17,656 matches
-
dând curs unei înclinații personale, urmează cursul de perfecționare în neurochirurgie în cadrul "Institutului de perfecționare și specializare a medicilor și farmaciștilor" la Clinica de Neurochirurgie București sub îndrumarea Conf. Dr. Constantin Arseni, devenind medic specialist neurochirurg. În felul acesta un urmaș al medicului militar Dumitru Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei în România (elevul Prof. Noica la Spitalul Militar Central Bucuresti), prelua de la urmasul acestuia, Conf. Dr. Constantin Arseni, făclia neurochirurgiei spre a o duce în mediul militar. Sub conducerea Col. Dr. Eugen Mareș
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
și formează un ansamblu relativ omogen. Se disting dialectele picard, normand, burgund și unul numit "françois". Această denumire provine din cea pe care o are începând cu secolul al VIII-lea regatul lui Carol cel Mare, Francia, apoi cele ale urmașilor săi: Francia Răsăriteană, Francia de Mijloc și Francia Occidentală. Aceasta din urmă va deveni "France" „Franța”. În interiorul Franciei Occidentale ia naștere în secolul al IX-lea un ducat al Franței între Sena și Loara, iar în mod și mai restrâns
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
comandanți francezi nu erau ideale: Ducele de Vendôme, numit și "Le Grand Vendôme", era un militar capabil, cu multă experiență, în vreme ce Ducele de Burgundia, fără experiență, 26 de ani, își datora poziția datorită faptului că era nepotul regelui Franței, și urmașul lui la tron. Ambițiile franceze în Bavaria și Franconia au fost distruse după Bătălia de la Blenheim. Armata lui Marlborough era formată din aproximativ 90000 de oameni (112 batalioane de infanterie și 197 escadroane de cavalerie) și era staționată la sud
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
place!» Și Sarai a necăjit-o și ea a fugit de la fața ei”. (16, 3-6) Slujnica fuge, este găsită de îngerul Domnului în pustiu, acesta îi spune să se întoarcă la stăpâna sa, să i se supună, explicându-i că urmașii ei vor fi atât de mulți, încât nu vor putea fi numărați, îi prevestește nașterea unui băiat pe nume Ismael care va fi un om dârz: „Și a găsit-o îngerul Domnului la un izvor de apă în pustiu, la
Ismael în Biblie și în Coran () [Corola-website/Science/331816_a_333145]
-
te duci?» Iar ea a răspuns: «Fug de la fața Saraii, stăpâna mea»”. „Și îngerul Domnului i-a zis iarăși: «Întoarce-te la stăpâna ta și te supune sub mâna ei!»” „Apoi i-a mai zis îngerul Domnului: Voi înmulți pe urmașii tăi foarte tare, încât nu se vor putea număra din pricina mulțimii»”. „Iată, tu ai rămas grea - îi zise îngerul Domnului - și vei naște un fiu și-i vei pune numele Ismael, pentru că a auzit Domnul suferința ta”. „Acela va fi
Ismael în Biblie și în Coran () [Corola-website/Science/331816_a_333145]
-
cu prunci: „Iar Dumnezeu a răspuns lui Avraam: «Adevărat, însăși Sarra, femeia ta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele Isaac și Eu voi încheia cu el legământul Meu, legământ veșnic: să-i fiu Dumnezeu lui și urmașilor lui»”. (17, 19) Totodată, Dumnezeu îi prevestește și soarta urmașilor lui Ismael: „Iată, te-am ascultat și pentru Ismael, și iată îl voi binecuvânta, îl voi crește și-l voi înmulți foarte, foarte tare; doisprezece voiezovi se vor naște din
Ismael în Biblie și în Coran () [Corola-website/Science/331816_a_333145]
-
Sarra, femeia ta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele Isaac și Eu voi încheia cu el legământul Meu, legământ veșnic: să-i fiu Dumnezeu lui și urmașilor lui»”. (17, 19) Totodată, Dumnezeu îi prevestește și soarta urmașilor lui Ismael: „Iată, te-am ascultat și pentru Ismael, și iată îl voi binecuvânta, îl voi crește și-l voi înmulți foarte, foarte tare; doisprezece voiezovi se vor naște din el și voi face din el popor mare”. (17, 20
Ismael în Biblie și în Coran () [Corola-website/Science/331816_a_333145]
-
roaba aceasta și pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va fi moștenitor cu fiul meu, Isaac!»” (19, 9-10) Această solicitare i s-a părut foarte grea lui Avram, însă imediat îi apare Dumnezeu, care îi spune că adevărații urmași ai lui sunt cei din spița lui Isaac, explicându-i că și descendenții lui Ismael vor forma un neam mare, căci și aceștia aparțin neamului lui Avram: „Și s-a părut cuvintele acestea lui Avraam foarte grele pentru fiul său
Ismael în Biblie și în Coran () [Corola-website/Science/331816_a_333145]
-
pentru fiul său Ismael”. „Dumnezeu însă a zis către Avraam: Să nu ți se pară grele cuvintele cele pentru prunc și pentru roabă; toate câte-ți va zice Sarra, ascultă glasul ei; pentru că numai cei din Isaac se vor chema urmașii tăi. Dar și pe fiul roabei acesteia îl voi face neam mare, pentru că și el este din sămânța ta”. (19, 11-13) Într-o dimineață Avram a luat pâine și apă, i le-a dat roabei, care a plecat cu Ismael
Ismael în Biblie și în Coran () [Corola-website/Science/331816_a_333145]
-
Știți voi mai bine decât Dumnezeu? Cine este mai nedrept decât cel care dorește mărturia de la Dumnezeu? Dumnezeu nu este nepăsător la ceea ce făptuiți»”. (2, 140) În Neamul lui Imran este invocat, încă o dată, monoteismul de expresie abrahamică, iar Ismail, urmaș al lui Abraham, este un continuator al acestei tradiții: „Spune-le: Noi credem în Dumnezeu, în ceea ce a pogorât asupa noastră, în ceea ce a pogorât asupra lui Abraham, Ismail, Isaac, Iacob, asupra triburilor, în ceea ce i-a fost dat lui
Ismael în Biblie și în Coran () [Corola-website/Science/331816_a_333145]
-
din Jack Pastorius, solist vocal și baterist de jazz, și Katherine (Catherine) Haapala Pastorius. Tatăl său avea ascendență germană și irlandeză, iar mama sa avea ascendență finlandeză și Sami. Este foarte posibil ca tatăl său să fi fost unul dintre urmașii în linie directă ai lui Francis Daniel Pastorius (1651 - 1720), întemeietorul primei colonii germane de pe teritoriul Statelor Unite, Germantown, Pennsylvania, și printre primii oameni politici americani care s-au pronunțat public pentru abolirea sclaviei. La puțin timp de la nașterea celui de-
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
Abd al-Hamid a dat dovadă de loialitate până în ultima clipă. Acesta a fost ucis în anul 750, anul în care noua putere a abbasizilor va răsturna califatul omeiad. Epistolele lui Abd al-Hamid au fost transmise mai departe și studiate de către urmașii acestuia dintre care unii au făcut parte din aparatul administrativ al noului califat abbasid. Abd Al-Hamid este unul dintre primii scriitori arabi care promovează genul epistolar. Numai o parte dintre lucrările sale au supraviețuit și aceasta numai fiindcă au fost
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
și a dezacordurilor civile (acestea sunt desemnate adesea de termenul arab "fitna" ce se poate traduce prin sciziune sau separare). Una dintre cele mai ample lucrări redactate de Abd al-Hamid se intitulează "Testament către prințul moștenitor" în care oferă sfaturi urmașului la tron al califului în chestiuni de ordin moral, religios și militar. Prin intermediul scrierilor sale, Abd al-Hamid accentuează în special virtuțile religioase ale califilor omeiazi. Îi descrie pe aceștia ca fiind pioși,cu frică de Dumnezeu și accentuează faptele religioase
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
peste 1000 scrisori redactate de Abd al-Hamid, numai 100 de pagini au supraviețuit. Corpusul constă în 62 scrisori și fragmente dintre care 37 sunt cele mai semnificative. În multe dintre lucrările lui Abd al-Hamid se oferă sfaturi unor conducători sau urmași la tron în chestiuni politice, relogioase sau sociale. Acest stil reprezintă un prim pas în direcția viitoarei literaturi politice islamice. Principala contribuție pe care Abd al-Hamid a adus-o gândirii politice islamice prin scrisorile oficiale redactate a constat în crearea
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
deasupra oricărui inamic, și cu o singură lovitură de praștie, Goliat a căzut la pământ fără suflare . După această victorie, David a ajuns peste noapte un erou, iubit de toți, iar poporul lui Israel a dorit ca acesta să fie urmașul regelui Saul la tron. Cand David a ajuns la tron, nu numai că a devenit rege al Israelului dar a primit și darul profeției Credința islamică susține de asemenea că Dumnezeu l-a învățat pe David cum să facă armuri
David în Islam () [Corola-website/Science/331872_a_333201]
-
Împreună cu dezastrul din Flandra - distrugerea armatei franceze în bătălia de la Ramillies - Torino a marcat anul 1706 ca "annus horribilis" pentru Ludovic al XIV-lea al Franței. În 1700, Carol al II-lea, ultimul monarh spaniol din dinastia Habsburg, moare fără urmași, lăsându-și tronul moștenire lui Filip, nepotul surorii sale și al lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Filip a devenit astfel Filip al V-lea al Spaniei; fiind cel mai tânăr fiu al Delfinului Franței, Filip era în linia
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
Mare în anul 1457, pe câmpul numit "Direptate". Teoctist a fost unul din adversarii reconcilierii cu Biserica Catolică în contextul conciliului de la Ferrara-Florența, din anul 1437. Mitropolitul Damian al Moldovei, participant la conciliu, a semnat actul de uniune cu Roma. Urmașul său în scaunul de arhiepiscop al Sucevei și mitropolit al Moldovei, Ioachim, a fost alungat din Moldova de gruparea din jurul lui Teoctist, care i-a luat locul. Schimbarea de direcție s-a produs în anul 1453, după căderea Constantinopolului. Mitropolitul
Teoctist I, mitropolit al Moldovei () [Corola-website/Science/335555_a_336884]
-
Românești Constantin Brâncoveanu - susținut de boieri, protectori de pe lângă Înalta Poartă - și domnul Moldovei Mihai Racoviță, pe de alta. "" poate fi înțeleasă doar cunoscând cheia („scara”). Cartea a fost scrisă la Constantinopol,în anul 1705. Manuscrisul scrierii a fost cumpărat de la urmașii lui Cantemir de către consilierul aulic Nicolae Bantîș-Kamenski și a intrat în 1783 în posesia Arhivelor Ministerului de Externe din Moscova. Titlul complet al scrierii cunoscute îndeobște ca "Istoria ieroglifică" este "Istoriia ieroglifică în doasprădzece părți împărțită, așijderea cu 760 de
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
de către Biserica Ortodoxă Română. În prezent, biserica se află în fundul unei curți ce adăpostește și casele Lahovary. Biserica și casa parohială sunt clasate ca monument istoric, cu . Biserica a fost construită din lemn, în perioada 1725-1730, de către clucerul Radu Colțea (urmaș al boierilor Doicești), pe un teren ce va intra după 1745 în componența Hanului Colțea, ce se afla vizavi de Spitalul Colțea. Prin urmare, ea a devenit cunoscută sub numele de „Sf. Ilie de la Hanul Colței”. Biserica a fost înconjurată
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
Neggev sau prezența unei migrații kenite sau kenizite dinspre Neghev. Pentru ei (Joseph Blenkinsopp) cuvinte legate de keniziți ar fi apropiate de limba hurită, de unde și presupunerea ca Anakiții ar fi fost niște huriți.În eposul biblic ei sunt considerat urmași ai Nefilimilor (Cartea lui Iosua 10:3, 5, 3-39; 12:10, 13). Cartea Facerii menționează că, inițial, Hebronul se numea Kiryat Arba sau „Cetatea celor Patru,” ceea ce ar fi putut însemna patru cupluri, patru familii, patru triburi, patru dealuri etc
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
se rupseseră cu totul. Regele le-a furnizat giulgiuri noi și a renovat locul. O informație similară o dă Ibn at-Athir în cronica sa despre anul 1119. „În acel an a fost deschis mormântul lui Avraam și al celor doi urmași ai săi, Isaac și Iacob... Mulți au văzut pe patriarhi. Membrele lor erau neatinse și lângă ele se aflau lămpi de aur si de argint”. Și istoricul Ibn al-Qalanisi din Damasc a pomenit în cronica lui de descoperirea moaștelor atribuite
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
la Hebron.În urmatoarele doua secole s-a produs și o migrație semnificativă de familii tribale beduine din Peninsula Arabică spre Palestina. Multe din ele s-au așezat în trei sate diferite din Wadi Al Khalil (Depresiunea Al Halil) și urmașii lor au format cu timpul majoritatea populației orașului Hebron. Comunitatea evreiască a numărat în cursul secolului al XVI-lea circa 8-10 familii și în prima jumătate a acestui secol ea a suferit grave probleme financiare. În 1538-1539 sunt înregistrate în
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Barrameda, unde a rămas timp de zece ani, până la moartea mamei sale, în 1946, din grijă lor bunicii materne. La 18 ani a fost prezentat în societate în Estoril, împreună cu infanta Pilar de Borbon y Borbon Sicilii. Prima căsătorie și urmașii. Isabel să căsătorit cu data de 16 iulie 1955, cu Mortera Leoncio González de Gregorio și Martí (Madrid, 29 octombrie, 1930 - Soria 23 februarie 2008), 3 familia conților din Puebla de Valverde, cu care a avut trei copii: 4 La
Luisa Isabel Álvarez de Toledo () [Corola-website/Science/335748_a_337077]
-
și viitorul domn al Țării Românești, Șerban Cantacuzino. Stanca a fost măritată cu boierul Papa Brâncoveanu, din familia Brâncoveanu. Cuplul a avut trei copii, Barbu, Matei și Constantin, din care numai Constantin a supraviețuit până la maturitate, având la rândul său urmași. În 1659 a murit Matei, iar Barbu a murit în 1674, la Constantinopole. Viața Stancăi Brâncoveanu a fost marcată de convulsiunile politicii interne a Țării Românești din secolul al XVII-lea și de conflictul între Cantacuzini și Băleni, cele mai
Stanca Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332671_a_334000]
-
le (Taeniodonta) este un subordin dispărut de mamifere terestre euteriene patrupede care au trăit în paleocen și eocen în America de Nord și care derivă, probabil, din insectivore primitive (protoinsectivore). le n-au lăsat urmași și au multe caractere care le-ar apropia și de edentate. Înrudirile lor sunt greu de stabilit, deoarece de la ele nu s-a păstrat decât scheletul capului și în puține cazuri și cel al autopodului; se cunosc puține schelete în
Teniodonte () [Corola-website/Science/332768_a_334097]