179,567 matches
-
ruinat. În anul 2007 mai existau doar un turn și câteva beciuri parțial surpate. Pe locul unde a fost conacul și-a extins curtea familia Nechitoaie, care a amplasat pe ruinele clădirii cotețe de găini și de porci, un closet, aici fiind aruncate deșeurile din gospodărie. Liliana Nechitoaie își amintea că în 2001 au venit câțiva oameni cu un tractor, să dărâme turnul, dar nu și-au dus planul la îndeplinire. Ctitorul și urmașii săi au înzestrat biserica cu obiecte de
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
formă pătrată și un acoperiș în formă de bulb de ceapă, fiind prevăzut cu ferestre pe fiecare latură. În biserică se intră pe o ușă aflată în partea de sud. Prima încăpere este pridvorul, despărțit de pronaos printr-un perete. Aici se află scările de lemn, în spirală, ce duc în turnul bisericii. Deasupra pronaosului se află o calotă semisferică. Pronaosul este separat de naos prin coloane dreptunghiulare, abia profilate în zid, pe care se sprijină coloanele transversale de sub bolta naosului
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
secolului al XIX-lea, de către un pictor anonim. Acesta a realizat și majoritatea icoanelor praznicale din biserică. În jurul bisericii se află cimitirul satului Hărpășești. În apropiere de biserică se află mausoleul familiei Rusovici, mari proprietari de pământ în perioada interbelică. Aici sunt înmormântați următorii membri ai familiei Rusovici: Costache Dumitru (1810-1890), Maria (1885-1936), Constantin (1881-1948), Adriana (1898-1948), Grigore (1889-1955) și Gheorghe (1884-1967), precum și alte rude ale acestora: Elena Bălan (1918-1997) și Mihai Bălan (1913-1998).
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). El a făcut parte din Ținutul Cârligăturii. Moșia Popești a aparținut o lungă perioadă familiei Mavrocordat. În jurul anului 1776, boierii din familia Mavrocordat a construit Biserică "Sf. Varvară" din Popești, ca biserică de conac boieresc. Aici au fost înmormântați principesa Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie 1930) și fiul său, principele Gheorghe Al. Mavrocordat (1887 - 20 iulie 1907). În acest lăcaș de cult, preotul Nicolae Butescu i-a cununat în 1937 pe prințul Gheorghe M.
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
fiind regina Elenă și fiul acesteia, principele moștenitor Mihai, viitorul rege al României. Biserică a suferit reparații importante în perioada interbelică. În urmă resfințirii, hramul bisericii a fost schimbat din „Sf. Varvară” în „Sf. Ilie”. Începând din 1 decembrie 1984 aici slujește că paroh preotul Vasile Matcovici (n. 1958). Începând din anul 2007, Biserica „Sf. Ilie” din Popești a fost consolidată și restaurată, după planurile arhitectului ieșean Neculai Munteanu. La intrarea în curte, au fost amplasată o poartă din lemn sculptat
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
județul Iași din anul 2015 la numărul 1368, ca parte a Ansamblului Conacului Cantacuzino-Deleanu din Deleni, având codul de clasificare . La începutul secolului al XVII-lea, proprietarul moșiei Deleni a devenit marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686), care s-a stabilit aici, fondând ramura boierilor Cantacuzino-Deleanu. El era fiul marelui spătar Iordache Cantacuzino (1581?-1663); acesta din urmă descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Iordache Cantacuzino era cumnat cu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
jalbe la boierul Gheorghe (Iordache) Cantacuzino-Deleanu (1723?-1798), strănepotul ctitorului. Săturat de aceste neînțelegeri, în 1795 boierul i-a îmbarcat într-o căruță pe cei trei preoți, pe cântăreți și pe eclesiarhi și i-a alungat peste hotarul moșiei, rămânând aici numai diaconul Vasile, care era mai liniștit. Stăpânul moșiei a cerut mitropolitului Iacov Stamati să-i trimită trei frați preoți care s-ar împăca între ei. Astfel, la 9 martie 1795 au fost mutați aici trei frați preoți din familia
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
alungat peste hotarul moșiei, rămânând aici numai diaconul Vasile, care era mai liniștit. Stăpânul moșiei a cerut mitropolitului Iacov Stamati să-i trimită trei frați preoți care s-ar împăca între ei. Astfel, la 9 martie 1795 au fost mutați aici trei frați preoți din familia Mitescu: Simion (din Mitești), Ioan (din Probota) și Ioniță (din Dolhasca), fiii unui preot refugiat din Bucovina. Cei trei preoți primesc carte de strămutare cu data de 9 martie 1796 și vin aici în primăvara
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
fost mutați aici trei frați preoți din familia Mitescu: Simion (din Mitești), Ioan (din Probota) și Ioniță (din Dolhasca), fiii unui preot refugiat din Bucovina. Cei trei preoți primesc carte de strămutare cu data de 9 martie 1796 și vin aici în primăvara acestui an. Pe lângă faptul că le-a plătit cheltuelile drumului, boierul le-a dat locuințe în apropierea bisericii și s-a îngrijit de plata acestora. Biserica are o decorație simplă, deasupra ușii de la intrare existând o floare săpată
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
pentru 20 de ani. Studiile geologice și de explorare efectuate în zona Roșia Montană, în Munții Apuseni, evidențiază existența unor resurse de 314 tone de aur și de 1.480 tone de argint, motiv pentru care s-a afirmat că aici se află cel mai mare zăcământ auro-argintifer din Uniunea Europeană. Proiectul este contestat de numeroase organizații non-guvernamentale dar și instituții științifice și politice, care arată ca procedeele prin care RMGC dorește să exploateze zăcămintele de la Roșia Montană sunt de natură să
Roșia Montană Gold Corporation () [Corola-website/Science/322132_a_323461]
-
două corpuri legătura se făcea printr-o pasarelă. Construcția, cu o amprentă la sol de 4.142 mp, are o suprafață construită de peste 10.000 mp. Clădirea, neterminată încă, a Palatului Universul a fost inaugurată pe 2 noiembrie 1930. Tot aici a fost și sediul "Ligii Antirevizioniste Române", conduse tot de Stelian Popescu. După naționalizarea din 1948, clădirea a devenit sediul Întreprinderii Poligrafice 2. După 1953, în locul societății "Universul" au funcționat redacția și tipografia ziarului "Informația Bucureștiului", iar după 1989, pentru
Palatul Universul () [Corola-website/Science/322155_a_323484]
-
I-330, care îl împart pe nenorocitul D-503 [. . .] Yu-10 poate fi derivat din numărele de serie Swan Hunter a nu mai puțin de trei spărgătoare de gheață majore ale lui Zamiatin - 1012, 1020, 1021 [. . .]. R-13 poate fi găsit tot aici, ca și în numărul de serie al spărgătorului de gheață "Sviatogor" A/W 904. </citat> Există aluzii literare la Dostoievski, în special la Însemnări din subterană și Frații Karamazov, precum și la Biblie. În "Noi" există multe comparații cu Biblia, în
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
Revoluția Iasomiei, așa cum a fost numită acțiunea de protest din Tunisia, a deschis seria acțiunilor din lumea arabă. După o lună de revolte, la 14 ianuarie 2011, Ben Ali, președintele Tunisiei, s-a refugiat în Arabia Saudită. “Ce s-a intâmplat aici va afecta întreaga lume arabă", și chiar așa a fost. Cuvintele îi aparțin lui Zied Mhirsi, un protestatar tunisian, după ce președintele tunisian, Ben Ali, a fost înlăturat de la putere, după ce a condus țara timp de 23 de ani. Demonstrațiile din
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
domeniul culinar. În 1996 a decis să revină în Statele Unite ale Americii unde s-a înscris la „Pittsburgh Culinary Institute” (Institutul Culinar din Pittsburgh), o filială a „Culinary Institute of America” (Institutul Culinar American) și a renumitului „Le Cordon Bleu”. Aici și-a petrecut viața între experiența practică din restaurante și studiile culinare. În această perioadă a lucrat în restaurante precum „The Ohio Brewery” și „Alberini’s”. La acesta din urmă a fost ospătar și bucătar, împărțindu-și sfârșitul de săptămână
Gianfranco Chiarini () [Corola-website/Science/322175_a_323504]
-
exemplu - ci la noi: la valorile noastre morale, la ideile noastre despre eroism, la dorințele noastre de a conduce sau de a fi conduși, la justețea războaielor noastre. Ce încearcă să ne spună Spinrad este că toate astea se întâmplă aici." În 1982, cartea a fost "pusă la index" (adică a fost interzisă) în Germania de Vest de către Bundesprüfstelle für jugendgefährdende Medien pentru presupusa ei promovare a nazismului. Editorul lui Spinrad, Heyne Verlag, a inițiat o acțiune în instanță, ceea ce a
Visul de fier () [Corola-website/Science/322180_a_323509]
-
22 ianuarie 2011 Universitatea din Genova îi acordă titlul de Honoris Causa în jurisprudență, pentru contribuția importantă în lupta împotriva criminalității și apărarea principiului legalității în Italia¸ Saviano dedică recunoașterea magistraților de la Procuratura din Milano care anchetează scandalul Ruby-gate. De aici ia naștere polemica cu Marina Berlusconi, fiica lui Silvio Berlusconi și președinte la Mondadori, actuala casa editorială a scriitorului. Ca scriitor Saviano recunoaște că este influențat de mai mulți autori din cultura tradiționalistă și conservatoare ca Ernst Jünger, Ezra Pound
Roberto Saviano () [Corola-website/Science/322195_a_323524]
-
din filme de acțiune, de război, precum "The Dirty Dozen", în 1967, "MASH", "Kelly's Heroes" în 1970, "Invasion of the Body Snatchers" sau "Ordinary People". A jucat în 1971rolul principal masculin în "Klute", alături de Jane Fonda, care a făcut aici unul din rolurile care i-au adus consacrarea, cucerind un Oscar și Globul de Aur. A jucat recent și în seria de televiziune "Dirty Sexy Money". Este tatăl actorului Kiefer Sutherland. S-a născut în New Brunswick, fiul lui Dorothy
Donald Sutherland () [Corola-website/Science/322204_a_323533]
-
slujbă a avut-o la vârsta de 14 ani, fiind corespondent local al radioului local CKBW din Bridgewater. Și-a făcut pregătirea profesională la Victoria College, după care la Universitatea din Toronto, unde a absolvit atât ingineria cât și actoria. Aici și-a cunoscut prima soție, Lois Hardwick. A făcut parte dintr-o trupă de comedianți, iar în acest moment a renunțat definitiv la inginerie și și-a continuat studiile de actorie la Universitatea de Artă Teatrală din Londra. La jumătatea
Donald Sutherland () [Corola-website/Science/322204_a_323533]
-
Tudor Arghezi, ca revistă lunară editată de Comitetele de cultură ale regiunii Dobrogea și orașului Constanța, într-un context cultural de relativă liberalizare. A apărut neîntrerupt timp de 45 de ani, fiind cea mai longevivă publicație dintre Dunăre și Mare. Aici s-a format și nucleul care a înființat filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România. În luna iulie 2010 a fost desființată prin hotărârea Consiliului Local din Constanța, ca urmare a Ordonanței de Urgență 63/2010 ce impunea adoptarea unei
Revista Tomis () [Corola-website/Science/322202_a_323531]
-
mare parte reconstruite în secolul IXX. În partea din spate a palatului, fortificațiile medievale par a fi neatinse de timp (ilustrația 4). O armonie arhitecturală mai mare a fost realizată în Curtea de Onoare în jurul căreia a fost construit palatul. Aici, două treimi din arcadele deschise, cu fresci, servesc atât că și că balcon ceremonial pentru aparițiile prințului și intrare de stat cât și ca si coridor de legătură cu camerele palatului. Cele mai notabile dintre multele camere sunt apartamentele statale
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
predomina astăzi. Concepută că o anfilada și că un drum ceremonial spre Sala tronului, calea procesiunii începe cu scări externe în formă de potcoava care merg din Curtea de onoare până la Galeria deschisă cunoscută ca si Galeria lui Hercule. De aici musafirii intra în Galeria Oglinzilor, un hol lung inspirat din Coridorul oglinzilor și Versailles. Această galerie duce la prima cameră oficială, Camera Ofițerului, unde musafirii sunt felicitați de curtea oficială înaintea unei audiențe cu prințul în Sala tronului. Din coridorul
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
de trei etaje, părții de ziduri aripa ce legau turnurile bastioane aSt Mary (M păzita Ilustrația 7), Mijlociu (K) înalte Sud (H). în și Aceasta aripa nouă conținea și mare a palatului, încăperea Hall (azi principala State cunoscută Guard Room). Aici prinții oficiau întâlnirile oficiale că ale curții. și târziu, încăperi și luxaose, completate cu balcoane Mai logii, au fost create pentru uzul privat mai familiei Grimaldi. și 1505, Jean al II-lea a fost omorât de către fratele lui, Lucien. Jean
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
, cunoscută pe scurt ca "Legea copyrightului 1709" () și având titlul complet „"O lege pentru încurajarea învățării prin oferirea de drepturi autorilor sau cumpărăturilor de copii ale cărților tipărite pentru perioada menționată aici."” (), a fost prima lege despre dreptul de autor din Regatul Marii Britanii (și implicit din Regatul Unit). A fost adoptat în 1709 și a intrat în vigoare pe 10 aprilie 1710. Este considerată a fi prima lege completă a dreptului de
Legea reginei Anna () [Corola-website/Science/322241_a_323570]
-
din 1709 (pe stil vechi). Statutul a fost prima lege a drepturilor de autor din lume. Titlul său complet era „O lege pentru încurajarea învățării prin oferirea de drepturi autorilor sau cumpărăturilor de copii ale cărților tipărite pentru perioada menționată aici.” (în ). Versiunea inițială a Statutului reginei Ana a fost modificată substanțial în timpul discuțiilor din parlamentul Marii Britanii, Camera lorzilor aducând cele mai importante amendamente. Versiunea propusă spre aprobare avea doar 6 articole și semăna mult cu licența din 1662. Se interzicea
Legea reginei Anna () [Corola-website/Science/322241_a_323570]
-
discuțiilor din parlamentul Marii Britanii, Camera lorzilor aducând cele mai importante amendamente. Versiunea propusă spre aprobare avea doar 6 articole și semăna mult cu licența din 1662. Se interzicea tipărirea, retipărirea sau importul oricărei cărți pe care "o va scrie de aici înainte orice autor" sau pe care editorul sau vânzătorul o va fi cumpărat de la autor. Încălcarea regulilor atrăgea penalități financiare. Prima versiune impunea și înregistrarea cărților în registrul Companiei papetarilor înainte de publicare, precum și depunerea câte unui exemplar al cărții în
Legea reginei Anna () [Corola-website/Science/322241_a_323570]