18,106 matches
-
municipiului Iași și în împrejurimile acestuia încă din epoca preistorică. Dar urme ale începuturilor vieții urbane în Iași se găsesc din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, numele orașului fiind menționat într-un document de garantare a unor privilegii comerciale pentru negustorii din Liov din anul 1408, care poartă semnătura domnitorului Alexandru cel Bun. Mari evenimente din istoria politică și culturală a Moldovei se leagă de numele orașului Iași. Fapt fundamental, de Iași sunt legate începuturile istoriografiei naționale românești
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
noastre și obiectivele noastre." (Kissinger 1982: 241-2) Tot asemănător cu Kennan, Kissinger (1979: 120 și urm.) vede slăbiciunile URSS ca fiind mai ales de natură internă: absența unui mecanism de succesiune, o economie slabă și conflicte tot mai acute pentru privilegiile nomenclaturii. La început, politica sa urmărea o schimbare în prioritățile politicii externe sovietice, în așa fel încît să le pună în acord cu viziunea sa asupra ordinii internaționale. În această privință, el se deosebește de abordarea lui Kennan prin aceea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
american asupra evenimentelor mondiale, larg răspîndită printre specialiștii și politicienii americani, și, pe de altă parte, percepția care predomina în exterior, a faptului că Statele Unite demonstrau mereu o capacitate unică de a impune decizii unilaterale și de a-și menține privilegiile în cadrul noii ordini internaționale. Prima leagă dezordinea intervenită de un presupus declin al puterii americane. În exterior, noua ordine percepea SUA ca fiind în continuare, de departe, cel mai puternic actor al scenei, avantajul său relativ rămînînd intact. Această contradicție
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
simplu costuri mai mari statului hegemonic pentru a obține beneficii. Acestea pot atinge un punct în care să devină în dezavantajul relativ al hegemoniei să furnizeze așa-numitul bun public. Cu toate acestea, mediul care rezultă, departe de a înlătura privilegiile din sistem, poate chiar să reducă și mai mult posibilitățile actorilor mai slabi de a beneficia de ordinea internațională. Conform acestui raționament, dacă regimurile internaționale se adaptează, ele fac asta pentru a menține privilegiile actorilor mai puternici. A da vina
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care rezultă, departe de a înlătura privilegiile din sistem, poate chiar să reducă și mai mult posibilitățile actorilor mai slabi de a beneficia de ordinea internațională. Conform acestui raționament, dacă regimurile internaționale se adaptează, ele fac asta pentru a menține privilegiile actorilor mai puternici. A da vina pe "pasagerul clandestin" înseamnă să recurgi la un limbaj moralizator deplasat și, potrivit cercetătorilor dependenței, să pui în umbră efectele întotdeauna benefice ale ordinii, pentru hegemon. Teoria stabilității hegemonice ca reactualizare insuficientă a realismului
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
variantă, nu putem înțelege de ce inițiatorul medaliei s-a oprit asupra anului 1390, si nu asupra unuia dintre anii 1389, 1391 sau 1392{\cîte 34} Cercetarea istorică ieșeana precizează că “prima menționare sigură a Iașului este din 1408 inserata în privilegiul comercial acordat de voievodul Alexandru cel Bun negustorilor din Liov”{\cîte 35}. Medalia dedicată lui Alexandru cel Bun și prezentată mai sus, fără intenția inițiatorului, mărturisita prin legendă acesteia, marchează evenimentul întâmplat cu aproape șase sute de ani in urma (prima
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
al XIV-lea papa deja conferise regelui francez dreptul de a numi episcopi și alți oficiali ecleziastici de rang. Mai mult, dintre cele trei clase sociale ale societății franceze, clerul înalt deținea locul al doilea și se bucura de multe privilegii cum ar fi scutirea de taxe. Mulți nobili au moștenit poziții ecleziastice care aveau în componență arhiepiscopii și abații dar erau complet indiferenți față de îndatoririle lor, acestea fiind de fapt văzute doar ca simple beneficii. Toate acestea au avut drept
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
reprezintă 3/4 din total. Impozitele directe principale sunt "quatre vieilles" numite astfel datorită faptului ca datează încă de pe vremea Revoluției Franceze 14 chiar dacă la acea vreme erau impozite naționale și nu locale. Revoluționarii își doreau să abolească sistemul de privilegii speciale oferite nobilimi și clerului care existase în timpul Vechiului Regim și să implementeze principiul egalității. Acest lucru a fost infăptuit pe 4 august 1789 și s-a făcut prin impunerea unui impozit general aplicat tuturor și prin desființarea impozitelor indirecte
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Loughlin, "Italy: the Crisis of the Second Republic", în Subnational Democracy in the European Union: Challenges and Opportunities (Oxford: Oxford University Press, 2004). 45 E. Aja, "Spain: Nation, Nationalities, and Regions, în ibid. 46 Aceasta se referă la sistemul fueros, privilegii fiscale care datau din Evul Mediu, prin care Țara Bascilor și Navarra mai întâi colectează taxele apoi plătesc guvernul central pentru serviciile pe care le oferă. În restul Spaniei, incluzând și celelalte "națiuni", este exact invers. Vezi J. Loughlin and
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
am început să acceptăm că democrația, ca legătură socială fondată pe egalitate, merge periculos spre declin, formând pe de-a dreptul un consens al inegalității. Pentru revoluțiile americană și franceză, mai mult decât regimul politic, conta ideea unei societăți fără privilegii și diferențe sociale. De aceea cuvântul „egalitate” era atât de important, după cum remarca Tocqueville. În timp ce denunțăm retribuțiile scandaloase ale trader-ilor nu ne mirăm în fața compensațiilor adesea superioare ale fotbaliștilor și artiștilor. Sau se acceptă fără prea multe probleme idea că
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
un al treilea care este rănit de corupție: al treilea ca „bun comun” dar și al treilea ca „sărac”, în special astăzi o dată cu venirea globalizării negative. 4. Al patrulea element constitutiv al corupției, asupra căruia studiile converg, este cunoscutul său privilegiu, acțiunea ascunsă, invizibilă. Când corupția este descoperită, indignarea noastră izbucnește înainte de toate din uimire, datorită faptului că nu ne-am dat seama, pentru că s-a propagat fără să fi auzit vreun zvon. Uneori ne mirăm în fața persoanelor implicate despre care
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
simboluri, menite să ofere o imagine a realității consonantă cu ideologia pe care o profesează. Echivalând cu o luptă pentru însușirea semnelor-putere, acțiunea politică vizează, pe de o parte, dobândirea dreptului/accesului la cuvânt, iar, pe de altă parte, dobândirea privilegiului de a impune propriile sensuri. Limbajul politic oficial are valoare normativă, impunând limitele manifestărilor discursive și prescriind conținuturile comunicărilor politice ulterioare. Pe această linie de interpretare, politica se caracterizează în mare măsură printr-o serie de raporturi simbolice: În societatea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
asocieri sintagmatice surprinzătoare, pe care le întâlnim la tot pasul în publicistica eminesciană. Jurnalistul valorifică virtuțile și potențialul semnificativ al alăturării unor cuvinte din registre stilistice distincte și din clase semantice antinomice: proletari ai condeiului, apucături administrative, grămădire la porțile privilegiilor, sfântul privilegiu, cavalerii cotului și ai calupului, roiul de albine vorbitoare, religii cosmopolite, pita lui Vodă, fizionomie fatală ș.a. Ironia devine în publicistica eminesciană una dintre armele retorice redutabile împotriva oportunismului politic și a tarelor clasei politice românești, oferind în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
surprinzătoare, pe care le întâlnim la tot pasul în publicistica eminesciană. Jurnalistul valorifică virtuțile și potențialul semnificativ al alăturării unor cuvinte din registre stilistice distincte și din clase semantice antinomice: proletari ai condeiului, apucături administrative, grămădire la porțile privilegiilor, sfântul privilegiu, cavalerii cotului și ai calupului, roiul de albine vorbitoare, religii cosmopolite, pita lui Vodă, fizionomie fatală ș.a. Ironia devine în publicistica eminesciană una dintre armele retorice redutabile împotriva oportunismului politic și a tarelor clasei politice românești, oferind în același timp
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
astfel încât "un semnificat nu este decât un semnificant pus într-o anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra că acest privilegiu este absolut vulnerabil. "Semnificantul semnificant" nu semnifică decât în raport cu "semnificantul semnificat" (problema traducerii), astfel încât și accentul pus pe semnificant cade. În De la grammatologie, Derrida surprinde o serie de contradicții în interiorul sistemului lui Saussure: pe de o parte, Saussure afirmă că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
surprinde o serie de contradicții în interiorul sistemului lui Saussure: pe de o parte, Saussure afirmă că scrierea este "imaginea" limbii, iar pe de altă parte, că scrierea și limba sunt două sisteme de semne absolut distincte; pe de o parte, privilegiul "nemeritat" al scrierii se datorează puterii sale de durată, iar pe de altă parte se afirmă existența unei tradiții orale independente de scriere și mult mai fixe decât aceasta din urmă. Toate aceste contradicții, cărora li se adaugă nepotrivirea dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
între 1231 și 1235. Fragment din LUCAS TUDENSIS, Adversus Albigensium errores; II, cap. 11: Cf. LEMMENS, în TM, 92-93. Așa cum se menționează în Legenda lui sacră și după cum mărturisesc cu fervoare mulți religioși, clerici, laici și seculari care au avut privilegiul să atingă cu mâinile lor și să admire cu ochii lor, nu cu mai mult de cinci ani în urmă, în mâinile și picioarele fericitului Francisc, soldatul lui Cristos, au apărut patru semne ale cuielor drept mărturie a victoriei perfecte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
conferi eficacitate acestui proiect mântuitor, a prezentat la Roma papei Inocențiu, în timpul consistoriului, punctele (Regulii) deja amintite și altele, notate pe o foaie, cerând ca Scaunul Apostolic să-i aprobe cererea. În ce măsură domnul papă a aprobat Ordinul Sfântului Francisc cu privilegiul său 6. Atunci papa, privind cu atenție la acel frate cu haina ruptă, fața neîngrijită, barba lungă, părul ciufulit, sprâncenele negre și lăsate, după ce a citit cererea lui, atât de îndrăzneață și imposibil de pus în practică în mod normal
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de admirație, regretând că îl disprețuise, i-a poruncit să se reîntoarcă la el curat. Francisc a alergat să se curețe de noroi și s-a întors imediat. Atunci papa, plin de compătimire față de el, a acceptat petiția și, cu privilegiul Bisericii Romane, i-a confirmat mandatul predicării și aprobarea cerută; apoi l-a binecuvântat și l-a lăsat să plece. După aceea, slujitorul lui Dumnezeu Francisc a construit un oratoriu în orașul Roma pentru a culege roadele contemplației; ca un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ridicat la atâta noblețe, ca să nu-i spunem aroganță, încât își dau tot interesul ca să fie primiți în mănăstiri și în orașe cu procesiuni solemne, cu steaguri, cu lumânări aprinse și cu lume îmbrăcată de sărbătoare; le-a fost acordat privilegiul de a oferi celor care îi ascultau o indulgență de mai multe zile ... 15. ... Predicatorii și Minorii, ducând la început o viață săracă și sfântă, se dedicau cu dăruire ministerului predicării, ascultării spovezilor, slujirilor divine în biserici, predării și studiului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
trăistuța cu cărțile lor, adică Biblia. Mai târziu, și-au construit școli, deci case și curți interioare. În ultima vreme, au înălțat biserici și încăperi spațioase și înalte, cu fonduri considerabile administrate de oameni cu autoritate. Mai mult, au obținut privilegii și indulgențe de la suveranul pontif pentru construirea de bisericuțe în orașe ca să celebreze sfânta liturghie și să spovedească, deoarece multe persoane, nevoind să se spovedească la preoții lor, în multe cazuri se găseau în mare pericol. În cele din urmă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să nu subestimeze pe ceilalți religioși, regula sau statutele altor ordine. Bucurându-se în Cristos de umilință și de sărăcie radicală, să nu se exalte pentru a părea că sunt mai buni decât alții. Mai mult, să nu aspire la privilegii sau onoruri, în detrimentul cuiva, și să nu predice fără un consimțământ favorabil sau fără îngăduire, nici să nu se amestece în treburile altora. Atunci când Francisc, noul soldat al lui Dumnezeu, a stabilit cu desăvârșire toate aceste lucruri pentru el și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fratele Giordano și ministru pe fratele Gottfried. 72. În anul Domnului 1243, fratele Gottfried și-a făcut intrarea în provincia sa. A fost o persoană foarte temperată în mâncare și băutură, iubitor al vieții de comunitate și prigonitor al oricărui privilegiu personal, binevoitor față de cei buni și sever cu cei răi. A urmat calea trasată de fratele Marquardus și a condus provincia în mod lăudabil timp de trei ani și câteva luni. 73. În anul Domnului 1243, a murit fratele Aymon
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
au intrat și unii cavaleri: Richard Gobium, Egidiu de Merc, Toma spaniolul, și Henry de Walpole. Referitor la intrarea acestora din urmă, regele a afirmat: Dacă voi ați fi fost mai chibzuiți în selectarea fraților și nu ați fi acceptat privilegii din partea altor oameni, dar mai ales dacă nu v-ați fi dovedit incomozi cu cerșetoria voastră, ați fi putut guverna peste principi». Conversația a IV-a ÎNTEMEIEREA CONVENTELOR 21. Cu timpul, crescând numărul fraților și răspândindu-se faima sfințeniei lor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
l-a susținut cu tărie pe ministrul de Anglia, fratele William de Nottingham, de sfântă amintire, după cum a făcut și fratele Grigore de Bosellis. În ciuda împotrivirii aproape a întregului capitul general, ei au reușit să câștige cauza, și anume abolirea privilegiului acordat de papă referitor la acceptarea banilor prin intermediul procuratorilor, ca și interpretarea Regulii, dată de papa Inocențiu al IV-lea, în acele aspecte în care era mai permisivă decât cea a lui Grigore al IX-lea. 56. Tot fratele Ioan
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]