18,500 matches
-
execuția sa de către o alianță a eteriștilor și boierilor locali (aceștia din urmă alarmați de noul său program, cu tente anti-boierești). Otomanii au invadat regiunea, au zdrobit Eteria, iar boierii, văzuți ca o facțiune separată, au obținut de la Înalta Poartă privilegii și sprijinul pentru a pune capătul sistemului fanariot. Primele domnii sub Ioniță Sandu Sturdza ca Domn al Moldovei și Grigore al IV-lea Ghica ca Domn al Țării Românești - au fost de scurtă durată: deși relația de clientelism dintre domnitorii
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
în principal în exporturi de cereale) și libertatea de navigație pe Dunăre și Marea Neagră au fost recunoscute din punct de vedere juridic, permițând crearea unei flote navale în ambele Principate, precum și un contact mai facil cu negustorii europeni, cu confirmarea privilegiilor comerciale ale Moldovei și stipulate pentru prima dată la Akkerman (odată cu legăturile strânse stabilite rapid cu negustori austrieci și piemontezi, primele corăbii franceze au vizitat Țara Românească în 1830). Ocupația rusă asupra Moldovei și Țării Românești, (precum și asupra orașului bulgar
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
La sfârșitul seriei bătăliilor napoleoniene, ea nu mai deținea rolul conducător ca putere dominantă pe continent, așa cum îl avusese încă de pe vremea lui Ludovic al XVI-lea. În cele mai multe țări europene, adoptarea ideilor Revoluției franceze (democrație, egalitate în fața legii, abolirea privilegiilor, etc.) au rămas ca moștenire generațiilor următoare. Monarhilor europeni le-a fost foarte greu să restaureze starea de lucruri prerevoluționară (monarhie absolută), și au fost obligați să păstreze anumite reforme făcute în perioada domniei napoleoniene. Moștenirea instituțională napoleoniană a rămas
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
din fosta Lituanie, inclusiv Vilnius, care acum devine "Guvernoratul Vilna". La începutul secolului al XIX-lea, apar semne că Lituania ar dori un tratament mai deosebit din partea conducerii imperiale, însă fără a reuși niciodată de a se bucura de vreun privilegiu. Invazia trupelor franceze din 1812 a fost considerat un act eliberator. Speranța lituanienilor a fost spulberată la scurt timp după retragerea armatelor lui Napoleon, deoarece țarul Nicolae I intensifică rusificarea regiunii. Partea de sud-vest a teritoriului lituanian care fusese anexată
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
în sacrificiile aduse zeilor de romani și greci. Soldații romani primeau ca plată o cantitate de sare ("sal" în limba latină, de unde provine cuvântul salariu). O altă explicație este următoarea: se pare că în Roma antică, accesul la sare era privilegiul claselor superioare, și doar ofițerii primeau un supliment de bani la soldă; suplimentul se numea salarium și era oferit ofițerilor pentru ca aceștia să-și poată achiziționa sare; apoi, pe măsură ce s-au exploatat noi zăcăminte de sare aceasta a devenit mai
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
maghiari Simon de Kezai și Thuroczi scriu că, în timpul ducelui Géza (972-997) și al regelui Ștefan I (997-1038), s-au stabilit în regat, pe lîngă boemi, poloni, greci, spanioli și alții, un număr de armeni care au fost înzestrați cu privilegii și cu titluri nobiliare: ""Praeterea (inquit) intraverunt Hungariam tam tempore Ducis Geizae et Sancti regis Stephani, quam diebus regum aliorum Bohemi, Poloni, Graeci, Hispani, Hismaelitae, Bessi, Armeni etc. qui diutius in regno commorando, quam vis illorum generatio nesciatur, per matrimonium
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
armenii formați ca negustori la genovezi au pătruns în zona Moldovei, drept singurul drum comercial care le rămăsese spre Orient. Primii refugiați din Armenia aparțineau păturilor avute - aristocrați, negustori, meșteșugari care își salvau viața, bunurile, dar și credința - și, datorită privilegiilor pe care aveau să le obțină și comerțului pe care l-au inițiat în noile lor așezări venind cu caravanele în secolele al XI-lea-al XII-lea, orașele din Galiția, Polonia și Moldova au prosperat. Bun cunoscător al istoriei
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
de mișcare, s-a îmbogățit și a îmbogățit pe cărăușii și meșterii, pe oamenii de muncă mai grea ai țării." Lucrul acesta l-a înțeles Alexandru cel Bun, care, ca și Ștefan cel Mare ulterior, a acordat armenilor drepturi și privilegii, stimulând astfel contribuția lor la dezvoltarea comerțului și economiei moldovenești. Regăsim argumentul, accentuat, la B. P. Hasdeu: "Cată să observăm că armenii știau a se arăta în împrejurările cele mai momentoase destul de buni patrioți români spre a fi meritat cu
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
căreia îi alătură cinci orașe nenominalizate. Ștefan cel Mare, la rândul său, îi primise pe armenii refugiați, în 1475, din Crimeea la ocuparea acesteia de către tătari și îi așezase la Suceava, Iași, Botoșani, Roman, Focșani, când mai apoi a acordat privilegii negustorilor armeni din Lemberg, care, nemaiputând trece, în drumul lor spre Adrianopol, prin Dobrogea ocupată de otomani, deschiseseră o nouă cale comercială dinspre Brugge și Nürnberg, cu tranzitarea Moldovei. Vlad Bănățeanu a consemnat această inițiativă: „Armenii au jucat un rol
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
un rol din cele mai importante în viața economică a țării noastre un rol social atât de importat în decursul mai multor secole, încât domnii moldoveni îi chemau și primeau mereu contingente noi de armeni, oferindu-le diferite drepturi și privilegii“, în vreme ce Ion N. Angelescu remarca în "Histoire Économique des Roumains": "„Dacă românii au ajuns, într-un moment al apogeului lor comercial de odinioară, să străbată regiuni depărtate, să cunoască toate țărmurile Mării Negre și să pătrundă prin strâmtori chiar în Mediterana
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
rândul său, a dat la 9 martie 1784 un hrisov de favorizare a comercianților armeni de cetățenie austriacă care făceau negoț cu vitele, în fapt reînnoirea unui alt hrisov, iscălit de unchiul principelui, Ioan Nicolae Mavrocordat. Erau întărite, astfel, vechile privilegii și adăugate altele, printre care interdicția ca localnicii să perceapă armenilor chirii prea mari pentru pășunat sau să le producă alte neplăceri, iar ispravnicilor li se lua dreptul de a-i pedepsi personal pe armeni, urmând ca delincvenții să fie
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
locală au fost Petrovici, cel dintîi primar din Cernăuți, al cărui nume l-a purtat o stradă din oraș, Hovhannes Cojocar -prefect de Humor, Mosia Tosacrațki și Ceaikovski - membri în Parlamentul austriac. După alipirea, în 1775, la Austria a Bucovinei, privilegiile acordate armenilor, ca element util statului, de către Guvernul austriac au dus la sporirea numărului armenilor. Un stimulent similar îl constituise avertismentul pe care Grigore Ghica Vodă îl dăduse la 14 aprilie 1737 starostelui de Cernăuți, să nu-i persecute pe
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Cetatea Albă și Ismail, precum și cu o moșie pe malul Nistrului, unde a obținut și dreptul de a pescui. Cînd Basarabia a trecut la Rusia, locuiau acolo 400 familii de armeni, constituind un element important. Guvernul rus le-a dat privilegii: intrarea în serviciul statu-lui, obținerea gradelor de nobilime individuală. Curînd, armenii au devenit moșieri, industriași, negustori. În 1830, sporirea numărului de armeni în Nakhicevan (Rusia), Grigoriopol și în alte regiuni a impus înființarea Eparhiei Nakhicevanului și Basarabiei, care mai includea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
a reconstruit Lembergul, a dus în noua localitate armeni. La rîndul său, Kazimir, organizatorul statului polon, i-a protejat pe armeni văzînd în ei negustori cinstiți și destoinici. În 1365, aceștia au fost înzestrați cu drepturile magdeburgheze, adică au obținut privilegiile cetățenilor germani. Probabil că atunci au trecut armenii la catolicism, căci în 1367 au fost gratificați cu o chartă care le dădea dreptul să aibă serviciu religios în armată și stabilea sediul episcopatului lor la Lemberg. Nemulțumiți, însă, de legile
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
clădit o biserică, în Hotin, și au format o colonie și în Bălți. Sub regii Ungariei András II, care la începutul sec. XIII a încheiat o alianță militară cu Armenia Ciliciană, și Béla IV, care în 1243 le-a confirmat privilegiile, armenii posedau în Transilvania mănăstiri și teritorii proprii, consemnate ca atare (Monasterium Armenorum, Terra Armenorum) într-un hrisov din 1281 al lui Ladislau IV, care a donat aceste proprietăți Congregației Augustinilor, probabil ca urmare a scăderii numărului armenilor. Două sigilii
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
la care armenii au participat activ cu forțe militare competente, populația armeană din Transilvania număra 20.000 de suflete, încît istoricul maghiar Kövári scria că abia dacă există vreun sat sau oraș în care să nu existe armeni. Drepturile și privilegiile armenilor au fost, însă, treptat, limitate de austrieci, iar pămînturile cumpărate de ei au fost declarate „proprietăți regale“. Armenii așezați de-a lungul vremii în Transilvania au fost catolicizați, acțiune inițiată în 1684 de clericul armean catolic Oxendius Vărzărescu, originar
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Al doilea oraș intens populat de armeni a fost Elisabethopolis (actualul Dumbrăveni), unde exista o colonie armenească din 1658. Ambele localități au fost declarate în 1799, prin decrete imperiale, „orașe regale libere“, iar locuitori-lor armeni catolici li s-au acordat privilegii, permițîndu-li-se să se autoadministreze, să aibă tribunale și legi proprii. Armenii transilvăneni s-au mai așezat la Gheorgheni, Frumoasa, Cluj, Sibiu, Brașov, Oradea, Arad, Aiud, Bistrița, Alba-Iulia, Reghin, Abrud, Năsăud, Odorhei, Sfîntu Gheorghe, Tîrgu Secuiesc, Deva, Carei, Ditrău, Joseni, Remetea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
odihni pe alegerea ce le va face starostea, pe aceia să-i trimiță la cămara Domniei mele și la toate, atît pentru breaslă, cît pentru dînsul, să urmeze după vechiul obicei, precum s-a urmat și mai nainte, după cuprinderea privilegiurilor și cărților domenști ce au avut și mai nainte, cari s-au văzut de Domnia mea și în condicele Divanului, pentru care poruncim Domnia mea tuturor celor ce țineți legea armenească, să aveți a-l ști de staroste al vostru
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
companiei, există un firewall. Programul client (sau sistemul client) al utilizatorului poate stabili o comunicare cu firewall-ul, prin care va putea trasmite informații de autentificare către un serviciu specializat. Astfel, o persoană cunoscută, utilizând uneori numai dispozitive cunoscute, poate obține privilegiile de securitate care îi permit accesul la resursele companiei, blocate pentru ceilalți utilizatori din Internet. Multe din programele client ale unei rețele VPN pot fi configurate in așa fel încât, pe toată durata unei conexiuni VPN active, ele să ceară
Rețea privată virtuală () [Corola-website/Science/304678_a_306007]
-
catolice, unde a adunat variate cunoștințe literare și muzicale, cultura lui perfecționându-se și prin frecventarea cercurilor literare și prin călătorii numeroase. În vremea copilăriei sale, Marele Ducat al Toscanei era încă sub stăpânirea Imperiului austriac, dar el a avut privilegiul să trăiască anii Revoluției de la 1848, ai eliberării și unificării Italiei, ai formării națiunii italiene. Activitatea lui de scriitor a început la vârsta de 20 de ani, prin recenzii pentru catalogul unui librar florentin. Această activitate a fost urmată curând
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]
-
societatea pe care o reprezenta a suferit pierderi irecuperabile. La sfârșitul anului 1889 Compania Anonimă „Lavaderos de Oro del Sur” dă faliment și își încetează existența (vezi mai jos). Lui Popper i se acordă în mod oficial o serie de privilegii: dreptul de a dispune de o armată proprie, cu uniforme și armament, bate monede proprii din aur de 1 și 5 grame și, în anul 1891, își imprimă propriile timbre poștale de 10 centavos, care, purtând inițiala numelui său, îi
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
fost limitată pentru foarte mult timp doar la membrii unei anumite trepte a ierarhiei sociale, atât în China, dar și în Japonia. În perioada Edo, a devenit posibil ca mulți daimyo, samurai, comercianți, orășeni și alte categorii sociale să aibă privilegiul de a admira sau de a poseda un bonsai. În această epocă de lărgire fundamentală a accesului la bonsai, meserii îngust specializate, precum meșteri olari de vase bonsai, și-au făcut apariția. Se presupune că numele de bonsai a început
Bonsai () [Corola-website/Science/303531_a_304860]
-
create: Francia Occidentală, Francia de Mijloc, și Francia Răsăriteană. O consecință foarte importantă a acestor războie de succesiune este întărirea fără precedent a marii nobilimi feudale, care, în schimbul serviciilor militare pentru unul sau altul dintre combatanți, primește domenii întinse și privilegii. Dinastia carolingiană va rămâne pe tron până în anul 987, impunând forme originale de conducere cum ar fi coabitarea a doi regi pentru a nu diviza regatul, forme care însă nu se vor păstra în tradiția succesorală franceză.
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
reluată în 1987 pentru filmul "Empire of the Sun" și a continuat până în prezent, cuprinzând genuri ca thriller science fiction ("Jurassic Park", 1993) sau tragedii sobre ("Schindler's List" din 1993 și "Munich" din 2005). Spielberg a spus " Este un privilegiu onorabil să-l numesc pe John Williams un prieten". În 1999, George Lucas a lansat o serie de "prequel" pentru trilogia originală "Star Wars". I-a cerut lui Williams să compună muzica pentru toate cele trei filme, începând cu "The
John Williams () [Corola-website/Science/303646_a_304975]
-
Franța, și-a câștigat în același timp respect și ură. Regina a insistat pentru un nou colocviu, care s-a deschis la St. Germain pe 28 ianuarie 1562, la unsprezece zile după proclamarea faimosului Edict din ianuarie care oferea importante privilegii celor de credință reformată. Dar colocviul s-a sfârșit când a devenit evident (după masacrul de la Vassy din 1 martie) că partea catolică se pregătea să elimine protestantismul. Beza emise în grabă o scrisoare circulară (25 martie) către toate congregațiile
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]