17,957 matches
-
se crede-n Alma Mater, Se-avântă-nvățăcei de cuget cu gândul în eter, Cercând a prinde totul ce-i mai presus de fire Magiștrii ninși de vreme-știința lumii toată Surâd cu bonomie la judecăți pripite, Îmbie la prudență-n oceanul de ispite, Rostind în adevăruri ce fi-va să se poată Stai, tinere, o clipă și printre cărți adastă Afla-vei ce prin secoli s-a zămislit cu minte Că drumul înspre-nalturi e cale-atât de vastă E zbucium, înțelege-i ocean cu
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
1835 drept local pentru Academia Mihăileană, la fostul palat al vel-vistiernicului Alecu Balș, devenit din anul 1860 local propriu al Universității. Acesta dispunea, pe lângă 26 de camere, de o aulă, în care s-a desfășurat ceremonia propriu-zisă. Filaret Scriban a rostit cuvântul inaugural, Kogălniceanu a citit decretul de înființare, iar domnitorul a înmânat celui dintâi decretul, sigiliul, steagul și sceptrele. Alături de vechile edificii din secolul al XVIII-lea și de alte resturi de zidiri din secolele al XVI-lea și al
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
al Universității era atunci Nicolae Culianu, iar primar al Iașului, Vasile Pogor. Inaugurarea clădirii, care dispunea de 214 săli, aula de 350 de locuri și biblioteca, s-a făcut cu mare fast, în prezența familiei regale. Discursul inaugural a fost rostit de Spiru Haret, ministrul instrucțiunii publice și al cultelor, în acea memorabilă zi de 21 octombrie 1897. În anul inaugurării edificiului sunt realizate două medalii. O primă medalie (65 mm, argint și aramă), considerată oficială, are pe revers (fig. 39rv
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
iar la picioarele zeiței: A MEDICIS MOLDAVIAE MDCCCXLII. În ziua de 22 aprilie, ora 11 dimineața, primi principele în sala tronului pe toți medicii din capitală, și bătrânul protomedic Postelnicul Dimitrie Samurcaș oferi Înălțimei Sale medalia după ce Aga Dr.Vârnav rosti în prezenta înalților demnitari o înflăcărată alocuțiune”. Scrisoarea de mai sus o primă și veritabilă lucrare de literatură medalistică românească este semnalată de V. Bologa, care remarcă greșeala din transcrierea legendei aversului GREGORIO STOURDZA în loc de GR. STURDZA, de către autorul scrisorii
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
tragediei Orbecche (1541). Versurile ample, de 15 silabe, în metru iambic, ale traducerii, prefațează subiectul unei istorii în care dragostea înfruntă și desfide, fie și pentru puțină vreme, moartea, devenită în Prolog personaj alegoric adus pe scenă pentru a-și rosti sumbrul monolog. Defilează trist în ultima dintre traducerile lui D., ca într-o arhaică versiune a Panoramei deșertăciunilor, alaiul fantomatic al „chesarilor” de altădată invocând visul de glorie al cetăților spulberate în țărână, Semiramida și „Machidon”, „Râmul” și „Atina”, piramidele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Principatele Unite”. Alegerea de deputați pentru adunarea care urma să hotărască persoana domnitorului, lărgirea dreptului de vot, libertatea tiparului sunt subiectele principale. Gazeta a anunțat cu entuziasm știrea alegerii lui Al. I. Cuza ca domn al Moldovei, tipărind și discursul rostit de M. Kogălniceanu cu acest prilej. Când Al. I. Cuza este ales domn și în Țara Românească, Bolintineanu elogiază evenimentul (O pagină frumoasă în istoria țării). Publicația a susținut pe domnitor în toate reformele întreprinse (reorganizarea armatei, secularizarea moșiilor mănăstirilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
al unui loc geografic dat. Și, mai cu seamă, francofonul se vede pus față în față cu o civilizație diferită de a sa, cu care nu are în comun nici referințele, nici imaginarul. El poate, bineînțeles, să se încăpățîneze să rostească această diferență, sau se poate alina "cuibărindu-se" într-un loc lipsit de contururi fizice, un loc formidabil de libertate și creativitate transculturale, un adevărat spațiu identitar, capabil să producă forme noi, ce nu pot fi atașate unei configurații geografice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
linie de demarcație foarte clară între universul intim și societate. Această fractură între viața familială și viața socială dă naștere multor ipocrizii în societățile noastre. Sper să sparg această linie de front. Și am renunțat la limba persană pentru a rosti durerea unei femei din țara mea. (ibid.) Abandonul limbii sale în beneficiul unei libertăți creatoare, sfidarea civilizației proprii printr-un ocol provocator exprimat sub mască și suprimarea vorbirii bărbatului pentru ca femeia să se poată exprima fără piedici, iată drumul întortocheat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
între două fantome, după apariția primului său roman "irlandez". Ambii păreau să-i ceară socoteală, după propriile mărturisiri. Se străduise să asculte, să privească, să înțe leagă, fără să condamne și fără să disculpe. Dar ceva lipsea, cumva nu se rostise adevărul sfîrtecat al unui catolic irlandez mîndru de originile sale și prins în contradicțiile unui război absurd. Melancolia degajată de contemplarea unei irosiri ale cărei resorturi ne scapă se îmbină cu frumusețea aspră a imnului Republicii Irlanda, Amhrán na bhFiann
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și despre sfîrșit. Dacă Roma nu e decît unul din numeroasele nume purtate de lume, aș vrea să cred că acest roman este exact ceea ce indică titlul său: o predică despre căderea Romei, care face ecou celei pe care a rostit-o Augustin în catedrala dispărută din Hippona, pentru a-și consola credincioșii că supraviețuiseră sfîrșitului lumii. Iată cum, într-un cătun corsican pierdut, barul local devine centrul provizoriu al unei mutații profunde, al unei schimbări de lume. Spre surpriza generală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
interesant e că a pus întotdeauna limba înaintea narațiunii. La fel ca și în cazul romanului de față. Djian povestește că atunci cînd a scris prima frază, "Mă tem că m-am zgîriat pe față", nu știa încă dacă fusese rostită de un bărbat sau de o femeie. Odată cuvintele așternute, s-a gîndit mult și a ajuns la concluzia că nu puteau veni de la un bărbat, așa încît s-a îndreptat spre Michèle. Nu știa nici măcar dacă avea să vorbească
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să tremure din tot trupul și am crezut că avea să-și piardă cunoștința. După aceea... erai singur pe plajă... vasul plecase și tu nu știai dacă avea să se mai întoarcă... După... după aceea... nu era Narcisse, reuși să rostească dintr-o suflare. Am inspirat adînc pentru a găsi forța de a merge mai departe și a descoperi în constanța refuzului său cea mai mică falie prin care să ajung la adevăr. După aceea nu era Narcisse.... Înainte nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui Stalin, amesteca bulimie și istorie sovietică. În a doua, Baby Jane, m-am interesat de atacurile de panică și de rătăcirile "generației Prozac". Cel mai mult mă atrag destinele sufocate, personajele mute, poveștile tăcute. Să te apropii de ne-rostit și să încerci să-l articulezi, nu asta este, oare, esența însăși a scriiturii? O poveste venită din Nord și care a făcut unanimitatea criticilor, care s-au lăsat seduși de această Purge, sau Pudhistus, care în finlandeză desemnează tot
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai sus. Pentru Ricoeur, limba ca sistem de semne este „lipsită de lume”, întrucât în cadrul ei semnele nu trimit decât la alte semne, doar vorbirea limbii sau concretizarea, actualizarea ei în discurs are o lume, cu alte cuvinte, „discursul se rostește întotdeauna în legătură cu ceva: el se referă la o lume pe care pretinde să o descrie, o exprimă ori o reprezintă.” (P. Ricoeur, 1999:98). În opoziție cu cele afirmate mai sus, un autor italian (Pagliaro) va afirma că „realitatea în
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pe care îl realizăm prin spunere; Textul austinian sună astfel: „distingem mai întâi o serie de fapte pe care le facem spunând ceva, care adunându-le împreună, prin spunere noi realizăm un act locuționar, care este aproximativ echivalent cu a rosti o anumită propoziție cu un anumit sens și referință, care este aproximativ echivalentă „semnificației” în sensul tradițional. În al doilea rând, spunem că realizăm acte ilocuționare cum ar fi a informa, a ordona, a avertiza, a promite, etc., rostiri care
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
particularizant, cu sensuri adiționale (contextuale) și semnificații proprii locutorului, intenționale. Acest fapt ne impune contextualizarea sau analiza contextuală a intervențiilor discursive, pentru a determina sensul și referința intenționate de locutor, depășind astfel „intenția lectorului” și „intenția operei”. Astfel, funcție de context, rostind cuvintele „se strică vremea”, locutorul poate intenționa să aprecieze că situația socio-economică sau politică se înrăutățesc (e metaforă) ori să sugereze că e necesară umbrela în cazul unei ieșiri (e o recomandare). 3.4. Metafora ca modalitate referențială „slabă” Indiferent
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
stare de fapte. Acest caracter fundamental descriptiv al limbajului, Austin îl va numi „iluzie descriptivă”. (cf. Moeschler, 1999:45 CONCLUZII Dintr-o perspectivă mai profundă, se poate spune că realitatea, în sens kantian de „lucru în sine”, nu poate fi rostită. Cuvintele par sau sunt nepotrivite pentru a reda o astfel de realitate, nu din cauza impreciziei lor, din contra, tocmai precizia cuvintelor face să se piardă, să se degradeze această realitate. Cuvintele nu prezintă garanția că surprind bogăția și complexitatea realității
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a mijloacelor limitate de care dispunea politica globală americană. Decît să se angajeze în acordarea directă de sprijin militar convențional oricărui regim amenințat de agresiunea comunistă, doctrina lui Nixon sau doctrina Guam (numită astfel după locul în care și-a rostit discursul din iulie 1969) pleda pentru încercarea de a regionaliza conflictele și de a limita implicarea directă a SUA: "În primul rînd, Statele Unite își vor respecta toate angajamentele prevăzute în tratate. În al doilea rînd, vom oferi protecție dacă puterea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Unde-s puii de năpîrcă?... strigă el ăDumbravă Vorniculîcu glas răgușit, intrând în cort cu mâna în șold. Li-a sosit ceasul pieirii! halal di ei, fărtați! . - Pare-mi-se că-n beție ți-ai pierdut cumpătul vorbii, jupan Vornice, rosti Doamna înstrunîndu-și mânia, ori pesemne c-ai mintea ca de prunc într-atîta trupeșie? - Taci, muiere; nu bîrfi! răspunse Dumbravă, nu doară c-ați socoti voi că-i Moldova țară di jac, să ni gioace ca pe urs o mișa pripășită
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
neagră, mahmură, aci veselă, și criticile sunt niște monoloage în care autorul nu se ia în serios. Ca un strălucit exemplu al ușurinței de a oscila de la serios la comic și chiar la funambulesc, fără falsitate, e cuvântul de întîmpinare rostit către principesa Ileana, în care se dovedește că "Triunghiul albastru" e un "cerc" al cărui centru e domnița. Sadovenist, Al. O. Teodoreanu s-a dedicat cu ardoare cronicii gastronomice, alcătuind chiar lista de bucate a Hanului-Ancuței (tentativă de pivniță pentru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1835 drept local pentru Academia Mihăileană, la fostul palat al vel-vistiernicului Alecu Balș, devenit din anul 1860 local propriu al Universității. Acesta dispunea, pe lângă 26 de camere, de o aula, în care s-a desfășurat ceremonia propriu-zisă. Filaret Scriban a rostit cuvântul inaugural, Kogălniceanu a citit decretul de înființare, iar domnitorul a înmânat celui dintâi decretul, sigiliul, steagul și sceptrele{\cîte 51}. Alături de vechile edificii din secolul al XVIII-lea și de alte resturi de zidiri din secolele al XVI-lea
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
al Universității era atunci Nicolae Culianu, iar primar al Iașului, Vasile Pogor. Inaugurarea clădirii, care dispunea de 214 săli, aula de 350 de locuri și bibliotecă, s-a făcut cu mare fast, în prezența familiei regale. Discursul inaugural a fost rostit de Spiru Haret, ministrul instrucțiunii publice și al cultelor, în acea memorabilă zi de 21 octombrie 1897{\cîte 52} În anul inaugurării edificiului sunt realizate două medalii. O primă medalie (65 mm, argint și arama), considerată oficială, are pe revers
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
iar la picioarele zeiței: A MEDICIS MOLDAVIAE MDCCCXLII. În ziua de 22 aprilie, ora 11 dimineață, primi principele în sala tronului pe toți medicii din capitală, si bătrânul protomedic Postelnicul Dimitrie Samurcas oferi Înălțimei Sale medalia după ce Aga Dr.Vârnav rosti în prezența înalților demnitari o înflăcărata alocuțiune”{\cîte 70}. Scrisoarea de mai sus - o primă și veritabilă lucrare de literatură medalistica românească - este semnalată de V. Bologa, care remarcă greșeală din transcrierea legendei aversului GREGORIO STOURDZA în loc de GR. STURDZA, de către
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
denunță vreo carte ori prin radio dă „sfaturi pe întunerec”, fie că își rememorează anii parcurși ori comunică impresii adunate de prin „sate și mănăstiri din România” sau de „pe drumuri depărtate”, fie că evocă „oameni cari au fost” sau rostește de la tribună cuvinte menite a răscoli și inflama conștiințe, el articulează frecvent propoziții pătrunse de un suflu care, cu trecerea timpului și perimarea unora dintre chestiunile abordate, nu și-a pierdut nimic din grifa stilistică, din prospețime, din puterea însuflețitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Zona aceasta, astăzi denumită Occitania deținea o cultură literară și intelectuală avansată și era locul de baștină al trubadurilor. Trubadurii erau poeți care scriau în langue d'oc, o limbă romanică numită astfel datorită modului în care cuvântul "da" este rostit: "oc" contrastând cu "oui" din nordul Franței și cu "si" din Italia și Spania. Albigenzii aveau o gândire dualistă crezând că materia aparținea răului, iar spiritul binelui, și e posibil să-și fi avut originile în doctrinele lui Mani ai
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]