18,636 matches
-
mai avea, În final, nici un sens. Existența mea devine absolut inutilă pentru mine. Disperarea și izolarea sunt formele grave ale chinului interior, fizic, sufletesc și moral, care mă duc la adoptarea soluției absurde a suicidului. Viața nu mai are nici un rost, dacă eu nu mai Însemn nimic. În acest caz, sinuciderea este singura soluție. Referitor la aceasta, Boetius scrie următoarele (De consolatione philosophieă Moartea e bună când nu Întrerupe o viață frumoasă, Când a venit pentru cei care ades au chemat
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau socială, criza omului modern este experiența ontologică negativă care-l dizolvă rapid, sfârșind prin a nu-l mai recunoaște și prin a-l desființa, așa cum anunța M. Foucault. Viața devine o problemă căreia omul nu-i mai poate Înțelege rostul și, În consecință, ea nu mai are nici un preț pentru el, după cum nici omul nu mai are nici o valoare. În acest sens, Îndemnul kantian de a vedea În om „un scop și niciodată un mijloc” este complet răsturnat, omul devenind
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
duratăi. Cetatea durează, există prin oamenii ei, iar oamenii au, la rândul lor, destinul și durata cetății lor. Acest destin cu aparență formală de istorie are două dimensiuni interioare, de structură: sufletească și morală. Destinul este durată și finalitate Împlinită. Rostul cetății este de a conferi durată existenței și de a o proiecta dincolo de existența umană limitată În timp. Prin cetate, omul Își perpetuează propria existență. Este primul pas către eternitate, către neperisabil. Din punctul de vedere al psihologiei morale, destinul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
modelul arhetipului suprem. Cea care mă conduce și Îmi deschide perspectiva acestei Împliniri este iubirea. Niciun act de restaurare psihomorală a ființei umane nu este posibil decât prin iubire. Iubirea este cea care apropie și Împlinește ființa, dându-i un rost și ajutând-o să Înainteze către perfecțiune. Aceasta este semnificația psihoterapiei morale. 31 ÎMPLINIRE ȘI EȘEC Sensul vieții Orice persoană Își revelează sieși și celorlalți propria sa natură, prin modul În care Își folosește și realizează propria viață. Viața este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care investește valoric persoana, dar, În egală măsură, „o aruncă În lume” (M. Heideggeră, după cum moartea este cea care, Întrerupând cursul vieții, Îi răpește persoanei valorile și, felul acesta „o scoate din lume”. Este firesc să ne Întrebăm care este rostul vieții, Întrucât totul pare a fi absurd, de neînțeles. Omar Khaiam sintetizează acest aspect În următorul catren: Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-i spună
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fi absurd, de neînțeles. Omar Khaiam sintetizează acest aspect În următorul catren: Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-i spună adâncul tâlc al spumii; Ce rost avu venirea? Și-acum ce rost plecarea? Acest dublu traumatism psihomoral al persoanei, cu care Începe și cu care se termină viața, compensat prin dubla natură a persoanei umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul imaterial și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sintetizează acest aspect În următorul catren: Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-i spună adâncul tâlc al spumii; Ce rost avu venirea? Și-acum ce rost plecarea? Acest dublu traumatism psihomoral al persoanei, cu care Începe și cu care se termină viața, compensat prin dubla natură a persoanei umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul imaterial și neperisabil. Ideea de dublu, deși o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
științifică, Panaite Topliceanu pe partea literară) în Consiliul General de Instrucțiune, inspector șef al Circumscripției a XII-a învățămînt, membru în „Comisiunea Cultelor și învățămîntului” din Consiliul Județean, membru în Comitetul școlar al liceului etc.18) Principalele sale idei asupra rostului liceului se găsesc în broșura Răspuns la chestionarul relativ la învățămîntul secundar (Tipografia „Progresul” M. Haber et C. Gavrilescu, Bacău, 1905, 40 p. ), care a reținut atenția lui Nicolae Iorga în „Sămănătorul”19) și a fost semnalată, în termeni amicali, de N.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
concurenții. - Cum? am întrebat - Toți se cîntăresc cu acel ce se socoate a fi mai greu și celor mai ușori li se pune plumb pe șea, pănă ce sînt toți deopotrivă grei”. (Opere, 1, ediția citată, p. 29) 7. Despre rostul lor amintește Varlaam în „[învățătură] pentru chemarea apostolilor și pentru vînarea peștilor celor cuvîntători”. (V. Opere, Ed. Hyperion, 1991,p. 145) 8. „îți iei biletul, primești doi lei de plumb ca rest de la hîrtia pe care ai dat-o «casierului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este să se definească pe sine, Bacovia se raportează, de fiecare dată, la normalitate. Un lucru îi e foarte clar, anume că: „Societatea cere mereu oameni robuști, care să se străduiască cu spor pentru ea, să-i ducă mai departe rostul”. N-a fost construit astfel. „Temperamentul”, boala, șomajul și, nu în ultimul rînd, jocul de-a poezia îl plasează, în chip fatal, de partea anormalității. Un altul ar fi tras din asta o superioritate. El, din contra, își recunoaște condiția
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spune: e șocată, crede sau se îndoiește? S ar părea că asta face: se îndoiește. Altminteri, accentele lui persuasive („Sunt cîțiva morți în oraș, iubito,”/ „E miros de cadavre, iubito,”/ „Sunt cîțiva morți în oraș, iubito,”) nu și-ar avea rostul. Dacă i-a mai rămas un gram de luciditate, ea ar putea să se întrebe nu cumva toată panica asta e un joc, o formă (e drept, ciudată) de asalt amoros, o încercare de a o cuceri cu argumente care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în proză a poemului „Trec zilele” din Comedii în fond: „Curg zilele spre cimitir/ Trist, una cîte una,/Și destrămînd al vieții fir/ Se duc pe totdeauna.” Și acesta evocă o stare de „totală detașare de toate și lipsa de rost în viață!” „Decembre” (așa pronunța Bacovia) dă o idee despre gradul de confort la care se ajunsese în mediul burghez romînesc, inclusiv în cel din provincie. Și încă o observație: deoarece o admiră, poetul i se adresează „iubitei” ca unei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p. 1) se încheia cu aceste fraze: „A murit Marconi. După el au rămas atîtea invenții frumoase, cum și o moștenire de cîteva miliarde [de] lei. Ce va lăuda posteritatea și ce vor învăța copiii noștri: invențiile lui Marconi, sau rostul bogățiilor lui?” Am deschis mai multe dicționare, ca să verific dacă răspunsul sugerat chiar prin întrebare de autor (cineva care semna Ștefan Mohor) e întru totul corect. în Personalități ale științei (1977), articolul despre Guglielmo Marconi (1874-1937) prezintă, cum era și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la Școala de meserii din Botoșani o troiță, pe care a pus-o în acel parc. La baza troiței a fost aplicată o placă de marmură, cu inscripția: În memoria lui M. Eminescu. Asociația intenționa ca, după ce va mai face rost de bani, să aplice pe fața troiței un medalion de bronz, ou chipul poetului. Dar, în timpul războiului, placa de marmură a dispărut, iar medalionul de bronz nu s-a mai făcut 40. În primăvara anului 1949, eu prilejul unui itinerar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pasionat, de unde i-a venit în școală oarecare faimă (Gr. Goilav). Vasile Bumbac își amintea că, de-abia sosit la Cernăuți, Mihai i-a recitat destul de bine (ziemlich gut) o poezie de Alecsandri. "Naiv, veșnic rîzînd și recitind pe de rost balade populare, avea o memorie excelentă și era de toți agreat".23 Cu învățătura a pornit-o bine. În primul semestru din clasa I, s-a clasificat al 11-lea din 69, iar în semestrul al II-lea, al 23
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și-a cerut demisia, neavînd măcar răbdarea de a-și ridica salarul pe februarie; i l-a ridicat, cu delegație, fratele său, Șerban. După aceea, cu pașaport eliberat pe 11 luni, la 11 martie a plecat spre Cernăuți. Cu ce rost s-a dus la Cernăuți? Nu s-a văzut vreo intenție serioasă pentru urmarea cursurilor, căci în primăvara anului 1865 iar a dispărut din Cernăuți. În cursul verii (1865), aflîndu-se la Ipotești, împreună cu fratele său Matei, a vizitat Dumbrăvenii, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pentru scurt timp, într-o odăiță de la seminarul teologic, unde mai locuiau cîțiva elevi credințeri, care nu plecaseră în vacanță. Apoi tot la seminar și-a găsit un loc retras, în podul grajdului. Unul dintre credințeri, Gregoriu Dragoș, îi făcea rost de ceva mîncare din ceea ce mai rămînea de la masa profesorilor. "Om închis (ni-l descrie acesta). Umbla mai tot singur. Semnele desperării se arătau în față, în umblet, în vorbă, în ordinea veștmintelor de pe dînsu (...) Flămînzia mereu. Nu era de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
greutăți și mari supărări. Șerban, care de bine de rău se oploșise, ca ajutor, pe lîngă un medic chirurg, Oppolzer, din Viena, încă din toamna lui 1871 era venit la Ipotești, spre marea supărare a părinților, pentru că sta acasă, fără rost. Matei cerea bani pentru gazdă și întreținere, ca licean la Botoșani. Așa stînd lucrurile, banii, pe care poetul trebuia să-i primească lunar, la Viena, ori nu veneau regulat, înainte de începutul lunii, ori nu veneau deloc. Prin scrisorile și telegramele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
el era plecat din Iași Junimea a hotărît să-i acorde și un stipendiu de 10 galbeni pe lună, pentru urmarea cursurilor. Nu cu același entuziasm l-au întîmpinat ai săi de la Ipotești. Șerban era tot acasă și tot fără rost, Iorgu, ofițerul, încă de pe la 15 sept. venise acasă, grav bolnav de tuberculoză, pentru a fi îngrijit de familie, cu medici din Botoșani, iar pentru Matei, înscris în clasa a V-a, la liceul "Laurian", bătrînul Eminovici deja dăduse 22 galbeni
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ar fi realizat atât de mult. Frick citea și traducea mult din ceea ce Yourcenar scria. Îi ținea la distanță pe cei ce-i iroseau timpul, în așa fel încât partenera ei să înainteze cu scrisul, și întâi de toate făcea rost de bani. A continuat să servească ca paznic permanent și sfetnic neclintit al locului lor de refugiu. A organizat rutina zilnică a Margueritei, dându-i acesteia posibilitatea de a face față intransigențelor vieții, ghidând-o prin banala ei logistică. De
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
noștri au fost impresionați de preocuparea sa pentru edificarea cititorului și, de aici, de mijloacele utilizate pentru a-l convinge, de tonul ei atât de adecvat. Între alții, Dan Hăulică a înțeles această "lizibilitate a actului" de a scrie cu rost și frumusețe 30. S-a observat că elanul către echilibrul între mesaj și modul lui de transmitere este rodul unui spirit inclinat spre sinteze dar și al unei arte de ținută clasică, care, fără a elimina tragicul, reușește să-l
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
duce din nou la rolul instituțiilor și grupurilor în structurarea sistemului și la fazele sistemului politic în timpul cărora operează aceste structuri. De ce sistemul politic și nu statul? Înainte de a analiza aceste faze trebuie să examinăm o întrebare preliminară: are vreun rost introducerea unui nou concept atunci când altul a fost întrebuințat de generații întregi, și anume acela de stat? Constituționalismul poate fi privit ca un element care pune la dispoziție o structură oarecum restrânsă, deoarece se aplică numai țărilor liberale, dar conceptul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nu îl aproximează, ci îl circumscrie ca pe un dat imanent propriei făpturi: "Născutu-te-a pur Neantul fii mereu acela!". Căci neantul e leagănul și mormântul poetului, e partea de veșnicie care îi este dată, spațiul matrice în care își află rostul noile interogații aruncate Creatorului. O frază a lui Sartre despre figurile fantomatice din opera unui artist suprarealist ("O figură de Giacometti este însuși Giacometti producând micul său neant local") este valabilă și în cazul pânzelor textuale ale lui Aruștei. Orice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să o facă. Dominate, fără excepție, de o dialectică a căutării și dezvăluirii, poemele din aceste cărți sunt scrise sub formă de exerciții autoscopice, în care tentația revelării de sine în amestecul obișnuit de contrarii se conjugă cu meditația asupra rosturilor adânci ale firii. În Alt fel de anabasis, Poarta, La marginea din La descălecatul prezentului sau învățăturile străinului către fiul său pe care l-a vândut, regula după care poți uita, absurd, de pe când lumea avea față de sticlă din despre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sufletul lumii,/ trup omenesc,/ melci și copaci./ Oamenii le-au deslușit/ și le-au încifrat iarăși/ în statui, în temple, în zugrăveli.// Am înțeles darul/ Și îl caut mereu pe pământ". În volumele ulterioare ale Mariei Mănucă, certitudinea acestui nou rost al demersului creator revine însă din ce în ce mai frecvent în atenția poetei, ba chiar, de la un moment dat încolo, devine dominanta tematică a textelor. Renunțând la echivalarea directă sau la obsesia complementarității ambelor forme de expresie estetică pe care le stăpânește, ea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]