18,160 matches
-
asupra noțiunilor Deși nu sunt operații pur formale determinarea și generalizarea sunt operații asupra noțiunilor ce ușurează și accelerează procesul gândirii abstracte propriu gândirii logice., motiv pentru care sunt situate înaintea celor trei operații logice cu noțiuni consacrate consacrate în logica clasică.Ele contribuie la asigurarea consecvenței și justificării raționamentelor. Determinarea Determinarea noțiunii este operația logică de îngustare a sferei noțiunii prin adăugarea notelor conținutului noțiunii inițiale a unei note noi care se referă numai la o parte dintre obiectele care
Logica tradițională () [Corola-website/Science/313411_a_314740]
-
este: ,autorul cărții „Teoria sistemelor logice”. Generalizarea Generalizarea unei noțiuni este operația logică de lărgire a sferei unei noțiuni inițiale prin eliminarea tuturor notelor care aparțin numai obiectelor ce alcătuiesc sfera acestei noțiuni. Definiția Clasificarea Diviziunea Judecata Judecata este forma logică fundamentală, caracterizată prin faptul că afirmă sau neagă ceva despre ceva și în consecință are însușirea da a fi adevărată sau falsă adică are valoare de adevăr. Raționamentul Raționamentul este forma logică fundamentală constând într-o conexiune ordonată de judecăți
Logica tradițională () [Corola-website/Science/313411_a_314740]
-
noțiuni. Definiția Clasificarea Diviziunea Judecata Judecata este forma logică fundamentală, caracterizată prin faptul că afirmă sau neagă ceva despre ceva și în consecință are însușirea da a fi adevărată sau falsă adică are valoare de adevăr. Raționamentul Raționamentul este forma logică fundamentală constând într-o conexiune ordonată de judecăți în vederea dobândirii unor judecăți noi. Cunoașterea și însușirea logicii tradiționale are impact direct asupra formării și dezvoltării naturale a capacității de gândire a omului, în special în perioada formativă. Această funcție este
Logica tradițională () [Corola-website/Science/313411_a_314740]
-
ceva despre ceva și în consecință are însușirea da a fi adevărată sau falsă adică are valoare de adevăr. Raționamentul Raționamentul este forma logică fundamentală constând într-o conexiune ordonată de judecăți în vederea dobândirii unor judecăți noi. Cunoașterea și însușirea logicii tradiționale are impact direct asupra formării și dezvoltării naturale a capacității de gândire a omului, în special în perioada formativă. Această funcție este îndeplinită datorită nivelului accesibil de abordare a formelor și legilor de gândire, precum și datorită folosirii limbajului natural
Logica tradițională () [Corola-website/Science/313411_a_314740]
-
Paul Gauguin la Pont-Aven, care îi dă sfaturi prețioase cu privire la pictură. Acesta îl încurajează să se debaraseze de constrângerea imitativa în pictură, să folosească culorile pure, vii, să nu ezite în a exagera propriile viziuni, să dea creațiilor sale o logică proprie, decorativă și simbolică. Revine la Paris cu un tablou pictat sub îndrumarea lui Gauguin, care trezește entuziasmul prietenilor săi. Tabloul capătă denumirea "Le Talisman" ("Talismanul"). Tabloul este caracterizat prin suprafețe mari, colorate, și prin claritatea tonurilor aplicate pe aceste
Paul Sérusier () [Corola-website/Science/313812_a_315141]
-
lung metraj, “Greva” (1924) se aseamană cu “Pravda” al lui Vertov. Eisenstein introduce în film teoria montajului de atracție. Important e să combini reacțiile emotive ale publicului, nu să înfățișezi faptele. Astfel, nu e nevoie neaparat de subiect sau de logică în film. Filmul “Greva” are următoarele principii: Eisenstein este de acord cu ideologia “colectivistă”. După filmul Crucișatorul Potemkin socotit de el o victorie a “montajului atracțiilor”, Eisenstein elaborează teoria “cinematografului intelectual”, cu subiect. În afară de emoții dorește să introducă și concepte
Serghei Eisenstein () [Corola-website/Science/313838_a_315167]
-
validări și valorizări a naturii contradicției, acordându-i acesteia rolul de factor euristic cu mare putere predictivă în domeniul cunoașterii științifice. Iar acest lucru nu îl putea realiza decât dacă își asuma riscul de-a relaxa fundamentarea filosofică absolutistă a logicii aristotelice. În acest sens, edificiul teoretic lupascian poate fi considerat ca un răspuns la următoarea întrebare: „ce se va întâmpla dacă se neagă caracterul absolut al principiului non-contradicției, dacă se introduce contradicția, o contradicție ireductibilă în structura, funcțiile și operațiile
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
acest sens, edificiul teoretic lupascian poate fi considerat ca un răspuns la următoarea întrebare: „ce se va întâmpla dacă se neagă caracterul absolut al principiului non-contradicției, dacă se introduce contradicția, o contradicție ireductibilă în structura, funcțiile și operațiile înseși ale logicii?”. În viziunea tradițională, contradicția semnala o situație anormală în cadrul unei teorii, anomalie asociată cu un impediment în aflarea legilor exacte ale naturii și care, în consecință, trebuia numaidecât să fie înlăturat. Lupașcu se distinge net de această atitudine, valorizând contradicția
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
să fie înlăturat. Lupașcu se distinge net de această atitudine, valorizând contradicția, din punct de vedere logic și epistemologic, ca pe un dat intrinsec oricărei achizitii științifice și ca pe un factor propulsor în progresul cunoașterii. În limitele acestor considerații, logica revendicată de Lupașcu este definită ca: „știința primă a dinamismelor contradictorii din orice experiență” , ceea ce implică urmări notabile în problema cunoașterii. Logica cunoașterii sau experiența științifică se constituie în urma unor observații capitale: Acestea sunt principalele idei care au anticipat metoda
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
dat intrinsec oricărei achizitii științifice și ca pe un factor propulsor în progresul cunoașterii. În limitele acestor considerații, logica revendicată de Lupașcu este definită ca: „știința primă a dinamismelor contradictorii din orice experiență” , ceea ce implică urmări notabile în problema cunoașterii. Logica cunoașterii sau experiența științifică se constituie în urma unor observații capitale: Acestea sunt principalele idei care au anticipat metoda gnoseologică și epistemologică edificată de Lupașcu, menită să confirme valabilitatea unei abordări non-identitare și contradictoriale asupra realității. Metoda pe care Lupașcu și-
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
Lupașcu, menită să confirme valabilitatea unei abordări non-identitare și contradictoriale asupra realității. Metoda pe care Lupașcu și-a întemeiat întreaga construcție filosofică constă în formularea unui postulat și a unui principiu pe baza cărora se fundamentează un limbaj axiomatizat, o logică ce nu mai ține cont, cel puțin în aparență, de principiile logicii aristotelice. Logica lui Lupașcu definește natura energiei și comportă trei orientări principale valabile atât în cadrul elementelor cât și în cele ale operațiilor logice. Prin intermediul acestei logici, Lupașcu își
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
Metoda pe care Lupașcu și-a întemeiat întreaga construcție filosofică constă în formularea unui postulat și a unui principiu pe baza cărora se fundamentează un limbaj axiomatizat, o logică ce nu mai ține cont, cel puțin în aparență, de principiile logicii aristotelice. Logica lui Lupașcu definește natura energiei și comportă trei orientări principale valabile atât în cadrul elementelor cât și în cele ale operațiilor logice. Prin intermediul acestei logici, Lupașcu își revendică dreptul de-a relativiza noncontradicția afirmând că "" (excluderea terțului) trebuie să
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
care Lupașcu și-a întemeiat întreaga construcție filosofică constă în formularea unui postulat și a unui principiu pe baza cărora se fundamentează un limbaj axiomatizat, o logică ce nu mai ține cont, cel puțin în aparență, de principiile logicii aristotelice. Logica lui Lupașcu definește natura energiei și comportă trei orientări principale valabile atât în cadrul elementelor cât și în cele ale operațiilor logice. Prin intermediul acestei logici, Lupașcu își revendică dreptul de-a relativiza noncontradicția afirmând că "" (excluderea terțului) trebuie să fie înlocuit
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
axiomatizat, o logică ce nu mai ține cont, cel puțin în aparență, de principiile logicii aristotelice. Logica lui Lupașcu definește natura energiei și comportă trei orientări principale valabile atât în cadrul elementelor cât și în cele ale operațiilor logice. Prin intermediul acestei logici, Lupașcu își revendică dreptul de-a relativiza noncontradicția afirmând că "" (excluderea terțului) trebuie să fie înlocuit cu "" (includerea terțului). Așadar, în "Principiul antagonismului și logica energiei", postulatul logicii contradictoriului este enunțat astfel: „"Oricărui fenomen, sau element, sau eveniment logic, ca
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
orientări principale valabile atât în cadrul elementelor cât și în cele ale operațiilor logice. Prin intermediul acestei logici, Lupașcu își revendică dreptul de-a relativiza noncontradicția afirmând că "" (excluderea terțului) trebuie să fie înlocuit cu "" (includerea terțului). Așadar, în "Principiul antagonismului și logica energiei", postulatul logicii contradictoriului este enunțat astfel: „"Oricărui fenomen, sau element, sau eveniment logic, ca și judecății care îl gândește, propoziției care îl exprimă sau semnului care îl simbolizează: lui e, de exemplu, trebuie să-i fie asociat întotdeauna, structural
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
atât în cadrul elementelor cât și în cele ale operațiilor logice. Prin intermediul acestei logici, Lupașcu își revendică dreptul de-a relativiza noncontradicția afirmând că "" (excluderea terțului) trebuie să fie înlocuit cu "" (includerea terțului). Așadar, în "Principiul antagonismului și logica energiei", postulatul logicii contradictoriului este enunțat astfel: „"Oricărui fenomen, sau element, sau eveniment logic, ca și judecății care îl gândește, propoziției care îl exprimă sau semnului care îl simbolizează: lui e, de exemplu, trebuie să-i fie asociat întotdeauna, structural și funcțional, un
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
deci o judecată, o propoziție, un semn contradictoriu: non-e sau ē"”. Aceste două elemente, e și ē, au proprietatea de-a se actualiza și potențializa periodic astfel încât actualizarea unuia condiționează indispensabil potențializarea celuilalt. Se înlocuiește astfel principiul de bază al logicii clasice cu postulatul logicii dinamice a contradictoriului. Dacă p • non-p era expresia unei inconsistențe în logica clasică, Lupașcu nuanțează legile acestei logici prin intermediul conjuncțiilor contradicționale de bază: e ∙ ē; ē ∙ e; e ∙ ē. În această expresie, A semnifică actualizarea, P
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
propoziție, un semn contradictoriu: non-e sau ē"”. Aceste două elemente, e și ē, au proprietatea de-a se actualiza și potențializa periodic astfel încât actualizarea unuia condiționează indispensabil potențializarea celuilalt. Se înlocuiește astfel principiul de bază al logicii clasice cu postulatul logicii dinamice a contradictoriului. Dacă p • non-p era expresia unei inconsistențe în logica clasică, Lupașcu nuanțează legile acestei logici prin intermediul conjuncțiilor contradicționale de bază: e ∙ ē; ē ∙ e; e ∙ ē. În această expresie, A semnifică actualizarea, P potențializarea iar T o
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
ē, au proprietatea de-a se actualiza și potențializa periodic astfel încât actualizarea unuia condiționează indispensabil potențializarea celuilalt. Se înlocuiește astfel principiul de bază al logicii clasice cu postulatul logicii dinamice a contradictoriului. Dacă p • non-p era expresia unei inconsistențe în logica clasică, Lupașcu nuanțează legile acestei logici prin intermediul conjuncțiilor contradicționale de bază: e ∙ ē; ē ∙ e; e ∙ ē. În această expresie, A semnifică actualizarea, P potențializarea iar T o stare nici actuală, nici potențială - T ≡ ~A~P. Starea a treia justifică
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
actualiza și potențializa periodic astfel încât actualizarea unuia condiționează indispensabil potențializarea celuilalt. Se înlocuiește astfel principiul de bază al logicii clasice cu postulatul logicii dinamice a contradictoriului. Dacă p • non-p era expresia unei inconsistențe în logica clasică, Lupașcu nuanțează legile acestei logici prin intermediul conjuncțiilor contradicționale de bază: e ∙ ē; ē ∙ e; e ∙ ē. În această expresie, A semnifică actualizarea, P potențializarea iar T o stare nici actuală, nici potențială - T ≡ ~A~P. Starea a treia justifică faptul că elementele e și ē
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
potențializare, sau invers, trebuie să se afle "cu necesitate" într-un stadiu în care nu sunt nici actuale, nici potențiale față de elementele lor contradictorii. Prin urmare, nu există actualizare absolută sau potențializare riguroasă a unui constituent în detrimentul celuilalt. Din postulatul logicii contradictoriului se deduc trei disjuncții, trei dialectici, trei tipuri de silogisme ș.a. care în câmpul logicii operațiilor iau formele următoarelor implicații: Unde: ⊃ = implicație, ~⊃ = non-implicația sau implicația negativă. Desfășurarea acestor implicații este în chip necesar "transfinită", dovada evidentă a acestui lucru
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
nici actuale, nici potențiale față de elementele lor contradictorii. Prin urmare, nu există actualizare absolută sau potențializare riguroasă a unui constituent în detrimentul celuilalt. Din postulatul logicii contradictoriului se deduc trei disjuncții, trei dialectici, trei tipuri de silogisme ș.a. care în câmpul logicii operațiilor iau formele următoarelor implicații: Unde: ⊃ = implicație, ~⊃ = non-implicația sau implicația negativă. Desfășurarea acestor implicații este în chip necesar "transfinită", dovada evidentă a acestui lucru fiind aceea că o implicație, indiferent dacă este afirmativă sau negativă, nu poate fi actualizată riguros
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
matematice corespondente. Orto-deducția negativă sau diversificatoare evidențiază actualizarea implicației negative și potențializarea celei pozitive, este operația inversă care semnalează faptul că excluziunea sau legătura negativă organizează structura logicului conform unei cauzalități a variantului, ori a iraționalului . Această deducție reprezintă osatura logicii vieții, care face continuu recurs la apariția diversității fenomenului vital, biologic. Orto-deducția cuantică este descrisă de al treilea lanț de implicații, aflate în starea T, într-un echilibru simetric care actualizează contradicția. Aceasta are semnificația cauzalității dialectice și sistematice care
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
de implicații reprezintă ceea ce Lupașcu denumește para-deducții . Acestea, spre deosebire de orto-deducții, nu au o orientare spre un anumit pol - al actualizării, potențializării, sau al stării T. Orto-deducțiile nu se pot lipsi de para-deducții și invers, și unele și celelalte sunt articulațiile logicii contradictoriului. Pe baza acestor considerații, Lupașcu ne propune distingerea a trei tipuri de spațio-temporalitate: unul orientat spre actualizarea identității și potențializarea diversității, altul invers, în care se actualizează diversitatea și se potențializează identitatea și unul contradictorial, denumit și spațiul T
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
T sau spațiul cuantic. Spațiul și timpul nu sunt deci, nici realități independente și absolute, nici intuiții a priori ale sensibilității, precum a susținut Immanuel Kant, ci „creații continue ale fecundității deductive a contradictoriului sau a energiei”. Principiul antagonismului și logica implicată de acesta, ca și exprimările și formalizările echivalente ale principiului și, nu în ultimul rând, consecințele constituirii logicii contradictoriului au valoare de prolegomene la un discurs care aduce cu sine o noutate și mai radicală: "trionticitatea" . Miezul tare al
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]