18,686 matches
-
care are faima de a nu fi niciodată treaz. E unul cu mers șontîcăit, cade uneori pe drum, dar (ca și R.) cu „mînă ușoară”: abia reușind să-și țină ochii deschiși, face injecții în venă, fără să greșească. Eu tac, R. așijderea. Îi părăsesc și, trecînd prin standolă, ies în grădină. E singurul loc care-mi place aci la ei, pentru că e soare. Dincolo, în curte, e umbră, răcoare. Mă plimb printre straturi, privesc frunzele pomilor, dar iritarea sufletească de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru treapta a II-a. Încerc să mă situez contra curentului. Pregătirea subterană a devenit un fenomen de proporții. Sînt licee („Bacovia” e unul dintre ele) unde ea e obligatorie. Toată lumea știe de asta, dar cei mai mulți (mă refer la părinți) tac ca sub consemn. Doparea naște iluzia de supradotare. *Dintre defectele personale, cel pe care îl simt ca mai neplăcut e lipsa de răbdare în inițiere, în toate domeniile. Mizînd pe intuiție, sigur de numărul și varietatea cunoștințelor, am ocolit drumurile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e mai necăjit ca mine”, mi-a declarat Ani. La fel crede despre viața noastră că e „cea mai urîtă”. Și-l imploră pe Dumnezeu să trăiască, „fie și numai doi ani”, altfel! Umilit (căci eu sînt cauza tuturor insatisfacțiilor), tac reproșîndu-mi incapacitatea de a nu sesiza că înaintez plutind pe o pojghiță subțire de iluzii. *Nici tineretul nu mă cruță: „Ești unilateral, dar nici în latura ta remarcabil. Calitățile tale sînt evidente doar pentru tine, nu și pentru ceilalți”. Superbă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ibrăileanu, nici că fusese menționat de Călinescu în prefața Istoriei literaturii române, alături de alți asistenți, pentru că-i procurase „cărți, reviste ori fotografii”. Un tip profund nefericit, cu sufletul ca un burete îmbibat de oțet, o mască veșnic ostilă... G. a tăcut, prelungind ștergerea ochelarilor, iar eu am continuat: „Ceva nu înțeleg, totuși: duduia din Onești m-a ocolit numai pe mine, în cele două decenii trecute de la acel articol, sau i-a ocolit pe toți cei ce au scris de-atunci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Azi a admis că „despre Eminescu se merită să se scrie și în mai, și în iunie”! Lui Adam, care s-a îndoit de rostul unei inițiative „lansate” de el, i-a ghilotinat vorba: „Deocamdată eu gîndesc!” Stupefiat, A. a tăcut, dar mi l-a înjurat tot drumul spre casă: „Animalul!...” *Proaspăt uns director al Muzeului de Istorie din Piatra Neamț, ziaristul Cătălin Stupcanu ar fi avut (replica sa mi-a relatat-o Nancu) un acces de sinceritate, spunînd: „Uite, toți ăștia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintre două personaje, în care unul se exprimă în tirade și altul aproape monosilabic. Primul se expandează, al doilea se contractă. Virulența unuia crește pe măsura reticenței celuilalt. Fugosul se crede sfidat cînd cel de alături toarnă apă pe foc tăcînd. Pala dă un pic înapoi, după care iarăși se înalță, despletită și fierbinte. În acele momente nu mai există nici o îndurare. Dacă „mutul” s-ar preface în scrum, tot n-ar da înapoi. Din contra, perspectiva ca acel lucru să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sustrag elegant imperativului de hic et nunc, pot pretinde, în funcție de interes, că au gîndit ceea ce n au gîndit, că au suferit ceea ce n-au suferit, că au detestat ceea ce n-au detestat etc. Nu fac „cancer la inimă”, nici cînd tac, nici cînd mistifică. *Una din izbînzile (mai curînd de ordin moral decît artistic) ale serialului Om bogat, om sărac e că determină o reacție puternică, masivă, împotriva răului, întrupat în forme monstruoase de Falconetti. Publicul vede în el un semănător
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care să nu fi...” Ce dezamăgire, mai ales cînd dai peste nume ca șt. Aug. Doinaș, Geo Bogza, șerban Cioculescu și alții. În punerea lor alături cu acest gen de „colaborări” e, desigur, o demonstrație răutăcioasă. „Iată-vă, deci mai tăceți din gură!...”, vrea să sugereze „montajul”. Dacă tot am pomenit de lăudători, să notez aci următoarea frază dintr-un text cules cu 16 verzale: „Trăim deplin, muncim deplin, / omagiind conducătorul, venerînd / bărbatul păcii, solul nostru fără egal în lume”. Mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o vreme - mi-a spus C. Cojocaru - visele mele sînt întunecate. Mă visez prin cețuri, mlaștini și noroaie.” „Probabil că nemulțumirile de peste zi le imprimă această geografie”, i-am răspuns, încercînd să-i abat gîndul de la orice premoniție negativă. A tăcut, cum numai el știe să tacă. Arăta îmbătrînit, trist, uzat... Cînd am ajuns acasă, m-am dus repede la oglindă. Oare nu cumva și chipul meu e palid, scofîlcit de dificultățile materiale și de alt ordin? *Ani s-a întors
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cojocaru - visele mele sînt întunecate. Mă visez prin cețuri, mlaștini și noroaie.” „Probabil că nemulțumirile de peste zi le imprimă această geografie”, i-am răspuns, încercînd să-i abat gîndul de la orice premoniție negativă. A tăcut, cum numai el știe să tacă. Arăta îmbătrînit, trist, uzat... Cînd am ajuns acasă, m-am dus repede la oglindă. Oare nu cumva și chipul meu e palid, scofîlcit de dificultățile materiale și de alt ordin? *Ani s-a întors fără medicamente de la Lentopol, care e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le trimisese. Iritat și de asta, dar și că a fost împiedicat să treacă la celălalt subiect pe care și-l pregătise, l-a pus la punct în modul cel mai autoritar, zicîndu-i: „Acuma dialog înseamnă: eu vorbesc, tu să taci!” în loc să rîdă de democrația lui Pește, Sergiu a înghițit în sec, s-a foit ușor pe scaun și-a dres vocea, a privit în propriile hîrtii și... a amuțit. *Nenumărate sînt fețele demagogilor! Iată „Filichi”: a prins din zbor o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
comparație, „omul de teatru” e mai devotat, mai consecvent? Dar - sînt convins - și dacă toți cei de față am fi fost „oameni de teatru”, inevitabil, G. la fel s-ar fi autoevidențiat. N-am intrat în asemenea discuții, ba am tăcut și cînd a zis că „în «Ateneul cultural», Bacovia și-a publicat primele poezii”. La ședință participa „tovarășa Natalia Jipa”, o blondă coafată, fardată și rimelată, al cărei chip trăda multiple nedumeriri. *Încă una de-a lui G.: „Problema trebuie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bărbați mă adoră pe mine!...” Văzîndu-mă mirat de „avalanșă”, a ținut să mă deslușească: „Sînt rea, nici nu știi ce rea sînt, ce rea pot să fiu!...” Trecut și eu prin teatre, am privit o neîncrezător și, vorba cîntecului, am tăcut și n-am mai spus nimic. *Cum au întîmpinat ziua de 1 ianuarie anumiți scriitori? întrebarea mi-a apărut în minte aseară (seara de Revelion) în timp ce citeam însemnările lui Jules Renard din 1 ianuarie 1895. Am să caut în Amiel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi contrazis-o, aș fi îndemnat-o „să ridice steagul”, aș fi mințit-o că poate mai mult, că se apreciază greșit. De data asta însă n-am fost capabil de așa ceva. Pur și simplu, am plecat ochii și am tăcut. M-am săturat să mă ocup cu „întreținerea focului”. *Pentru „voalări” e bună, iată, și engleza: El: Ai nevoie de mine? Ea: To night, maybe! *Întîlnire neașteptată, în dreptul Arhivelor, cu Sandu Rușinoiu, fost coleg de facultate. Figură exotică, de maur
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de efort și emoție. După ce a atins pămîntul, a început să-și scuture haina de școală, care se albise de praf și var. „Ce-ai căutat acolo sus?”, l-am mustrat eu. „Te-ai murdărit, dar puteai și să cazi!” Tăcea. „Nene - a intervenit colegul său, care îi păzise ghiozdanul și ghetuțele - s-a urcat să așeze un pui în cuib”. Asta mi a dat peste cap toate bănuielile rele și m-a înduioșat. Am încercat s-o dreg, spunînd: „Ei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o gîză, un fir de păr etc.) și vrei să scoți. Zîmbind, Mihai Buznea m-a întrebat, la rîndul său: „Ce fel de dungi ați vrea să purtați: verticale sau orizontale?” Elena Ciocan, nevastă de colonel, și Constantin Bursuc au tăcut; o tăcere opacă, jenată, ca și cum totul (gluma și comentariile celorlalți) n-ar fi fost auzite ori n-ar fi fost înțelese. După mai bine de două decenii de scris la ziare și reviste, am numeroase lucruri să-mi reproșez, iar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să fie actor, asta au observat-o deja sau au s-o vadă mai mulți.” E convinsă că eforturile ei de Pygmalion feminin au eșuat. Se resemnează însă cu ideea că a căutat să facă totul „corect și fără fisură”. Tace cîteva minute, după care plonjează în reverii: „Cineva, un domn - ce-i drept cam copt -, mi a spus: C., tu ești o lume. Dacă m-aș mai naște o dată, tot nu m-aș plictisi cu tine.»” Ca să nu-i sparg
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care e situat cam la un kilometru mai sus, nașa a simțit că-i lipsește ceva. „Melixină - a tresărit ea -, oare unde am lăsat noi băiatul?” Speriate, s-au întors în mare grabă la crîșmă. Deși treaz, eu continuam să tac chitic, fapt care, ulterior, a fost interpretat ca un semn nu tocmai bun, dînd ocazia pentru avertismente de genul: „Vezi, fii atent ca nu cumva să te atragă băutura!” Mi-au fost inculcate astfel spaima de a deveni bețiv și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
coadă de pește” și l-a aplaudat îndelung. *Evreii compun cele mai reușite bancuri cu evrei, securiștii compun cele mai reușite bancuri cu securiști. Iată unul recent: „în acceleratul de București-Bacău, în același compartiment, urcă, pe rînd, trei inși. Ei tac un timp, după care primul intrat le zice celorlalți: « Hai să vă spun unul de 5...». Îl spune. Rîd toți: Hă, hă, hă! Al doilea se oferă să zică și el «unul de 10». Îl zice. Aceeași veselie. Al treilea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de tras. A fost (pe vremea lui Dej) împotriva constituirii Regiunii Autonome Maghiare, a copierii modelelor sovietice, a demagogilor de la regiune și raion etc. „Dar azi?”, am încercat eu să-l aduc spre o încheiere. „Azi e mai bine să taci, să aștepți să le rezolve natura”. Pentru el, există o ruptură între ieri și azi. Ieri, adică în urmă cu aproape trei decenii, a făcut propagandă pentru colectivizare, dar atunci, după recoltat, „unii oameni duceau acasă mii de kilograme de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Nanianu, despre care, fiți siguri, o să raporteze”. „Are și el un suflet”, a încercat Carmen să-i ia apărarea. „Suflet!... Suflet, cînd ai 7000 pe lună? La banii ăștia, sufletul se pune în paranteze”, i-a replicat el. Am tăcut, considerînd că-i posibil ca amîndoi să aibă dreptate. *Ce notăm în „jurnal”? Firește, „viața” și mai puțin lecturile, pe care le valorificăm și altminteri: cronici, recenzii, articole. Eu îmi înregistrez șocurile, temerile, coșmarurile, întristările, enervările (și, foarte rar, bucuriile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trei) pungi de carne. Ca să nu ne certăm, maistrul a hotărît să tragem la sorți. Pînă acum au luat 4, am mai rămas 26. Poate de data asta nimeresc eu biletul cîștigător: să am ce mînca de 1 Mai»”... V. tace, își suge zgomotos saliva, întinde gîtul în stînga și în dreapta, așteptînd să vadă cum reacționez. „Nea Jenică - îl asigur -, la ceea ce mi-ai povestit nu trebuie nici un sos literar, ci doar de precizat că e vorba de 1 Mai 1988
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în an!” Vidra noastră nu e fericită. Are probleme cu Răzvan al ei. Acesta - ține să precizeze - „fizic are ceva din personaj, dar n-are caracter”. „Domnu’ uită că e tată de familie și se consacră exclusiv - la Brăila - «artei»!” Tac, sînt aluzii pe care încerc să las impresia că nu le pricep, deși acopăr lucruri știute de tot tîrgul. Tăcerea mea îi permite să-și urmeze gîndul: „Eu chiar și cînd prăjesc cartofi, pot avea «nebunia existențială»”. „Dar el?”, întreb
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
no 13/1989, p. 8). *„Fericirea nu e o chestiune de mandolină”, a zis Paul Popescu-Neveanu, venit să conferențieze la Bacău. Aș fi vrut să-i replic: „Fericirea e urarea pe care o primim periodic prin cuvîntările Tovarășului”, dar am tăcut. A discuta, azi, despre fericire e similar cu a discuta despre lux. Căci, aproape pentru toți, chestiunea nu e de a fi fericit, ci de a supraviețui decent. *Acasă, am găsit, în fișe, acestă definiție dată de Shelley: „Ce-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adevărul despre gravitatea poluării apei și aerului: unele dintre substanțele nocive sînt 300 la sută peste limita admisă. Magazinul Gospodăriei de Partid asigură onoratei clientele apă minerală, care lipsește însă din magazinele obișnuite. Deputații municipali și județeni (cu excepția doctorului Leizeriuc) tac, ca și cum chestiunea poluării n-ar exista ori nu i-ar privi. Însuși primul-secretar o evită. Alaltăieri, în loc să stea de vorbă cu specialiștii din mediu și sănătate, el a preferat să meargă la „adunarea oamenilor muncii” de la procuratură, unde - se zice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]