17,694 matches
-
acum politizează cu exasperare tocmai fiindcă nu mai scrie așa de intens. Se spune de asemenea că s-a scris despre Pinter mai multă literatură critică decât despre oricare alt autor contemporan (lucru discutabil, având în vedere că în prezent critica academică cea mai puternică pentru moment nu scutește pe nimeni). Se menționează ades că a pătruns în programele universitare și acest lucru i-a adus o sporire a popularității. Să ne amintim că Joyce își dorea, la vremea lui, să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la un moment dat mult prea mult. Și în același sens, tot Pinter ne spune: Avem foarte puține cuvinte ele nu trebuiesc ucise prin folosire excesivă. În ce privește literatura critică, Pinter e sceptic: Criticii sunt inutili, după mine. Cui îi trebuie critici ca să-i spună ce gândește? Pinter nu iubește critica și unii critici nu-l iubesc pe el. Herb Greer a publicat în 1997, în National Review, următoarele: Încă de când i-am văzut primele piese de un act în anii '50
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
același sens, tot Pinter ne spune: Avem foarte puține cuvinte ele nu trebuiesc ucise prin folosire excesivă. În ce privește literatura critică, Pinter e sceptic: Criticii sunt inutili, după mine. Cui îi trebuie critici ca să-i spună ce gândește? Pinter nu iubește critica și unii critici nu-l iubesc pe el. Herb Greer a publicat în 1997, în National Review, următoarele: Încă de când i-am văzut primele piese de un act în anii '50 în Londra de nord, era clar că Pinter are
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai portivit omul e un amestec din cei doi și e în egală măsură supus greșelii, ori răsplătit cu calea cea dreaptă. LV. În Flaubert's Parrot, faci roman polițist dintr-un text aparent de critică literară. Ce tip de critici îți sunt simpatici? Între deconstructivism și restul "-ism"-elor (v. cât îi era de nesuferit lui Eliot ceea ce el numea "Leavisitism"), care e calea de urmat? Până unde poate merge criticul cu analiza romanelor tale fără a-l irita pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atitudinea față de existență a autorului implicit. Sunt fascinat de problema finalurilor, și am scris despre ea în câteva eseuri critice. În raport cu romancierii moderni, cred că sunt mai atras decât cei mai mulți dintre ei de demodatul happy end, și chiar am fost criticat pentru asta, deși s-ar părea că ești de altă părere. Tind să-mi las eroii într-o situație cu final deschis, dar și cu speranță, într-un moment când chestiunile majore cu care s-au confruntat în narațiune s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Hill și Tony Harrison. Și încă n-am menționat Irlanda, un ținut a cărui poezie e prea bogată și complexă pentru a fi așternută pe o pagină doar! LV. E critica literară de vreun folos în zilele noastre? Te mulțumește critica universitară? FS. E de lăduat concetrarea criticului universitar. E multă deprofesionalizare a criticii literare în Anglia, nu în discurs, ci în exigențe. Accesibilitatea e cuvântul de ordine. Ciudat, nu-i așa, când există atâtea poeme mari, pe care nu le
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sa, considerată breviar medical al Evului Mediu, se intitulează Ars parva și se referă la esențialul medical. Cărțile sale, ca și ale lui Hippocrat, au cunoscut, timp de secole, cea mai mare circulație. Eruditul și enciclopedistul Galen a rezumat, a criticat, a creat, remarcă exegeții săi. Cultul său pentru Hippocrat nu i-a alterat analiza, nu există ramură medicală în care Galen să nu se fi afirmat. Să nu uităm că în orașul său natal, Pergam, domina statuia lui Asklepios pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe Rufus din Ephes, pe Arhigene ș.a. Compendiul (Synopsis) l-a scris pentru fiul său, iar această lucrare a căpătat o largă circulație ca manual medical de bază. A scris și Euporista, manual-ghid pentru autoîngrijirea sănătății. Ca medic pedagog a criticat metodele brutale, contondente și neproductive din școli. A fost un spirit complex, luminat, laborios. Alexandru din Tralles (sec. VI) s-a născut în Ephes, a circulat în Imperiu, a fost și la Roma, dar s-a stabilit în „Noua Romă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
zestrea ereditară, calitățile și defectele. El este propriul său pictor. Cardanus se apără de moarte, ca toți atleții spiritului, prin gândire, prin creație, prin originalitate. Scepticul filosof Franz Sanchez (1552 - 1632), profesor de medicină la Montpellier și la Touluse, va critica pe Cardanus și pe Fracastoro, ca și pe alți corifei ai Medicinii Renașterii, care s-au dedat, crede el, la speculații stranii. Sanchez este și el un experimentalist, pentru care observația trebuie să releve exactitatea raportului cauză-efect și obiect-subiect. PERSONALITĂȚI
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1632 - 1723) numește „animaluncule“, agenți patogeni. în 1758, Linné descoperă distomatoza = afecțiune hepatică. Despre Frigurile intermitente se ocupase în teza de doctorat (1735). Prin „Philosofia botanică“ (1751), Karl Linné face cunoscută, între altele, înțelepciunea naturii. Teoria sa creaționistă este viu criticată în acest secol cu preferințe atee. Un savant luminist cu studii de medicină și botanică la Anvers, de drept la Dijon și cu preocupări și pentru matematici și fizică, este George Louis Buffon (1707 - 1788). El este autorul monumentalei Histoire
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Fiziologia sa vitalistă este distanțată de animism și de mecanicismul excesiv. Ca și Bordeaux, el susține că fluidul vital este prezent în toate organele și că interfuncționalitatea lor e asigurată de calitatea lor atractivă, în această armonie situându se sănătatea. Criticându-i pe stahlieni, germanul Johann Cristian Reil, consideră enigmatică această forță numită imaginativ fluid vital dar că ea este unitară cu materia organismului care o generează și că va fi elucidată de chimie. Acești medici vitaliști ilustrează o fiziologie generală
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sanguină ci unei defecțiuni de oxigenare, față de care sistemul nervos reacționează prompt. Spallanzani confirmă transpirația și respirația cutanee descrise de Lavoisier. Fiziologia respirației ca și patologia ei vor cunoaște o dezvoltare în cercetările secolului XIX. Spallanzani introduce termenul de infecție. Critică și susține, completează și creează teorii, privind științele vieții. Enciclopedismul său ca și pasiunea experimentelor îi lărgesc sfera relațiilor europene și-i îmbogățesc corespondența cu conținut științific. Observațiile sale în fiziologia asimilării alimentelor, a circulației sângelui, a reproducerii vieții, ca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și cine este ajutat. Solidaritatea, asistența medicală, sunt operaționale atât între oameni cât și între animale. În ceea ce privește ereditatea, ne vom mai întâlni, cu ea când vom vorbi despre genetică și geneticieni. Deocamdată să reținem că, teoria caracterelor dobândite a fost criticată de biologul german August Waismann (1834 - 1914) și de Heinrich C. W. von Waldeyer, creatori ai teoriei cromozomice a eredității și care disting între soma (suma organelor) și germen (celulele germinative), adică între perisabil și ceea ce se comunică durabil în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ale materiei, fiind invizibili, indivizibili, impenetrabili și eterni. Diversitatea lumii materiale rezultă din combinarea unui număr finit de atomi. Pentru că teoria nu avea susținere experimentală, multă vreme atomismul a fost considerat doar o speculație. Concepțiile lui Democrit au fost vehement criticate de Aristotel (389-322 î.Hr.). După Aristotel, materia este continuă și infinit divizibilă, ceea ce înseamnă că nu există atomi. Teoria lui Aristotel se baza pe existența a patru elemente fundamentale: Pământ, Apă, Aer și Foc, care în proporții variabile ar forma
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
ei înșiși. De exemplu, un băiat care-și aude părinții vorbind în șoaptă „știe” că vorbesc despre el, iar o fată care aude doi băieți râzând „știe” că râd de ea. Cel mai important este ca adulții să evite să critice sau să ridiculizeze în public pe adolescenți. 4. Manifestarea autocentrismului. Adolescenții cred că sunt speciali, unici, că în cazul lor nu sunt valabile regulile care guvernează lumea, că sunt protejați de o putere magică. Așa se pot explica numeroasele comportamente
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
aplică profesorul elevilor „slabi“ față de cei „buni“: așteaptă mai puțin timp răspunsul de la elevii „slabi“; preferă să răspundă el însuși sau să numească pe altcineva, decât să încerce să îmbunătățească răspunsurile elevilor „slabi“ oferindu-le indicii, repetând sau reformulând întrebarea; critică mai des nereușitele elevilor „slabi“; neglijează să ofere un feed - back în public elevilor „slabi“; acordă mai puțină atenție „celor slabi“ și interacționează mai puțin cu ei; îi solicită mai rar să răspundă sau le adresează numai întrebări ușoare care
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
sunt eliberați ultimii deținuți politici din penitenciarele românești B) încep deportările în Bărăgan C) moare Gheorghe Gheorghiu- Dej a) ABC b) BAC c) CAB d) ACB 26) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) N. Ceaușescu critică abuzurile regimului condus de Gheorghe Gheorghiu- Dej B) N. Ceaușescu critică intervenția trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia C) Gheorghe Gheorghiu- Dej îi îndepărtează pe Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi a) ABC b) BAC c) CAB d) ACB 27) Marcați
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
în Bărăgan C) moare Gheorghe Gheorghiu- Dej a) ABC b) BAC c) CAB d) ACB 26) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) N. Ceaușescu critică abuzurile regimului condus de Gheorghe Gheorghiu- Dej B) N. Ceaușescu critică intervenția trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia C) Gheorghe Gheorghiu- Dej îi îndepărtează pe Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi a) ABC b) BAC c) CAB d) ACB 27) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) este
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
fericite, altul cu destine nefericite (...) Nu vom permite nici repetarea în prezența tinerilor a versurilor din Eschil în care se spune că Zeul, pe oameni îi învață crima, Când vrea, pentru vecie, să le distrugă stirpea". (379c, 380a) Platon mai critică în Cartea III istorisirile care, departe de a-l reprezenta pe omul de vază înțelept și măsurat, descriu eroi năbădăioși, propunându-i omului, drept modele, capodopere de imoralitate. Acest pasaj, care pune problema finalității morale a literaturii, în special a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fără să se preocupe de legătura dintre ele. Pentru clasicism, în schimb, acțiunile secundare trebuie în mod necesar să exercite o influență directă asupra acțiunii principale. Ele sunt excluse dacă nu întrețin o strânsă legătură cu ea. D'Aubignac a criticat rolul Infantei în Cidul, care introduce o intrigă paralelă cu acțiunea principală. Dragostea pe care i-o poartă Infanta lui Rodrigue, de nemărturisit la începutul piesei, căci Rodrigue este de un rang inferior ei, nu mai este așa când Cidul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comod la care recurge autorul dramatic pentru sfârșitul piesei pe care altfel nu ar fi în stare s-o termine. El acceptă totuși, ca și Aristotel, intruziunea miraculosului, când preexistă în legendă. De aceea își apără prima tragedie, Medeea, aspru criticată de docți, care se încheie prin plecarea eroinei în zbor, dusă de carul său tras de un dragon, invocând caracterul de magiciană al personajului său. "Găsesc, scrie el în Discursul despre cele trei unități, puțină rigoare în părerea lui Aristotel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deosebire, tuturor tipurilor de public. Ei acordă mult mai multă importanță reacțiilor parterului, decât judecății docților. De aceea sunt mai puțin scrupuloși în materie de verosimil. Dovada acestui fapt este reflecția lui Corneille, cu privire la Cidul, piesă căreia Academia i-a criticat cu atât mai sever lipsa regulilor, cu cât a fost primită cu mai mult entuziasm. Deși este aceea din lucrările mele conforme regulilor în cadrul căreia mi-am permis cele mai multe licențe, scrie el în Examen în 1660, trece încă drept cea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a asigura verosimilul reprezentației. Pentru clasicii noștri, scena nu se poate prezenta ca un spațiu de convenție abstract, care se modifică în funcție de nevoile acțiunii, sub ochii spectatorului, în manieră barocă, fiindcă atunci iluzia nu mai este posibilă. D'Aubignac îl critică pe Théophile de Viau care, în Iubirile tragice ale lui Piram și Tisbe (Les Amours tragiques de Pyrame et Thisbé), din 1621, uzează de un artificiu scenic pe care el îl găsește grosolan. Un perete, care apare și dispare odată cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fără îndoială că a făcut Corneille destulă teorie în această privință înaintea lui. Este deosebit de greu, într-un decor de interior, să motivezi tot acel du-te vino, uneori puțin verosimil. Abatele d'Aubignac nu pierde prilejul de a-l critica pe Corneille asupra acestui punct. "Nu pot fi de acord ca în sala unui palat, unde se pare că există mereu oameni care pleacă și vin, să fie făcută o lungă narațiune asupra întâmplărilor secrete și care nu ar putea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vede născându-se niciun pericol prin care să putem fi îndemnați la milă sau teamă." Chiar el mărturisește că a ezitat mult pentru a alege un nume acestui gen nou care nu este o tragedie, în ciuda rangului personajelor. El îl critică pe "bonomul Plaut" care face din al său Amphitryon o tragedie numai pentru faptul că există acolo zei și regi și o comedie pentru că în ea există valeți ce-o fac pe bufonii. "Înseamnă să le acordăm prea multă atenție
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]