17,592 matches
-
severă pentru părintele Jozef Tiso (noiembrie 1946) Pentru ca guvernele Europei eliberate să fie legitime, să poată invoca autoritatea unor state adecvat constituite, trebuiau mai Întâi să se confrunte cu moștenirea regimurilor discreditate din timpul războiului. Naziștii și aliații lor fuseseră Învinși, dar acest lucru era, evident, insuficient, având În vedere gravitatea crimelor comise. Dacă legitimitatea guvernelor postbelice se baza doar pe victoria militară asupra fascismului, cu ce erau ele mai bune decât regimurile fasciste detronate? Era important ca actele acestora din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În absența oricărei alte instanțe de reglementare sau distribuție, singura forță care putea salva individul de sărăcie rămânea statul. Dar entuziasmul vremii pentru statul intervenționist nu izvora din disperare sau interes personal. Clement Attlee, al cărui Partid Laburist i-a Învins pe conservatorii lui Churchill În dramaticele alegeri din 1945, exprima o stare de spirit generală când observa că necesare, Înainte de toate, erau „orașe, parcuri, terenuri de joacă, școli și case, fabrici și prăvălii - bine plănuite și bine construite”. Exista așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alianțele de tip „Front Popular”, reconstituite În cadrul mișcărilor de rezistență. Partidele socialiste din Italia și Franța au obținut aproape același succes În alegeri ca și comuniștii, iar cele din Belgia s-au descurcat chiar mai bine. În Scandinavia, social-democrații au Învins detașat toate celelalte partide, obținând Între 38% și 41% În alegerile ținute Între 1945 și 1948 În Danemarca, Norvegia și Suedia. și totuși, cu excepția Marii Britanii și a țărilor nordice, „vechea stângă” a comuniștilor și socialiștilor n-a reușit niciodată să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au Întâmplat din vina lor. Germania nu va fi ocupată În scopul eliberării, ci ca o națiune inamică Înfrântă”. Sau, cum spunea Morgenthau Însuși, „e vital ca fiecare persoană din Germania să Înțeleagă că, de această dată, Germania e Învinsă”. Pe scurt, ideea era să se evite una dintre erorile majore ale Tratatului de la Versailles: germanii nu fuseseră obligați să conștientizeze amploarea păcatelor lor și nenorocirea care se abătuse asupra lor. Inițial, logica americană În chestiunea germană era așadar demilitarizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tradus rapid Într-o revoluție socială și instituțională după modelul celei franceze. Însă ce voia Stalin să spună e limpede - și i-a spus-o lui Djilas cu mult Înainte de impunerea comunismului În Europa de Est. Tabăra sovietică dusese războiul pentru a Învinge Germania și pentru a reinstaura o Rusie puternică, cu granițe vestice sigure. Indiferent ce urma să se aleagă de Germania, teritoriul dintre aceasta și Rusia nu putea fi lăsat la voia Întâmplării. În arcul desfășurat de la nord la sud de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și de Est de fascism sau colaboraționism: ei fuseseră În general, ca și comuniștii, victime ale represiunii. În măsura În care se poate vorbi despre un proletariat industrial În Europa de Est, predominant agrară, el Îi sprijinea pe socialiști, nu pe comuniști. Neputând să-i Învingă pe socialiști, comuniștii au hotărât să li se alăture. Mai exact, să-i facă pe socialiști să li se alăture lor. Era o strategie comunistă clasică. Între 1918 și 1921, tactica lui Lenin a fost scindarea partidelor socialiste, coalizând facțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
probleme: Încă din martie 1948, lista guvernului a câștigat În alegerile naționale 405 din cele 414 locuri În parlament. În România, ca și În Bulgaria (sau În Albania, unde Enver Hoxha i-a mobilizat pe toscii din sud pentru a Învinge rezistența tribală a ghegilor din nord), complotul și violența nu erau doar o posibilitate printre altele, ci singura cale de acces la putere. Polonezii erau și ei predestinați sferei sovietice după al doilea război mondial: din cauza poziției geografice (Între Berlin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țările baltice, România, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia și Germania i-a salvat pe evreii care mai rămăseseră. Auschwitz a fost eliberat de Armata Roșie. Desigur, Stalin nu a intrat În al doilea război mondial pentru evrei, dar dacă Hitler ar fi Învins - iar teritoriile ocupate până la bătălia de la Stalingrad ar fi rămas În mâinile nemților și colaboraționiștilor lor -, alte câteva milioane de evrei ar fi fost exterminați. Când partidele comuniste au preluat puterea În Europa de Est, multe cadre din conducere erau de origine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fără un ajutor extern substanțial. Războiul francez din Indochina a fost finanțat de americani. La Început, contribuția Washingtonului a fost indirectă: grație Împrumuturilor și ajutorului american, francezii au putut aloca resurse considerabile efortului tot mai costisitor și inutil de a Învinge trupele Vietminh. Statele Unite au sponsorizat practic modernizarea economică postbelică a Franței, În timp ce aceasta Își aloca resursele războiului. Din 1950, ajutorul american a luat forme mai directe. Din iulie (la o lună după izbucnirea războiului În Coreea Învecinată), Statele Unite au intensificat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Între cererile inflexibile ale FLN-ului clandestin și refuzul rezidenților europeni din Algeria, reprezentați de un Comitet pentru Apărarea Algeriei Franceze, de a accepta orice compromis cu vecinii lor arabi. Strategia franceză, dacă poate fi numită astfel, era acum să Învingă FLN prin forță Înainte de a-i obliga pe coloniști să accepte reformele politice și o redistribuire a puterii. Armata franceză a demarat așadar un război de uzură Împotriva gherilelor FLN. Ambele părți s-au folosit frecvent de intimidare, tortură, crimă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de asasinate comise de arabi și răzbunări ale europenilor, Robert Lacoste, reprezentantul politic al lui Mollet, i-a dat mână liberă colonelului de parașutiști Jacques Massu să elimine insurgenții naționaliști din Alger prin orice mijloace. În septembrie 1957 Massu a Învins, după ce spărsese o grevă generală și Îi zdrobise pe insurgenți În bătălia pentru Alger. Populația arabă a plătit un preț Îngrozitor, Însă reputația Franței a fost terfelită iremediabil. Iar coloniștii europeni au rămas suspicioși ca Întotdeauna față de intențiile pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
echipe din Indiile de Vest (În 1950 și tocmai pe „pământ sfânt”, În casa spirituală a jocului: terenul de cricket Lord’s din Londra) a fost dureros Înțeles trei ani mai târziu, când echipa de fotbal a Angliei a fost Învinsă de echipa modestei Ungarii, chiar pe stadionul național și cu surprinzătorul scor de 6-3. Anglia pierduse supremația În două competiții internaționale, la jocuri sportive pe care ea Însăși le inventase și răspândise În Întreaga lume. Aceste semne nepolitice ale declinului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1973, prima vizită a unui lider al Partidului Comunist Sovietic, el și Helmut Schmidt au schimbat amintiri vii din experiența comună a războiului - Schmidt amintindu-și chiar cum „ziua lupta pentru Germania și noaptea se ruga ca Hitler să fie Învins”. Willy Brandt, care s-a opus realmente celui de-al Treilea Reich de la Început până la sfârșit, observă flegmatic În memoriile sale că „atunci când se schimbă amintiri din război, falsul și autenticul sunt greu de despărțit”. Dar, dacă reminiscențele erau poate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la tradiționalul corp ofițeresc) că ei Înșiși sunt gardienii integrității nației, nu efemera Constituție pe care juraseră să o apere. Armata s-a implicat dintru Început În viața politică a Greciei postbelice: la alegerile naționale de la Începutul anilor ’50 a Învins Partidul Solidarității Elene, condus de mareșalul Alexander Papagos, comandant al forțelor guvernamentale În războiul civil. Până În 1963, militarii l-au sprijinit de bunăvoie pe Konstantinos Karamanlis, lider al Partidului Solidarității (rebotezat Uniunea Națională Radicală), care a câștigat alegerile din 1956
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
slujbele muncitorilor și puterea de cumpărare și să scoată Spania din NATO. Ajuns la putere, González a continuat Însă politica de austeritate economică, a demarat modernizarea (și ulterior privatizarea progresivă) a industriei și serviciilor spaniole, iar În 1986 i-a Învins la referendum pe propriii suporteri În chestiunea apartenenței la NATO, pe care acum o susținea 18. Aceste schimbări de direcție l-au Înstrăinat pe González de socialiștii tradiționali, care simțeau că partidul se abate de la străvechea linie marxistă 19. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-și schimbe tactica, făcând cale Întoarsă, ea le-a răspuns: „Întoarceți-vă dacă vreți. Doamna nu-i de Întors”); satisfacția cu care a adoptat eticheta sovieticilor, care i-au spus „Doamna de Fier”; plăcerea evidentă cu care a Înfruntat și Învins un șir Întreg de oponenți, de la junta militară din Argentina În războiul pentru insulele Falkland până la liderul sindical al minerilor, Arthur Scargill; poșeta vânturată agresiv În fața liderilor adunați ai Comunității Europene, atunci când a cerut „să ni se dea banii Înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partidul și-a schimbat numele În Noii Laburiști, la un an după ce noul lider, Tony Blair, și-a convins În sfârșit colegii să abandoneze controversata Clauză IV prin care partidul promitea naționalizarea. Când laburiștii au revenit la putere În 1997, Învingând fără drept de apel un Partid Conservator epuizat, nu s-a pus problema contracarării revoluției thatcheriste. Dimpotrivă, campania noilor laburiști, care viza aproape exclusiv alegătorii conservatori marginali, „oscilanți”, a protestat Împotriva fiscalității excesive, corupției și ineficienței - exact așa cum făcuse cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și energic al lui Mitterrand - o decizie luată și sub influența optimistă și ecumenică a „eurocomunismului” -, Însă era prea târziu. După noua candidatură la președinție din 1974 (cu rezultate și mai bune decât În 1965: Giscard d’Estaing l-a Învins la limită pe candidatul forțelor de stânga reunite), Mitterrand avea un aparat electoral superb și transformase Partidul Socialist Într-o mișcare versatilă care atrăgea simpatizanți din toate zonele societății franceze - inclusiv catolici, femei, fermieri și mici comercianți, până atunci ostili
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar, două săptămâni mai târziu, În al doilea tur de scrutin, Mitterrand a obținut sprijinul socialiștilor, comuniștilor, ecologiștilor și chiar al troțkiștilor, de obicei necooperanți. Procentul lui era mai mult decât dublu față de cel din primul tur: Mitterrand l-a Învins pe Giscard d’Estaing, devenind primul șef de stat socialist din Europa ales prin vot direct. El a dizolvat prompt parlamentul, organizând alegeri legislative anticipate În care partidul lui a zdrobit și dreapta, și pe comuniști, obținând majoritatea absolută În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economică, secretarul general a recurs la glasnost - „transparență” -, adică a Încurajat oficial dezbaterea publică a unor subiecte atent selecționate. Anunțând schimbări iminente și stimulând așteptările populației, Gorbaciov urmărea să creeze un instrument prin care el și suporterii lui să poată Învinge opoziția oficială cu care se confruntau. Era o veche stratagemă folosită printre alții și de țarii reformiști. Însă lui Gorbaciov, nevoia urgentă de transparență din partea autorităților i-a fost revelată de evenimentele din 26 aprilie 1986. În acea zi, la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
văzut În fiecare seară propria revoluție la știrile televizate. Pentru populația Pragăi, reluările evenimentelor din 17 noiembrie pe micul ecran au constituit un soi de educație politică ad-hoc, inoculând un dublu mesaj: „n-au ce să ne facă” și „am Învins”. În consecință, comunismul și-a pierdut principalul atu: controlul și monopolul informației. Teama că ești singurul - imposibilitatea de a ști dacă alții Îți Împărtășesc sentimentele - s-a risipit pentru totdeauna. Chiar și În România, momentul decisiv al revoltei a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
croată Herțegovina. Iar la sfârșit, după ce aceste conflicte s-au stins (războiul sârbo-croat a reizbucnit În 1995, când Zagrebul a reușit să recupereze Krajina, cucerită cu trei ani În urmă de forțele sârbe), a Început războiul din și pentru Kosovo: Învins pe toate celelalte planuri, Miloševiæ s-a năpustit asupra enclavei, iar dacă populația albaneză nu a fost complet lichidată sau alungată e numai fiindcă În 1999 NATO a lansat un atac fără precedent asupra Serbiei. În fiecare dintre aceste conflicte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a marcat sfârșitul unui ciclu de războaie iugoslave lung de un deceniu - și Începutul sfârșitului pentru Miloševiæ. Ultimul și cel mai devastator eșec al proiectului naționalist sârb Îi subminase definitiv credibilitatea. La alegerile prezidențiale din septembrie 2000, el a fost Învins de candidatul opoziției, Vojislav Koštunica. Miloševiæ a avut cinismul să declare că, deși Koštunica avea mai multe voturi, diferența era atât de mică, Încât se impunea un al doilea tur - la care sârbii greu Încercați au răbufnit În sfârșit. Zeci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost dezastruoase pentru sârbii de pretutindeni. Ei și-au pierdut teritoriile din regiunea croată Krajina; au fost nevoiți să accepte o Bosnie independentă și să renunțe la planul de a decupa din ea un stat sârb suveran; au fost Învinși În Kosovo, iar majoritatea populației sârbe a părăsit regiunea, temându-se (pe bună dreptate) de răzbunarea albanezilor; iar În Iugoslavia ciopârțită (de care până și Muntenegru a Încercat să se desprindă) nivelul lor de trai a atins minime istorice. Evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se cereau comentate nu continuitățile cu gloria de altădată - sau tragediile de demult -, ci mai degrabă discontinuitățile. Trecutul - trecutul revoluționar, trecutul țăranilor, trecutul lingvistic, dar mai presus de orice trecutul recent, de la Vichy la Alger - nu oferea soluții pentru viitor. Învinsă de transformările demografice și cele două generații de mobilitate sociogeografică, istoria Franței, odinioară impecabilă, părea gata să se șteargă din memoria națională. Teama de o eventuală dispariție a avut două efecte. Unul a fost diversificarea patrimoniului oficial: colecția de monumente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]