18,730 matches
-
grecescŭ."" Cetatea este menționată de voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în lucrarea să "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă în limba latină în perioada 1714-1716. Ea este descrisă astfel: ""Că această regiune trebuie să fi avut pe vremuri târguri destul de frumoase, stau mărturie ruinele vechilor zidiri care se mai găsesc ici și colo; printre altele, zidurile părăginite ale unei cetăți foarte vechi de pe malul Nistrului, numită azi Tatar-Punar, adică fântână tătarilor. Aceasta se află pe o stâncă înaltă, de la poalele căreia țâșnește un
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
de crime de război. Mai înainte ca procesele pentru crime de război să înceapă, Comandantul Suprem al Forțelor Aliate și oficialii japonezi au conlucrat în spatele ușilor închise nu doar pentru a împiedica acuzarea membrilor familiei imperiale, dar și pentru denaturarea mărturiilor celor puși sub acuzație de așa natură încât împăratul să nu fie implicat în vreun fel.nc Oficiali din justiție și membrii guvernului japonez au colaborat cu liderii aliați pentru completarea unei liste a bănuiților de crime de război. Persoanele
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
de publicul simplu în câteva ocazii succesive; Romantismul târziu reprezintă desprinderea de ascultătorul neinițiat, prin continua intelectualizare a limbajului muzical (și părăsirea tonalității pentru alte sisteme, create artificial sau pe modelul altor tradiții muzicale); consonanțele pierd numeric în fața disonanțelor. Drept mărturie actuală a procesului în cauză stă așa-numita „muzică contemporană”, foarte pretențioasă cu ascultătorii ei, adesea disonantă și neatrăgătoare la primul nivel de lectură. Situația prezentată este, totuși, tipică Occidentului european; până la formarea „Școlilor naționale” în nordul și estul Europei
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
personal al prințului și de preceptor al copiilor acestuia. În această perioadă a scris câteva comedii și vodeviluri pentru spectacolele organizate la conac, ocupându-se totodată de muzică și pictură. Cei care l-au cunoscut mai îndeaproape au lăsat numeroase mărturii despre talentul lui multilateral, despre cunoașterea aprofundată a limbii franceze și italiene, precum și despre excepționalele sale aptitudini pedagogice. În 1801, după urcarea pe tron a lui Alexandru I, fabulistului i se acordă dreptul de a reveni în capitală. În 1805
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
revoltă a deținuților care au reușit să iasă din camere prin forțarea ușilor, să se urce pe clădiri, iar în unele locuri au forțat dispozitivele de pază, cerând punerea în libertate deși nu beneficiau de acest act de clemență. Reportaje Mărturii
Penitenciarul cu regim de maximă siguranță București () [Corola-website/Science/309434_a_310763]
-
localitatea în septembrie 1941 într-un ghetou, format după evacuarea a două străzi și după opt zile au fost transportați spre lagărele din Transnistria. Văduva rabinului Abraham Jakob Mark, Perla, supraviețuind și emigrând în Palestina în anul 1944, a depus mărturie la 23 mai1961 la procesul lui Adolf Eichmann la Ierusalim, la 20 de ani după acele evenimente. Unul din fiii săi, Friedrich (Shalom) Mark, care studia medicina la Praga, a fost deportat de ocupanții naziști în lagărul de la Theresienstadt, iar
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
știa să-și povestească până la ultimul amănunt toate peripețiile vieții sale", avea umor, o minte ascuțită, era generos. În urma sa au rămas un lexicon ebraic-român, un dicționar neoebraic, o arhivă bogată în scrisori, documente, mii de predici scrise, discursuri, conferințe, mărturii ale relațiilor sale întinse cu comunități, loji "B'nai B'rith" din țară și din străinătate. S-a ocupat de personalități ale istoriei și culturii iudaice, ca Ben Zakai, Ezra, Uriel Acosta, Baruch Spinoza, de literatură, Psalmi, a întocmit un
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
cetățeni ai unei alte țări, ale căror presupuse crime fuseseră făptuite într-o altă țară. Acuzaților nu li s-au respectat drepturile omului cele mai elementare și fuseseră torturați. Martorii generalului Leopold Okulicki nu li s-a permis să depună mărturie, ceea ce încălca până și legea sovietică. <nowiki>Membrii Consiliului Unității NAționale:</nowiki> Adjunctul Delegatului guvernului, Antoni Pajdak, a fost judecat într-un proces secret și condamnat la 5 ani de închisoare în noiembrie 1945. A fost eliberat în deabia în
Procesul celor șaisprezece () [Corola-website/Science/304935_a_306264]
-
cea mai strânsă legătură cu istoria și cu tradiția actualilor țipțeri. În acest spațiu al Văii Vaserului își au originea povestirile țipțerilor, personaje fantastice - fata pădurii, omul alb, piticul pădurii. Poveștile acestei etnii și amintirile bătrânilor, ca și documentele stau mărturie despre o viață grea, primitivă a acestor oameni în trecut. După anul 1868 maghiarizarea forțată i-a afectat mult pe țipțeri, unii fiind nevoiți la acea vreme să-și schimbe numele cu altele de rezonanță maghiară. Cu românii, țipțerii au
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
-se mai multe izvoare de apă minerală (numite de localnici „borcut”) dar si un strand, cabane si pensiuni. Izvoarele de ape minerale existente chiar în oraș evidențează o fostă activitate vulcanică, iar zăcămintele bogate în polimetale de pe valea Vaserului sunt mărturie a unor vechi erupții vulcanice. Culoarele Vișeului sunt principala axă de circulație maramureșeană, fiind mărginită la est de treapta unor munți de mică înălțime, care formează bordura marilor înălțimi ale Munților Maramureșului. La est culoarul este dominat de culmea Vișeului
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
documentară cu actualul nume este din 1697 în Conscriptia lui Marsigli. Urme de locuire se găsesc însă începând cu perioada neolitică, continuând cu perioada daco-romană, când în zonă au existat exploatări miniere, și pe toată perioada evului mediu fiind suficiente mărturii asupra unei așezări cu diferite nume Arva, Haram, Chery sau Orovcakk. Primele începuturi ale acestei localităti sunt conjugate cu tendintele de dezvoltare a mineritului încă din vremea romanilor. În "Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și până astăzi", se
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
pentru pardoseli și, în trecut, la fabricarea tăblițelor pentru școlarii începători, se numește ardezie . În Europa, exploatarea gresiei este concomitentă cu apariția activităților cotidiene ale omului primitiv, faptul fiind lesne explicabil prin relativa usurință a prelucrării acestui tip de material. Mărturie sunt numeroasele figurine de gresie, dăltuite în formă de idoli, sau alte reprezentări, găsibile în diversele muzee ale civilizației sau artei pe tot cuprinsul continentului. Unul dintre cele mai edificatoare exemple în acest sens este Muzeul Pietrei (Streinmetz Museum) din
Gresie (geologie) () [Corola-website/Science/305028_a_306357]
-
decât aproape toți barbarii și mai, asemenea romanilor. Teoria cea mai plauzibilă asupra etimologiei numelui de „daci” este aceea prin care „daci” este pus în legătură cu cuvântul "dáos" din frigiană (limbă înrudită cu limba tracilor), care se traduce cu „lup”. După mărturiile anticilor dacii înșiși își spuneau "dáoi". Acest lucru poate explica forma de lup a stindardului geto-dacic. O altă variantă a etimologiei numelui de „daci” este acea prin care această denumire provine din limba dacă prin cuvântul "daca", care se traduce
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
care îl presupune ca derivând din "daca" ("cuțit, pumnal", arma caracteristică populațiilor geto-dace). Dar ipoteza cea mai plauzibilă pare a fi cea care leagă acest nume de "dáos", cuvânt care în frigiană (limbă înrudită cu limba tracilor) înseamnă "lup". După mărturia lui Strabon, dacii înșiși își spuneau "Dáoi". Pare destul de probabil că numele lor etnic derivă, în ultimă instanță, de la epitetul ritual al unei confrerii războinice. Triburi războinice cu numele de "lupi" se întâlnesc în multe alte părți (în Spania, Irlanda
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
și a preoților. Teoretic, pământul aparținea monarhului. "Comatilor" le rămânea tripla obligație față de stat (a plății dărilor, a participării la lucrările publice și a satisfacerii obligațiilor militare). La prea puținele date transmise de autorii antici cu privire la economia geto-dacilor se adaugă mărturia istoricului got Iordanes (sec. VI e.n.), care în "Istoria și originea geților", folosind și lucrarea (pierdută) a contemporanului său Cassiodor, scrie că geții au fost totdeauna superiori aproape tuturor barbarilor și aproape egali cu grecii, și după cum relatează Dio Chrysostomos
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
fondat în mare măsură pe o bună organizare militară, atât ofensivă, cât și defensivă. V. Pârvan susține că "unele procedee tactice, ca ordinea de bătaie în unghi ascuțit pentru a străpunge frontul dușman, au fost învățate de geți de la sciți". Mărturiile contemporanilor îndreptățesc presupunerea (formulată de D. Berciu) că "în epoca lui Decebal exista într-adevăr o armată permanentă care se instruia mereu" și că "se practica sistemul de recrutare teritorial-unională și pe obști". Dio Chrysostomos, care cunoștea situația din Dacia
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
interzicerii generale a limbii române în gubernia Basarabiei, „deșteptătorii neamului” erau mai puțin numeroși ca în alte teritorii românofone. Fiind însă majoritari în „Sfatul Țării”, Basarabia a fost primul teritoriu românofon unit cu vechiul regat al Românei, în martie 1918. Mărturiile antebelice relevă însă faptul că în acel moment majoritatea locuitorilor încă se identificau ca fiind „moldoveni” și nu ca „români”, nu din cauză că ar fi respins „identitatea românească”, ci deoarece „așa apucaseră din bătrâni să-și spună”. Trecerea Basarabiei de la un
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
satului a existat cu mult mai înainte și anume între anii de domnie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, adică între 1457-1504. De ce zicem astfel? Pentru că în același document care atestă prima mențiune istorică a satului Colonița, și anume - „Mărturia hotarnică a satului Merenii ținutului Orheiului (jud. Lăpușna), 5/15 septembrie 1605” găsim: „Colonița în apropiere de satul Mereni este a lui Ionașcu Grizunul și a lui Pavăl Grizunul fiind frați și prenepoții lui Gavriil Grizunul, ce pentru dreptate și
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
vertical și blocuri masive de calcar cu o configurație bizară. Fundamentul geologic al defileului este reprezentat de soluri nisipoase acoperite cu concrețiuni sferice de litotamniu peste care s-au depus resturi calcaroase de moluște, briozoare, diatomee care au format recife - mărturii ale întinderii Măriii Sarmatice și Tortoniene peste acest ținut. Pe versanții acestor stânci apa și vântul au creat câteva peșteri. De asemena, pe malul drept al Lopatnicului, chiar la marginea nordică a satului, este amplasată "Stânca Țiglău", formațiune ocrotită a
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
au ajuns pînă aici triburile nomade. Cîndva, după cum povestesc bătrînii satului, movila avea cca 2 m înălțime, dar, arîndu-se mereu, acum ea mai că s-a egalat cu restul țarinei. Documentar însă satul e menționat la 2 mai 1589, în mărturia hotarnică a moșiei Adicăuți, vechea denumire a Bricenilor. Este pomenit ca sat și în hotarnica satului Văscăuți. E vîndut de Gheorghe Mălai și soția sa Tudosia în ziua de 8 aug. 1665 lui Prodan Spătaru, care, neștiind carte, și-a
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
triburi. În partea de sud-est a satului se păstrează și azi o râpă cu numele ,Tătărasca, - o lăsătură relativ adâncă sub pădure, aici au fost găsite lulele, ciubucuri, diverse monede ținând de această perioadă. Denumirea râpii și obiectele găsite, alte mărturii istorice confirmă faptul că aici a fost dislocat unul dintre triburile hoardei Orumbet-oglu. Toponimul Tartaul ne amintește numele unui trib Caracalp-tartruulî. Un asemenea trib e posibil să fi existat și la tătarii din Basarabia, fiind dislocat aici sub pădure. Toponimul
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
domnitorul Gașpar Grațiani, care ea făcut danie acest sat lui Costea Buceac, care era mare Vornic de Țara de Jos. Satul mai este amintit și ca punct pe hotar pe valea Racovățului, în 1664 cînd domnitorul Gheorghe Duca întărește o mărturie hotarnică a sat. Ocăuți din Ținutul Hotin. Apoi se mai face o împărțeală de sate în ramura Canta a neamului Cantucuzino în sept. 1693. După aceasta aproape un secol nu sa mai citit despre Hlinaia. Până cînd administrația militară rusă
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
reprezentat de arțar american, salcâm, plop, ulm etc. În luncile inundabile sunt răspândite rogozul, stufului, pipirigul etc. În satul Răuțel sunt amplasate 6 situri arheologice, inclusiv: 2 movile funerare 2 așezări Sântana de Mureș-Cernjachov și 2 mezolitice. Cele mai vechi mărturii ale existenței oamenilor pe teritoriul satului sunt cele două stațiuni mezolitice (mileniile VII-VI) - Răuțel III și Răuțel IV. Acestea au fost descoperite și cercetate în anii 2007-2008, pe locul vetrelor s-au găsit diverse așchii, lamele și alte obiecte
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
nicio mențiune a satului nu apara actele oficiale. Un document din secolul al XVIII-lea ne relatează despre un conflict dintre Mărioara Calimah cu ofițerul rus Serghie Leontiev pentru moșia Corlătenilor, ajunsă la Divanul Moldovei. Măriora Calimah a adus ca mărturie câteva hrisoave, în care sunt semnalați Corlătenii, de la 3 domnitori: Constatin Movilă, Gheorghe Ghica și Alexandru Vodă, utimul fiind data cu 28 decembrie 1792, iar primul cu 1610. Cauza și finalul conflictului nu sunt cunoscute. În această perioadă moșia aparținea
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Vodă, anul 7094 April 7. Facem înștiințare precum au venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri sluga noastră Toader velic vatag și Ionaș și frate-său Ihnat și Grozav și s-au jăluit noao cu mare jalobă și cu multe mărturii și cu megieși dinspre împrejur, zicînd, că diresurile ce au avut ei de danie de la Alexandru Vodă pe un loc pustiu la Ciulucul cel mare la fîntîna Ciobanilor, la gura pîrîului adînc și cu loc de moară în Ciulucul cel
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]