18,636 matches
-
poate fi citit și prin prisma opțiunii pentru un lirism expurgat într-o direcție prea puțin solicitată în poezia de azi, cea a umanismului matematic, teoretizat odinioară de Ion Barbu. Ca la acesta din urmă, figurile geometrice își au un rost prestabilit în procesul de esențializare a ideii poetice, dar și de spiritualizare a trăirilor pur umane, pentru care matematica reprezintă doar o altă opțiune ontologică prin care spiritul uman tinde înspre Spiritul pur. Unul dintre Rondelurile și Ovoidele din 2005
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetici/ de o zi" Lăsarea la vatră. Agresivitatea este, aici și în alte secvențe poetice, sinonimă cu provocarea. Căci o poezie bună, crede Cassian Maria Spiridon, trebuie să fie ofensivă, nu defensivă, să distrugă obișnuințe, nu să le menajeze: "ce rost are o poezie care/ nu înspăimântă pe nimeni/ ce rost își au cuvintele adunate/ în rânduri solemne/ când de nicăieri nu va răsuna/ focul de armă/ ce fior metafizic ar putea să se nască/ dintr-o înșiruire cuviincioasă de vorbe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și în alte secvențe poetice, sinonimă cu provocarea. Căci o poezie bună, crede Cassian Maria Spiridon, trebuie să fie ofensivă, nu defensivă, să distrugă obișnuințe, nu să le menajeze: "ce rost are o poezie care/ nu înspăimântă pe nimeni/ ce rost își au cuvintele adunate/ în rânduri solemne/ când de nicăieri nu va răsuna/ focul de armă/ ce fior metafizic ar putea să se nască/ dintr-o înșiruire cuviincioasă de vorbe// nici calde nici reci Revenind la modalitățile prin care poetul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei poezii ce, paradoxal, emană o "blândețe iubitoare care, dincolo de abise, apropie și umanizează" (Constantin Ciopraga). Pe nesimțite, spațiul poetic se umple de ecouri pulsatile și șoapte secrete, provenite din forul poetic cel mai intim, acolo unde palpită interogații asupra rostului adânc al ființei, raportate simultan la sine și la alteritate: "Ceea ce tu nu ai simțit/ a fost clipa secretă/ a cunoașterii de sine/ ceea ce se cunoaște pe sine/ este superior/ față de ceea ce nu se cunoaște)/ a fost despletirea/ acelui nod
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și a răului și, odată câștigat de ideile schimbărilor, el devine apostolul lor incoruptibil. Ideile de înnoire radicală a satului, afirmate de fiu, întâmpină protestul tatălui, neîmpăcat cu gândul că tot ceea ce a făcut el a fost greșit și că rosturile țărănești trebuie schimbate. Niciodată în proza postbelică nu s-a pus în discuție cu un mai mare curaj estetic destinul civilizației țărănești și nu a căpătat, până acum, o motivare literară mai pregnantă. Ce se impune înainte de orice e iluzia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
margini, formulată și altfel, în frazele pe care le adresează cuiva, un personaj nevăzut. Vorbele capătă, deodată, altă rezonanță decât cea obișnuită, și Moromete pare profetul unei cauze iremediabil pierdute: „Până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui, chit că rostul ăsta cine știe ce s-o alege de el! Că tu vii să-mi spui că noi suntem ultimii țărani de pe lume și că trebuie să dispărem. Și de ce crezi tu că n-ai fi ultimul prost de pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în frazele pe care le adresează cuiva, un personaj nevăzut. Vorbele capătă, deodată, altă rezonanță decât cea obișnuită, și Moromete pare profetul unei cauze iremediabil pierdute: „Până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui, chit că rostul ăsta cine știe ce s-o alege de el! Că tu vii să-mi spui că noi suntem ultimii țărani de pe lume și că trebuie să dispărem. Și de ce crezi tu că n-ai fi ultimul prost de pe lume și că mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
prost de pe lume și că mai degrabă tu ar trebui să dispari, nu eu? [...] Așa că vezi [...] eu te las pe tine să trăiești! Dar rău fac, că tu vii pe urmă și-mi spui mie că nu mai am nici un rost pe lumea asta... Și ce-o să mănânci, mă Biznac? Ce-o să mănânci, mă, tâmpitule?”. Moromete se vede, în continuare, cu vechii săi prieteni liberali (Matei Dimir, Nae Cismaru, Costache al Joichii, Giugurdel), dar adunările lor nu mai au fastul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
da o idee despre opiniile estetice ale prozatorului și despre capacitatea lui de reflecție. Reiese limpede, la lectură, că realismul lui psihologic se bizuie pe valorile clasice ale omului. Familia, prietenia, iubirea, relațiile dintre părinți și copii, morala comunitară, respectarea rosturilor și a regulilor de conviețuire - sunt lucruri esențiale pentru el. Nu îi plac oamenii „nesăbuiți”, ființele întunecate, naturile abjecte, și, într-un articol celebru din 1968, a făcut un portret memorabil al „spiritului primar agresiv”, manifestat în toate compartimentele vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Și prevăd prin secoli a ei înălțare” din D. Bolintineanu. Tipăritura, inițiată de generalul Eraclie Arion și căpitanul-poet Carol Scrob cu scopul de a ajuta la construirea unui palat al invalizilor militari prin strângerea unui fond, își anunță în articolul Rostul nostru, semnat D.I. Stroici, intenția de a cultiva „amintirea trecutului istoric cu mărețele-i fapte”, vorbind despre „vitejia neamului românesc și despre armata țării”. Poezia Ostași... de A. C. Cuza este o ilustrare literară a acestui deziderat practic. Fascicula mai conține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
pe unități de viață din care trebuiau să rezulte, "în mod firesc", generalizările. În gruparea cunoștințelor, se avea în vedere o programă minimală întocmită de autoritatea școlară centrală, comună întregii țări, și o programă regională. Se aprecia, că, într-adevăr, rostul școlii este de a da cultură, dar nu în sensul acumulării unei mari cantități de cunoștințe, ci în forța de a le cîștiga (37, p. 211). Ca modalitate principală de studiere a satului se propunea pentru clasele supraprimare metoda monografică
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
trece dincolo de teza durkheimiană a relației dintre educație și societate și caută să surprindă "factorii" care au condiționat structura și evoluția socială, fără cunoașterea cărora aprecia el nu este cu putință explicarea manifestărilor societății "și nu putem, mai ales, pricepe rostul unor instituții care o servesc pe o anumită latură a ei, cum e școală". Din chipul în care aborda problema dezvoltării sociale se întrevede intenția de a orienta gîndirea cititorului spre înțelegerea materialistă a societății. Punctul de vedere materialist este
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
iar educația trebuie să țină seama de acest fapt esențial. Aceiași teoreticieni, la care s-a făcut referire mai sus, valorifică un alt concept existențialist cel de angajare corelat cu conceptul de "libertate". Studiul disciplinelor umaniste nu și-ar avea rostul consideră ei dacă n-ar cultiva elevilor o atitudine angajantă față de anumite valori, dacă n-ar permite aprecierea lor, pe baza căreia unele sînt acceptate, iar altele respinse. Iată încă un prilej pentru implicarea vieții afective în procesul de instruire
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au scăzut și presiunile ideologice. În același timp, conducători ai treburilor școlare de la nivelul Ministerului învățămîntului improvizați din activiști de partid afirmau că școala românească nu are nevoie de cercetare pedagogică, fiindu-i suficiente hotărîrile și indicațiile cu caracter politic. Rostul pedagogiei trebuia limitat la justificarea "teoretică" a măsurilor adoptate prin hotărîri de partid. De altfel, pedagogia, ca și psihologia și sociologia încep să trăiască momente dramatice. În 1978 se desființează secțiile de specializare existente pînă atunci pe lîngă facultățile de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de a realiza vidul acolo unde își închipuie că a instituit o societate perfectă, armonia cea mai deplină. Peste tot în jurul nostru, experiențele de după ultimul război au fost de natură a dizloca tradiții politice și culturale, a răsturna sau perverti rosturi bine așezate în epoca modernă. Peste tot se revine acum, în chip spectaculos, la acele tradiții și se profită, în noile proiecte, de ceea ce omenirea a câștigat între timp mai de preț în materie de gândire politică. E acum rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
surprinzătoare la un om inteligent, iar morala nu era partea lui forte. Ceea ce interesează totuși în pasajul amintit e formularea polemică, la limită, a nevoii de limpeziri în societatea românească de atunci, societate pusă în situația de a-și regândi rosturile, opțiunile, în împrejurări drastic schimbate. Dar el avea un bun temei să insiste ca dialogul cu lumea apuseană să aibă loc mai ales în politică, știință și tehnică, dat fiind că arta pune delicata problemă a specificității: ea nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
putere simbolică ce nu poate fi neglijată într-o societate modernă. De la Montesquieu la Malraux și de la acesta din urmă la incitantele eseuri ale "noilor filozofi", o fomentație continuă a făcut să se contureze mai precis, nu o dată și convulsiv, rostul intelectualului în societate. Bernard-Henri Lévy se întreba nu demult (Eloge des intellectueles, 1987) dacă se mai poate închipui lumea fără această categorie socială, semnificând în primul rând curajul reflecției lucide, capacitatea de a lua distanță în raport cu ceea ce se întâmplă. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sociale, deschiderea spre lume a unei comunități, civilitatea la care se referea același distins gânditor. În timpul din urmă, mai toată Europa, îndeosebi partea centrală și de est a continentului, aceea care a cunoscut experiența unui sistem totalitar, se preocupă de rostul intelighenției, căutând să-i asigure un loc legitim în societate. Între "personalismul anarhic" flagelat de C. Rădulescu-Motru la începutul secolului și "intelocrația" pusă sub lupă în ultimii ani de H. Hamon și P. Rotman, un spectru larg se deschide înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tot mai ample. Un program anticomunist s-a putut forja în aceste zile, mai strâns, mai coerent, cu participarea a zeci și sute de vorbitori interesați să atribuie momentului de față, după lunga și tenebroasa epocă a dictaturii, adevăratul său rost. Timișoara a produs această limpezire. Piața Universității din capitală i-a dat suflul necesar pentru a se extinde asupra țării însăși, într-un moment când aceasta simte nevoia unui program susceptibil a-i asigura viitorul. Ceea ce se întâmplă acolo, între
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de a izgoni despotismul și a garanta "sfințenia vieții sociale". Vicisitudinile istoriei, chiar, deveneau în contextul amintit o sursă de energie. "Nu vă disperați de suferință, căci suferința, știți, e condiția esențială a dezvoltării morale", spunea același istoric, convins de rostul ei soteriologic. Ce le putea spune comilitonilor din exil decât să aștepte "ziua preursită, ziua mântuirii", adică momentul prielnic revoluției? Nu bănuia însă, în idealismul său, că nici o revoluție nu e definitivă, că în istorie totul se poate pierde și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
scriu și masa cititorilor, între intelighenția sensibilă la datoriile sociale și mediul căreia i se adresează. Purificator în ordinea morală și garant al libertății de opinie, gazetarul e tocmai de aceea o prezență de care societatea nu se poate dispensa. Rostul său e unul eminent critic și presupune depășirea partizanatului. Eminescu dădea asigurări, sub acest unghi, declarând că numai adevărul îl interesează, ori de unde ar veni el și că nu înțelege să facă publicistică numai de dragul unei grupări sau alta. N-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nu mai au ce lega sau broșa, librăriile nu mai au ce vinde (ele s-au reprofilat parțial pe gazete de un caracter dubios), cititorii nu mai au ce cumpăra, afară numai de un număr restrâns de texte publicate cu rost evident comercial. Situația e dramatică, iar Z. Ornea, editor cu vechi state de serviciu, activând de multă vreme în miezul sistemului, nu ezită a vorbi de paralizie și chiar de colaps în acest domeniu. Te întrebi cum a fost posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de cultură și civilizație. Școala era chemată să joace, alături de biserică, de presă, de justiție, un rol decisiv. A fost un mare noroc pentru societatea noastră că, începând din 1882, timp de trei ani, Spiru Haret s-a ocupat de rosturile învățământului, direct, identificându-se cu ele, făcând din școală un pivot esențial, o pârghie a regenerării. Alături de P. Poni, G. Adamescu și alți colaboratori, a contribuit în mare măsură la reorganizarea învățământului de orice grad, elaborând legi, regulamente, instrucțiuni de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
binele public era, pentru el, o normă de conduită cu valoare perenă. Fiindcă școala nu e altceva decât un instrument de acțiune socială, cu atât mai puternic cu cât efectele ei se resimt mai amplu, în toate straturile comunității. Dincolo de rostul ei formativ, sub unghiul personalității, școala e chemată a contribui la educația civică, la crearea de specialiști în diverse domenii, inclusiv în acela, deloc neglijabil, al gestiunii armonioase a statului. Mintea, inima, caracterul se cer cultivate în egală măsură, instrucția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să nu se falsifice legile, pentru ca să-l facă pe el să plătească de douuă ori mai mult bir decât se cuvine; să fie tratat ca om." În plus, el trebuie cercetat cu grijă, stimulat să ia parte la activități cu rost social, să citească. "Eu nu înțeleg, insista Haret, ca învățătorul să stea închis ca într-o cetate în egoismul lui și între cele patru ziduri ale școlii, fără să vrea să știe ce se mai petrece în lume. Misiunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]