19,706 matches
-
student. Este cea mai frumoasă perioadă din viața unui om. Noi, când eram muncitori și mergeam pe Copou, și coboram de pe Copou, și pe Lăpușneanu, și vedeam tinere care mergeau la braț prin grădină, pe bănci, nu știu ce, cutare, cutare, ne imaginam noi așa: măi, ce-ar fi să mă văd și eu așa [râde]... eram prin anul II, anul III de liceu și am ajuns studenți și, într-adevăr, ieșeam, nu te întreabă nimeni ce faci, nu te-ntreba unde te
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ns., S.P.], când cu puciul, cu Elțîn și cu... Eram înnebuniți, eram înnebuniți, că, uite, măi, n-am murit în România și murim acum... Sau să vă povestesc despre revoluția de la noi, de-aici, vai ce-am traversat ! Vă puteți imagina să-narmezi atunci, după revoluție... mi-o spus să pregătesc un camion, să aduc muniție de război și să-narmez Gărzile Patriotice cu muniție de război, un încărcător pe automat și cu unul de rezervă. I-am spus colonelului care
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Roxana Ailincăi: - Ce amintiri păstrați locului nașterii ? Dar familiei ? Constantin Ghergheșanu: -... Locul nașterii... n-am ce să păstrez, pentru că n-am mai trecut pe-acolo de foarte mult timp. Acu’, vreo doi ani am trecut, întâmplător, însă..., dacă mi-l imaginez, numai din spusele mamei. Ea mi-o povestit cum era spitalul unde-o născut, de doctori, mă rog. Acolo n-am stat mult, în Negrești, pentru că ei s-au mutat cu serviciul și eu i-am urmat, evident... R. A.: - Unde
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
domnitor venea la Huși după desele războaie nu numai cu oastea, ci și cu Sfatul Domnesc și Curtea. Pentru întreținerea acestor oameni era necesar un efort substanțial. Dacă mai adăugăm și populația statornică a Hușilor, nu foarte numeroasă, ne putem imagina aglomerarea din așezarea de pe Drăslăvăț. Când domnul se afla la Huși, Curtea devenea centrul administrativ al țării. În același timp, târgul Huși avea un ocol de sate, care depindea din punct de vedere militar și judecătoresc de curtea domnească. Istoricii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ha). Existau următoarele străzi: Ștefan cel Mare, Ion C. Brătianu, Dabija, C. A. Rosetti, Carol I, Cuza Vodă, Târgul Făinei, Husul, Ion Vodă cel Cumplit, Veniamin Costachi, Călărași, Episcopiei, Ghica Vodă, Dorobanților, Gării, Jomir, Grădinarilor, Traian etc. Este lesne de imaginat în ce condiții grele se deplasau locuitorii pe străzile orașului, care nu erau pietruite și nu aveau trotuare. Ziarul hușean „Prutul” (1887) atrăgea atenția cititorilor asupra situației grele în care se afla administrația orașului: „N-avem șosele, ...banii s-au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de casă; b. Biroul de constatare și impunere; c. Biroul de percepere și urmărire; 4. Serviciul tehnic: a. Secțiunea construcțiilor; b. Secțiunea iluminatului; c. Secțiunea lucrărilor publice; 5. Serviciul de stare civilă; 6. Serviciul de contencios. Nu este greu de imaginat cum arăta Hușul după război, la fel ca întreg teritoriul ce fusese ocupat de armate străine. De exemplu, abuzurile armatei ruse au fost semnalate Ministerului de Interne de primarul N. N. Tiron, în Raportul nr. 713 din 20 ianuarie 1919: „în timpul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de întrebări: știa unde se duce, bănuia ce-o să afle, a realizat, la sfârșit de viață, importanța celor patru călătorii ale sale? Întâlnisem, în aceeași perioadă, și alți "vizionari" care m-au minunat, între ei Jules Vernes, scriitorul care a imaginat submarinul, a călătorit în adâncul pământului și a zburat spre lună, pornind spre toate aceste "destinații" de la masa sa de scris și pictorul naiv Rousseau-Vameșul, care ne-a lăsat pânze cu animale și plante exotice, întâlnite doar în savanele Africii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
din Biafra a fost blocată de un vas al marinei engleze. Din cei 400 de sclavi de pe nava portugheza, 300 aveau să moară de foame și 100 au fost împușcați. Traversarea oceanului era pentru sclavii negri un calvar, greu de imaginat și de suportat, înregistrând atât un șoc psihic, dar și unul fizic. Erau legați doi câte doi, închiși în cala vasului, în întuneric, în condiții inumane de hrană, apă și igienă. Strașnic păziți, bătuți, chinuiți, hăituiți de câinii special dresați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
al revoluției cubaneze"! La data decesului Che avea 39 de ani, soția sa Aleida, 33 de ani și cei patru copii, Aleidita, Camilo,Celia și Ernesto erau în vârsta de 7, 5, 4 și 2 ani. E greu să-ți imaginezi un personaj istoric în contextual familial, nu pe cal, nu cu sabia sau pușca în mână conducând un atac, nu rostind discursuri incendiare... Și totuși... În acest context volumul Aleidei March de la Torro, soția lui Che, "Evocacion", publicat la Havana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pagina integrală din "El Pais "Matos nu iartă nimic și pe nimeni: De când eram în Sierra Maestra mi-am dat seama de impulsurile temperamentale de șef de trib absolut ale lui Castro... Aveam temerele mele, dar nicio-dată nu mi-am imaginat că ar putea fi un individ atât de imoral, atât de demonic, pentru a face atâta rău națiunii cubaneze... Este păcat că popoarele latino-americane acceptă ideea că Fidel Castro ar fi David înfruntându-l pe americanul Goliat... Dorim să fim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
era un bătrîn ticăit și nu le putea rezista drogaților care Îi umpleau cabinetul și erau, de fapt, singurii lui pacienți. Parcă-i dădea un sentiment de importanță să se uite și să vadă o sală plină de oameni. Îmi imaginez c-ajunsese Într-o fază În care putea să modifice Înfățișarea lucrurilor astfel Încît să corespundă nevoilor lui și cînd se uita pe sală, vedea o clientelă distinsă și diversă, probabil bine Îmbrăcată, În stilul de la 1910, nu o grămadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe o bancă, pe peronul de la metrou. - Știam că are mălai În buzunar, Într-o parte, dar de cîte ori mă apropiam la mai puțin de trei metri de el, se trezea și zicea „ce vrei?” Nu era greu de imaginat cum Îl trezeau pe drojdier emanațiile puternice, pătrunzătoare, ale lui Matty. - Așa că m-am dus și l-am găsit pe-un tip de-l știam. Un boschetar bătrîn, dat pe pastile. S-a așezat lîngă bețiv și În douăj’de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cîțiva care apăreau ocazional, cînd voiau să-și facă de cap. Unuia-i zicea Whitey (nu mi-am dat seama niciodată de ce, fiindcă era negricios): un tip grăsuliu și prost care lucra ca ospătar Într-unul dintre marile hoteluri. Își imagina că dacă plătise o capsulă, avea dreptul la următoarea pe datorie. O dată, după ce Pat l-a expediat, s-a repezit la ușă furios și ne-a arătat o fisă. - Vedeți fisa asta? a zis. O să vă pară rău că m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și s-a Îndepărtat Înainte ca ea să mai apuce să spună ceva. - Dă-l naibii! i-am zis. N-avem nevoie de mărturia lui. Tige vrea să-l cheme pe doctorul lui ca martor pentru starea mea. E de neimaginat ce-ar putea să spună boul ăsta la proces. Doctorul Fredericks a trebuit să-mi semneze biletul de ieșire din spital. A stat În biroul lui și o asistentă i-a dus hîrtia Înăuntru s-o semneze. Bineînțeles, a scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Tige era un tip greu de pătruns. Îmi sugera să nu mă-ntorc? CÎnd părea nepriceput sau fără noimă, avea de fapt adesea un plan pe care-l urma. Unele dintre planurile lui se Întindeau pînă departe-n viitor. Adesea imagina un plan, vedea că nu duce nicăieri și Îl lăsa baltă. Pentru un om inteligent, putea avea unele idei surprinzător de tîmpite. De exemplu, cînd i-am spus că studiasem medicina la Viena (șase luni), a zis: - Foarte bine. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s-a scurs spre locul În care stăteam, cu gesturile stilizate ale unui dansator din templu, și mi-a cerut o țigară. Exista ceva arhaic În mișcările lui aeriene, o grație de animal depravat, frumoasă și respingătoare deopotrivă. Mi-l imaginam mișcîndu-se la lumina focurilor de tabără, cu gesturile ambigue pierzîndu-se-n beznă. Sodomia este la fel de veche ca specia umană. Unul dintre poponari stătea la o masă, lîngă tonomat, absolut imobil, cu o placiditate prostească, de animal. M-am Întors să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vedeam arăta ca un peyote. Aveam fețele umflate sub ochi și buzele ni se Îngroșaseră de la o reacție glandulară provocată de drog. Chiar arătam a indieni. Ceilalți pretindeau că se simt primitivi și stăteau Întinși În iarbă, purtîndu-se cum Își imaginau ei că se poartă indienii. Eu nu mă simțeam altfel decît de obicei, În afară de senzația similară cu cea de la benzedrină. Am stat treji toată noaptea, discutînd și ascultînd discurile lui Cash. Cash mi-a povestit despre niște tipi din ’Frisco
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și iarna. Iarna ninge cu fulgi și plouă cu datorii. * Sinuciderea e o salvare, dar nu și o soluție. Și invers. * Între două războaie, niciodată nu e pace. * Pământul e atâta cât îl putem cuprinde cu privirile. * Nu ne putem imagina infinitul, pentru că vedem doar lucrurile finite. * Unii oameni sunt frumoși, dar nefinisați. Iubirile se topesc mai lesne decât zăpezile. Există și iubiri polare, dar numai zăpezile sunt veșnice. * Gradele de pe sticlele cu tării nu sunt surori cu cele de pe termometre
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
căciulă. * Întotdeauna, toate rânduielile lumii au fost făcute de cei puternici; cei slabi le-au suportat numai. * O lege universal dăunătoare: impune altora numai ce-ți convine ție. * Unele imperii au dispărut, dar năravurile lor au rămas. * Nimeni nu-și imaginează câte poate spune un om atunci când tace. * Asemănarea unor oameni cu unele animale nu este de fiecare data o insultă. * Televizorul folosește mai ales la pierderea timpului. * Dacă ai ciudă pe cineva, îi dai o carte cu autograf și-l
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
care o întrerupe după câteva fraze, ultimul cuvânt fiind și, ,, atunci” sau ,,cănd”... Povestirea este continuată de copilul care are numărul 2 ș.a.m.d. Toți copiii din clasa pot fi puși în situația de a crea, de a-și imagina continuarea acțiunii,valorificându-și astfel potențialul creator.Povestirile create de copiii au avut ca personaje animale, jucării sau copii care au trecut prin numeroase întâmplări. Interviu cu un personaj este un joc deosebit de antrenant. Un copil este reporterul, iar altul
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
bere și un mic, la câte o grădină de vară pe malul Cernei, era cald, berile curgeau una după alta, la fel și micii, iar noi făceam tot felul de planuri cum să mai participăm pe la diverse expoziții, sau ne imaginam tot felul de subiecte de pictat, care mai de care mai interesante. Am avut și cu iugoslavii mai multe istorii. O zi de tabără la Herculane se desfășura cam astfel: Deșteptarea era pe la ora 7.30 -8, și ne adunam
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pentru panotarea lucrărilor. Când am ajuns la Muzeu am avut un șoc. Mișu adusese nu mai puțin de 28 de lucrări ale sale, pe care le și aranjase pentru panotare în prima sală. Priveam șocat lucrările și nu-mi puteam imagina cum vom reuși să le expunem pe toate, de fapt era imposibil, spațiul de expunere nu ne permitea acest lucru, doar dacă le puneam pe două rânduri. Atunci i-am amintit lui Mișu de hotărârea noastră inițială de a expune
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nefiind intimidat de privirile ce îmi erau aruncate, ce încercau să deslușească această taină a sculpturii, un meșteșug străvechi, păstrat până azi, care se practică la fel, cu aceleași unelte simple, dalta și ciocanul. Principalul secret este să-ți poți imagina lucrarea ce este ascunsă în trunchiul copacului cu dorința de a o elibera, dându-i viață. Sculptând la bucata de lemn mă simțeam mult mai bine decât atunci când pictam, încercând să amestec diferite nuanțe de culoare pe paletă, încercând să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
12 bolnavi, în camera II 12 bolnavi (epileptici), în a III-a 2 bolnavi, în a IV-a și a V-a câte 10 bolnavi, în a VI-a 9 bolnavi, iar în ultima, a VII-a, 5 bolnavi. Ne imaginăm saloanele mijlocii, mai mici decât cele obișnuite în acea vreme. Era curat; iarna saloanele erau încălzite suficient de bine. Se remarcă o notă de diletantism organizatoric; epilepticii erau reuniți în același salon (pentru motive pe care le știu psihiatrii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
că erau 12, dar că niciodată nu se întruneau mai mulți de 3 sau 4, din cauza lefii prea mici: Lipsiți de orice cultură juridică, ei pronunțau hotărârile folosindu-se numai de puținele cunoștințe dobândite prin practică". Ne putem cu ușurință imagina într-un asemenea cadru pe bolnavul psihic, inculpat atât de frecvent în cauze penale. El urma deseori calea în care depoziția era smulsă prin caznele cele mai barbare; tăierea mâinilor devenise pedeapsa obișnuită în locul pedepsei capitale, care se aplica din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]