17,582 matches
-
A. Romstorfer, conservatorul muzeului imperial și regal de industrie la Czernovitz, studiu apărut în 1897, în limba germană, intitulat în traducerea franceză l'Architecture moldo-byzantine. Romstorfer era interesat în special de arhitectura religioasă, investigațiile sale, consideră Bachelin, ar fi trebuit împinse mai mult spre Orient. Criticul intervine afirmând că influența preponderentă în ce privește decorațiunile, stilul arhitecturii mânăstirilor din Moldova nu sunt bizantine pur și simplu, ci suportă influențele unui bizantinism "întors din Rusia", de unde s-a "întors" cu elemente orientale caucaziene, armene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în sensul elongației corporale respectând un raport anatomic, corespunde unui hieratism al liniei similar efectului urmărit în pictura lui El Greco. Astfel, corpul Madonei este prelungit intenționat, volumul este pe punctul de a suporta o transubstanțiere care dizolvă una dintre dimensiuni, împingând întregul ansamblu spre bidimensionalitatea iconografiei bizantine. Acest fapt, în opinia lui Ion Frunzetti, ține de utilizarea unui alt tip de sintaxă a sculpturii. "În cazul recursului lui Paciurea la un tip de sintaxă nouă a sculpturii, care să poată utiliza
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să-și strângă părul, deși atitudinea față de propria nuditate rămâne aceeași cu a copiilor din preajma ei. Grația ei se impune cu conștientizarea propriei feminități, privirea a dobândit un alt accent, ea nu mai dă curs impulsului de vitalitate care-i împinge în față pe copiii-iele. Virgil Vătășianu remarcă și structura compozițională, execuția impecabilă tehnic a desenelor, execuție care plasează simbolismul lui Smigelschi sub semnul acordului dintre "realism" și "subiectul ireal". Spre deosebire de Virgil Vătășianu, Gheorghe Vida sesizează portanța transfigurării malefice a ielelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un simbolist autentic. Importanța sa survine, mai degrabă, popularității de care s-au bucurat cărțile sale poștale realizate după diverse poeme din opera emiensciană, câteva dintre ele prezentând o edulcorată tentă simbolistă, înecată în notele dulcege ale unui romantism minor, împins spre idilism. "Nu există corp de corespondență din epocă, public sau particular, să nu conțină cărți poștale ilustrate din această serie. Între 1895 și 1925, depozitele universale "Șaranga" și "Socec" își fac concurență în a edita și comercializa "Kitsch"-ul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
creator și durere"327. În cazul lui Paciurea, se manifestă două vârste ale simbolismului, una propriu-zis simbolistă, până în preajma Primului Război Mondial, cu opere precum Zeul Războiului sau Sfinxul și una postsimbolistă, pentru care reprezentativă rămâne seria himerelor, unde simbolismul paciurian este împins către modernitate. Însă Paciurea nu reprezintă un caz excepțional în cultura română. Încă și mai surprinzătoare în literatură este evoluția unui poet precum George Bacovia, care debutează în perioada Primului Război Mondial în 1916, cu volumul simbolist Plumb și marchează printr-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
precum Monumentul lui Mihai Eminescu (1910) și Gigantul (1905), apogeul asimilării lecției rodiniene. Capul poetului era înălțat pe un soclu de trupuri, unul dintre ele având în compoziție definiția Gânditorului rodinian, cu excepția faptului că reflecția detașată, meditația superioară, este aici împinsă spre disperare. Fascinația pentru capetele monumentale nu era singulară în arta românească, avem una dintre sculpturile de început ale lui Corneliu Medrea, probabil lucrarea sa de școală din timpul studenției budapestane, capul uriaș al unei femei încojurat de nuduri masculine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
modelul printr-o malefică inversiune decadentă. Madona, simbol al unei maternități în care sexualitatea a fost sublimată în cel mai înalt grad, a devenit o femeie abandonată propriilor sale simțuri, în detrimentul instinctului matern. Rodul pântecului, darul maternității, al vieții, este împins la periferia tabloului sub forma repugnantă, derizorie a unui fetus, rezultat rezidual al unui posibil avort. De o femelitate fornicatorie, Madona lui Munch se află în transa unui extaz sexual. În spațiul ramei, într-un lichid roșu plutesc spermatozoizi, parodiere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
De o femelitate fornicatorie, Madona lui Munch se află în transa unui extaz sexual. În spațiul ramei, într-un lichid roșu plutesc spermatozoizi, parodiere sarcastică a fertilității. Avem de-a face cu o maternitate avortată a unei Madone libidinoase care împinge într-o arie periferică, nesemnificativă, rezultatul accidental, rezidual al coitului. Madona lui Munch nu corespunde în niciun caz funcției sacrale, desprinse din iconografia tradițională a compozițiilor cu tema Madona și Pruncul. Sânii, ambii expuși privirii, nu sunt înfățișați în exercițiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care-l face sorei sale, Marguerite Khnopff, Portretul Margueritei Khnopff (1887), sau femeia care apare într-o litografie, Afișul celei de-a opta Expoziții a lui XX (1891), ceea ce sugerează caracterul emblematic al dominantei posturale. Este vorba de o eleganță împinsă spre severitate fără a deveni austeră, care se precizează atât prin vestimentație o rochie albă care se închide până aproape în dreptul bărbiei și ascunde complet picioarele, după canonul modei din epocă -, cât și prin gestualitate sau, mai degrabă, prin atitudine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sfârșitului, care există până și în Arcadia, decelabil în tablourile lui Poussin cu această temă425. "La cea de-a doua expoziție a Tinerimii artistice spuneam că talentul lui Kimon Loghi se află la o răscruce: o cale pe care îl împinge școala germană, influențele lui Böklin (sic) și Stück (sic), sub care Loghi crea viziuni diafane ce se perdeau în atmosfere cenușii, peysage și ființe nebuloase: o altă cale spre care îl împingea temperamentul său de oriental obișnuit cu lumina limpede
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la o răscruce: o cale pe care îl împinge școala germană, influențele lui Böklin (sic) și Stück (sic), sub care Loghi crea viziuni diafane ce se perdeau în atmosfere cenușii, peysage și ființe nebuloase: o altă cale spre care îl împingea temperamentul său de oriental obișnuit cu lumina limpede, cu culoarea caldă, cu viața iar nu cu spectrele ce populează atmosfera cețoasă a țărilor de nord"426. Chiar și așa, pânzele sale nu pierd nimic din atmosfera onirică, misterioasă, iar influența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unor figuri în imaginația pictoriței, figuri surprinse în diferite postúri și compoziții alegorice. Cecilia Cuțescu- Storck pictează cu privirea tablouri apocaliptice, însă atenția sa se fixează cu precădere asupra gesticulației și a unui transfer al elementelor figurative în motive sugestive, împinse către abstracție, pe care artista nu le mai descrie, forța lor de sugestie făcând inutilă descripția. "Mă atrăgeau mai mult calcanele caselor bătrâne, pentru că în zidul vechi și sgronțuros, în crăpături, ca și în părțile lui netede, vedeam desenându-se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nimfomane dedicate baudelairian răului, erotomane mistice etc. Fatalitatea își face apariția odată cu intrarea în scenă a Salomeei. Desenul feminității decadente recapitulează o parte dintre clișeele genului, gura roșie a voluptuoasei atrage atenția asupra caracterului devorant al femeii-felină, originea sa este împinsă spre mitologic cu aluzii la zeități păgâne, galeria de portrete reunește un fel de conciliabul pentru o severă judecată a acestei din urmă cuceriri care echivalează cu un sacrilegiu, precum în gravurile lui Félicien Rops. Ca și în cazul lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care criticul discerne un cocktail decadent: senzualitate, fantezie și maladiv. Sigmund Maur subliniază în Salomeea și o prezență pregnantă a subconștientului, cu întreg potențialul său subversiv, și concomitent, lipsa unei dimensiuni a conștiinței și a actului moral. Salomeea este împinsă pe scenă de propriile sale pulsiuni redimensionate la puterea fanteziei și pe care, conform esteticii decadente, criticul o pune în relație cu erosul maladiv: "Salomeea este lucrarea capitală pe care o expune. Schițează o foarte sugestivă stare sufletească a fiicei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sens suplimentar, de predicție, parte a unei scenografii celeste. Pe fondul unei cruzimi teribile, această figură a femeii fatale, Salomeea, se detașează, sporită paradoxal de chiar lumina sfințeniei, complicitate care ține de estetica decadentă a supralicitării tensiunii dintre contraste. Putem împinge mai departe această situare într-o lectură verticală a tabloului, prin împărțirea sa între cele două volete, urmărind o altă analogie. În iconologia tradițională, la picioarele crucii pe care este răstignit Mântuitorul apare un craniu, alegorie a vechiului om, încarnat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
voluptuoasă, obiectul acestei contemplații pare să nu o tulbure cu nimic pe frumoasa fiică a Herodiadei. Storck regăsește aici ceva din acea decadentă contingență a contrariilor, un contrast ceva mai difuz dintre frumusețe și atrocitate, chiar dacă obiectul actului sângeros este împins spre margine, ca limită a liniilor de forță ale corpului nud. Salomeea, cu atitudinea odaliscei, cunoscută în pictura romantică, își contemplă opera; figura ei denotă cruzime prin asianizarea expresiei și nicidecum abandonul somnolent al nudurilor culcate. Cele trei sculpturi relevă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
voix close aux influences du dehors / Qui répand leur pensée en halos de sourdines... / [...] Chambres pleines de songe! Elles vivent vraiment / En de rêves plus beaux que la vie ambiante"568. Belgianul Herny van de Velde, pictor, decorator și arhitect, împinge până la ultimele consecințe ideile lui John Ruskin și William Morris privitoare la rolul cardinal al artelor decorative în vederea conceperii unei opere de artă totale care să concilieze eticul și esteticul. Artistul încearcă să-și materializeze utopia estetică în proiectarea propriei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
social-politic al epocii, pe de alta parte. Dacă acest „triunghi” a devenit o formulă-cadru, atât În operele dramatice, cât și În roman, rezolvările situațiilor evocate sunt diferite, În funcție de momentul dat. Meritul lui Nicolae Filimon constă În modalitățile folosite pentru a Împinge faptele peste ceea ce putea bănui cititorul. Oricum, pe această latură, Vasile Alecsandri deține Întâietatea, mai ales că el face apel la latura comică. În structura romanului, scriitorul se bazează pe contraste. Astfel, pe cât de naiv și Încrezător este Andronache Tuzluc
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
departe un stejar uscat a scrâșnit din dinți, și-a Încordat toate puterile și s-a repezi Înainte. Pintea l-a găsit cu capul zdrobit la tulpina copacului și pentru că Îi acăpase din nou, de data aceasta definitiv, l-a Împins În valurile râului. Luni pe la prânz focul se stinsese; de toate se alesese praful și cenușa. Bătrâna stătea cu copiii pe o piatră și plângea cu lacrimi amare: „Se vede c-au lăsat ferestrele deschise. Simțeam eu că nu are să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ea, astfel că puține clipe În urmă se simți lipit de perete și, deși Încercă să se desprindă lăsând draperia din mâini, nu reuși, și foarte curând se simți Înfășurat, strâns din toate părțile, ca și cum ar fi fost legat și Împins Într-un sac. Era din nou Întuneric și foarte cald, și Gavrilescu Înțelese că nu va putea rezista mult, se va sufoca. Încercă să țipe, dar gâtlejul Îi era uscat, lemnos, și sunetele păreau Înecate În pâslă.”( 34) Episodul al
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
d) rezistențe provenite din costul acțiunii de soluționare a respectivei probleme; e) o altă problemă explodează ca importanță, ocupând un loc central și trecând alte probleme în stare manifestă/latentă. Teorema 3: Ascensiunea unei probleme sociale în poziția de centralitate împinge pe cea care ocupa această poziție în poziții inferioare. Această teoremă se bazează pe o anumită evidență empirică. Argumentul care o sprijină este următorul: o problemă de o importanță majoră mobilizează masiv resursele, trecând celelalte probleme în stadiile inferioare. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de Stat, Regatul, Statul național unitar. Mișcările pașoptiste, scria cu pătrundere Ilie Bădescu (1988, p. 249) vor impune două idei fundamentale: ideea liberală și ideea democratică. Mecanismele schimbărilor sunt strâns legate de nevoile de expansiune ale capitalismului apusean, care îl împing spre piețele țărilor agricole aflate, la începutul secolului al XIX-lea, în plin Ev Mediu. Burghezia apuseană uzează de două „arme” redutabile pentru disoluția vechiului sistem social: cumpărarea unor produse agricole cu prețuri ridicate și oferirea unor produse manufacturate la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la A.G. Frank Să examinăm, în fine, reacția latino-americană la paradigma developmentalistă și a tranziției prin modernizare. În anii ’50, în ECLA Manifesto, Prebish a inițiat o critică radicală a schemei diviziunii internaționale a muncii, în temeiul căreia America Latină fusese împinsă să producă bunuri alimentare și materii brute pentru marile centre industriale ce urmau să ofere la schimb produse manufacturate. Curiozitatea este că, în 1936, M. Manoilescu, în Teoria protecționismului și a schimbului internațional, demistificase și el eroarea teoriei avantajelor comparative
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
politică - cea dintre capitalul european și populație. La sfârșitul lui 2004 și în prima jumătate a lui 2005, capitaliștii români sunt în reflux rapid. Atacați politic prin campania anticorupție, lipsiți de sprijinul indispensabil al statului, privați de surse de finanțare, împinși spre o piață - piața unică europeană - pe care nu pot decât să piardă, și divizați în grupări rivale incapabile să se unească în fața pericolului extern, pierd în numai câțiva ani tot avantajul acumulat atât de greu în fața capitalului occidental. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rezidențială constituie o premisă pentru apariția unor microcontexte de mobilizare la nivelul blocului. A determinat formarea unor rețele dense, omogene din punct de vedere socioeconomic, de vecini, care își asumă costurile disproporționate ale mobilizării resurselor colectivității pentru furnizarea bunurilor publice. Împingându-i pe cei cu status socioeconomic în alte locații, segregarea rezidențială a creat contextul de mobilizare pentru acțiune colectivă a unor actori care, în alte condiții, sunt percepuți ca fiind mai puțin activi. Se demonstrează, astfel, că dependența propensiunii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]