre Asiria și Egipt devenise inevitabil. În jurul anului 720 î.C., a avut loc o primă bătălie la Rafia, cetate la sud de Gaza, și Sargon al II-lea i-a învins pe egipteni și pe aliații lor, filistenii din Gaza. Cum Regatul lui Iuda nu era direct implicat în conflict, Biblia nu a păstrat nici o amintire a acestei campanii. Is 20 vorbește de o ulterioară campanie pe care Sargon al II
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
C. s-a aprins o licărire de speranță pentru Iuda și Ierusalim. După câțiva ani de liniște, Senaherib (705-681 î.C.), succesorul lui Sargon al II-lea, a avut de înfruntat grave probleme interne. Sub influența caldeului Merodah-Baladan care fusese învins de Sargon al II-lea, dar care a reușit să urce din nou la tronul Babilonului, au izbucnit răscoale în tot imperiul și Ezechia a profitat de situație pentru a-și recuceri măcar parțial independența. A reluat vechea politică de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și y este preferat lui x de toți cei care nu sunt în V. Cele două concepte, cel de aproape decisivitate și cel de decisivitate, trebuie înțelese ca în Sen (1970a): „în sens larg, o persoană este aproape decisivă dacă învinge atunci când există opoziție, și este decisivă, indiferent dacă există opoziție sau nu [...]; a fi decisiv este întrucâtva o condiție mai tare decât a fi aproape decisiv, deoarece prima o implică pe a doua.” [Sen, 1970, p. 43] footnote> [d.1
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
sensul lui adânc gravitațional, se dezvăluie în întregime în frică. În frică sunt, dar nu sunt liber, și astfel, omenește, nu sunt. De aceea frica deschide totodată către forma cea mai înaltă a libertății: doar în măsura în care ea apare și o înving, îmi dovedesc sau fac dovada faptului că ceva (în numele căruia o înving) este mai puternic decât condiționarea mea; că eu sunt în altă parte decât în limitele condiționării mele; că eu sunt liber față de suprema mea condiționare, de însuși faptul de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
frică sunt, dar nu sunt liber, și astfel, omenește, nu sunt. De aceea frica deschide totodată către forma cea mai înaltă a libertății: doar în măsura în care ea apare și o înving, îmi dovedesc sau fac dovada faptului că ceva (în numele căruia o înving) este mai puternic decât condiționarea mea; că eu sunt în altă parte decât în limitele condiționării mele; că eu sunt liber față de suprema mea condiționare, de însuși faptul de a fi în nemijlocirea lui. A mă hotărî știind ce este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
faptul de a fi liber: ceva este mai important decât faptul de a fi, și acest „ceva“ este însăși libertatea ca fel al meu adevărat de a fi. Cel curajos este cel care, fiindu-i frică, merge înainte. El se învinge pe el, după ce s-a proiectat în afară, în spațiul faptei și al primejdiei. El învinge în el grija instinctivă pentru limita lui, pentru eul lui ireductibil. Și tocmai pentru că hotărârea și curajul pot câștiga în fața acestei griji, frica devine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ceva“ este însăși libertatea ca fel al meu adevărat de a fi. Cel curajos este cel care, fiindu-i frică, merge înainte. El se învinge pe el, după ce s-a proiectat în afară, în spațiul faptei și al primejdiei. El învinge în el grija instinctivă pentru limita lui, pentru eul lui ireductibil. Și tocmai pentru că hotărârea și curajul pot câștiga în fața acestei griji, frica devine un instinct negociabil la nivelul libertății. În frică survine deci o confruntare decisivă: între ceea ce este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
învinsă - este un concept de relație. În frică eu atârn de ființa „celuilalt“, a celui care îmi provoacă frica. Este nevoie de „celălalt“ pentru ca frica să ia naștere și este nevoie apoi de „celălalt“ pentru ca, în raport cu el, să-mi pot învinge frica pe care el mi-a provocat-o. În primă instanță se pare că „celălalt“ nu cunoaște frica; el este doar cel care o provoacă. Câtă vreme sunt biruit de frică, „celălalt“ rămâne puternic: puterea lui se înalță pe frica
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
puterea lui se înalță pe frica mea. Spectacolul fricii mele îl face pe „celălalt“ să fie neclintit în ființa lui și sigur de sine. Dintre noi doi, doar eu știu ce înseamnă frica. Însă din clipa în care frica este învinsă, ea afirmă cu o forță neașteptată voința și libertatea celui curajos și provoacă la rândul ei, în calitatea ei de frică învinsă, frica: frica celuilalt. Pentru că „celălalt“ este nu numai cel care îmi provoacă frica, ci și acela care îmi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în calitatea ei de frică învinsă, frica: frica celuilalt. Pentru că „celălalt“ este nu numai cel care îmi provoacă frica, ci și acela care îmi prilejuiește înfrângerea ei, el ajunge, la rândul lui, să cunoască frica. Frica pe care eu am învins-o devine acum frica lui. „Celălalt“, cel care a provocat frica, este acum, prin replica violentă a celui care a învins-o, înfricoșat. Libertatea care se afirmă prin frică generează astfel scenariul întâlnirii dintre două frici: frica învinsă și frica
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
acela care îmi prilejuiește înfrângerea ei, el ajunge, la rândul lui, să cunoască frica. Frica pe care eu am învins-o devine acum frica lui. „Celălalt“, cel care a provocat frica, este acum, prin replica violentă a celui care a învins-o, înfricoșat. Libertatea care se afirmă prin frică generează astfel scenariul întâlnirii dintre două frici: frica învinsă și frica celuilalt. „Frica celuilalt“ este cu atât mai mare cu cât cel care a învins frica vine în fața celuilalt „cu mâinile goale
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prin replica violentă a celui care a învins-o, înfricoșat. Libertatea care se afirmă prin frică generează astfel scenariul întâlnirii dintre două frici: frica învinsă și frica celuilalt. „Frica celuilalt“ este cu atât mai mare cu cât cel care a învins frica vine în fața celuilalt „cu mâinile goale“. El este neînarmat și forța lui rezidă doar în ceea ce el are gata de moarte în el. Și pentru că acesta este gata de moarte, celălalt preia și sacrifică, în frica lui, ceea ce acesta
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
libertății și a educării ei. Rămâne o întrebare fără răspuns cum, în condițiile extremei ei fragilități, libertatea nu dispare cu desăvârșire sau cum, în condițiile în care puterea pervertită și neconsimțirea la călăuzire sunt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de aporie. Dacă cel puternic, călăuzitor și liber, a fost la rândul său
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să o submineze dinăuntru. Rakovski fusese eliberat de agenți străini; aliații ruși își vor face datoria într-un mod exemplar și toate zvonurile despre o pace separată erau false. Apelul se încheia astfel: Nu putem permite ca germanii să ne învingă voința. Faceți-vă datoria și continuați să luptați!" Partidul Laburist Român (un grup de disidenți liberali sub conducerea lui George Diamandy) s-a adresat Sovietului Soldaților de la Socola, cerîndu-le să înceteze să se mai amestece în afacerile interne ale României
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
noastre, Dacia, condusă de regele Decebal, irita peste măsură Imperiul Roman de peste Dunăre. Astfel încît împăratul Traian a pus să fie construit celebrul său pod peste Dunăre de la Drobeta (Turnu Severin) și după ce a întîmpinat o rezistență îndîrjită l-a învins pe Decebal și i-a supus poporul. Mărturia acestui triumf poate fi văzută pe Columna lui Traian din Forumul de la Roma. Dar nu era vorba nici de triumf, nici de înfrîngere, ci mai curînd de nașterea în dureri a unei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Nu pot rămîne într-o țară în care principiile legale sînt emise doar prin decizii ministeriale", "Nu pot rămîne într-o țară guvernată prin astfel de mijloace și pe o astfel de bază". Încheia spunînd că "doctrina lui Cuza a învins". ("Doctrina lui Cuza" erau termenii pe care îi folosea Iorga întotdeauna cînd se referea la antisemitismul intransigent al acestuia). A adăugat că "preferă să nu se bucure de acest fel de drepturi" și că vrea "să se expatrieze". I-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
căreia mă voi supune fără ezitare"54. Goga, care se simțea pe drept cuvînt manipulat, a ieșit din formație, a depus fără pic de ceremonie armele și a plecat lipsit total de grație, cu o expresie devenită celebră: "Israel ai învins!" Una dintre cele mai neplăcute experiențe din istoria României luase sfîrșit. Ca să "salveze România", regele a declarat starea de asediu, a abolit viața și libertățile politice, a suspendat Constituția și a proclamat în locul acesteia o Constituție corporatistă fascistă. A suspendat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu o generație În urmă a rămas nerezolvată. țărișoarele apărute În 1918 prin prăbușirea vechilor imperii erau sărace, instabile, nesigure și nemulțumite de vecinii lor. Între războaie, Europa era plină de state „revizioniste”: Rusia, Germania, Austria, Ungaria și Bulgaria fuseseră Învinse În primul război mondial și așteptau ocazia unei reparații teritoriale. După 1918, stabilitatea internațională nu a fost restaurată și nici echilibrul dintre puteri nu s-a restabilit; a existat doar un interludiu cauzat de extenuare. Violența războiului nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel puțin nu la vest de Bug și Prut. Al doilea război mondial a mobilizat pentru prima oară statul european modern la capacitate maximă, În principalul scop de a cuceri și de a exploata alți europeni. Ca să lupte și să Învingă, britanicii și-au consumat până la epuizare resursele proprii: spre sfârșitul conflictului, războiul Înghițea mai mult de jumătate din produsul național brut al Marii Britanii. Germania nazistă, În schimb, a susținut războiul - mai ales În ultimii ani - parazitând economiile statelor-victimă (ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]