17,957 matches
-
enunțării, discursul se distinge de limbaj prin angajarea parametrilor specifici situației de comunicare. Înțeles ca "orice enunțare care presupune existența unui locutor și a unui auditor, primul dintre ei având intenția de a-l influența pe celălalt"15, discursul se rostește întotdeauna despre ceva, iar criteriul lui de delimitare devine semnificația. Reprezentând, în esență, "comunicare, în anumite condiții de producere, sau parole plus condiții de producere, dezvăluind resorturile sale intime, caracterul acțional al vorbirii"16 (participanți, instituții, timp, loc), conceptul de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de limbaj altor limbaje, iar în cazul manifestărilor discursive care nu prezintă caracter politic prin vocabular, prin temă sau retorică, calificarea se va face prin raportare la context. Astfel, un om politic care strigă " Ce oroare!" în cadrul familiei sale nu rostește un discurs politic, dar în fața unei camere de filmat, în preajma unor atentate, același enunț dobândește caracter politic. Dacă discursul politic este un concept extrem de uzual și unanim acceptat în literatura de specialitate, limbajul politic stârnește încă polemici și nu se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicării politice, dimensiunea perlocutorie este determinantă, în condițiile în care fiecare manifestare discursivă urmărește inocularea unor idei, suscitarea unor atitudini particulare interlocutorilor. Plecând de la premisa că limbajul este înainte de toate acțiune, în măsura în care vorbitorul dorește prin fiecare enunț pe care îl rostește să provoace o schimbare în lume și/ sau în conștiința interlocutorului său, Austin spulberă iluzia descriptivității, caracteristică filosofiei clasice, potrivit căreia, începând cu Descartes, limbajul este înainte de toate un mijloc de reprezentare a gândirii. J.L. Austin contestă primatul frazei afirmative
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
, specie folclorică în versuri ce se rostește la nuntă, de obicei pe un ton ceremonios, și care stăruie asupra principalelor momente ale desfășurării ritualului, subliniind totodată importanța acestora. În limba română există o variantă destul de veche a acestui termen. Latinescul oratio a dat în românește „urăciune”. Cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
său Theodosie, rămâne acela de „cuvântare”. În ceremonialul nunții, o. este semnalată la români din secolul al XVIII-lea. Cel mai vechi text al unei o. de nuntă este cel reprodus de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae. O. care se rostea la nunțile boierești și domnești nu se deosebea de aceea întâlnită la nunțile țărănești. De cele mai multe ori lungimea textului făcea dificilă memorarea lui spontană, încât pentru a nu fi uitată, o. era transcrisă uneori de dascăli bisericești, de călugări și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
precum Grigore Lehaci din nordul Moldovei, transilvăneanul Ilie Șerban, Iosif Popovici, Ilie Logofăt și alții, nu au făcut decât să noteze pe hârtie o. care circulau în popor în vremea lor. Cele mai importante o. de nuntă sunt o. schimburilor, rostită de vornicei cu prilejul schimbării darurilor (straielor) între mire și mireasă, o. de iertăciune, prin care starostele sau unul dintre vornicei se adresează socrilor rugându-i să-i binecuvânteze pe miri, o. mare de colăcărie (conăcărie sau colăcășie), spusă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
luat naștere o. domnească, creație retorică alcătuită într-un mediu cărturăresc, pe canavaua unor vechi obiceiuri populare. Acest tip de o. este influențat de epistolele grecești, în special de epistolele lui Teofil Coridaleu, și a servit drept model o. protocolare rostite la sărbători. Un creator de o. ocazionale a fost marele ban Văcărescu, tatăl poetului Ienăchiță Văcărescu. Spre deosebire de o. festivă, obișnuită la Curțile domnești și boierești, o. de nuntă conservă numeroase elemente poetice de o rară frumusețe. Surse: I. Păunescu, Orații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
cât și pentru consemnările referitoare la faima și devoțiunea de care se bucura Francisc în timpul vieții. În ce privește predicarea păcii, să se vadă 1Cel 36. Martor al acestui eveniment a fost și Federico Visconti, arhiepiscop de Pisa care, într-o predică rostită în 1265, spusese: «Cu adevărat fericiți aceia care l-au văzut pe acest sfânt, adică Francisc, așa cum l-am văzut și noi prin harul lui Dumnezeu și l-am atins cu mâna noastră în piața comunală din Bologna, în mijlocul unei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în mâinile sale, în picioare și în coasta sa, semnele rănilor lui Cristos. Acesta este motivul pentru care numărul fiilor săi a crescut atât de mult în lumea întreagă, căci în ei s-a împlinit în mod spiritual cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia: „Neamul lui Ionadab, fiul lui Rehab, va avea mereu pe cineva care să stea în fața mea, în toate timpurile” (Ier 35,19). (Oratorul continuă explicând preceptele în sens spiritual și moral, apoi revine asupra lor ca să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ciori, care cotrobăiau prin gunoaie, peste vulturi, coțofene și multe alte specii de păsări care se aflau acolo și le spuse: «Vă poruncesc în numele lui Isus Cristos, pe care evreii l-au răstignit iar netrebnicii romani au disprețuit cuvintele predicii rostite despre el: apropiați-vă de mine să ascultați cuvântul lui Dumnezeu, în numele aceluia care v-a creat și v-a salvat de apele potopului în arca lui Noe». Imediat, la cuvintele sale, toate acele păsări, apropiindu-se, l-au înconjurat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
înaintea lor, însoțindu-i pe drum. Atunci, novicele, pe nume Ștefan, a spus: „Dacă este așa cum zici, părinte, poruncește în numele sfintei ascultări acestei păsări să se oprească în așa fel ca eu s-o pot prinde”. Odată ce porunca a fost rostită, pasărea s-a oprit imediat și novicele a mers la ea, a prins-o și a făcut ceea ce voia. Ispita a dispărut îndată iar Domnul i-a dăruit o inimă nouă, astfel că s-a întors la Northampton și a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
timp îndelungat guardian de Oxford și mai târziu custode de York, a ținut până la moarte abstinența, vegherile și mortificarea trupului; dar față de ceilalți a avut mereu o atitudine de blândețe afectuoasă și angelică. Când se afla pe patul de moarte, rostea adesea către Maica îndurării, din adâncul inimii, aceste cuvinte: «Pentru Fiul tău, pentru Tatăl și Duhul Sfânt, eu te rog, o, Fecioară, să mă asiști la moartea mea și în ultima mea călătorie». Fratele Robert de Thornham, care a fost
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Apoi l-au văzut pe Domnul Isus lăsându-și capul pe pieptul lui Ioan, iar acesta, la rândul său, s-a înclinat spre Isus. Dar, pe când ei credeau că aveau o confirmare a convingerii lor - și anume că legatul papal rostise o blasfemie, și de acea se scandalizaseră foarte mult și i-au criticat predica -, iată că dulcele Isus și-a deschis cu mâinile sale rana de la coastă și a apărut într-un mod foarte vizibil Sfântul Francisc, în interiorul pieptului Domnului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
tare acea invocație. Apoi repeta aceleași cuvinte adăugând: «să fie Fiul!». Copiii începeau și cântau aceleași cuvinte. El repeta pentru a treia oară, adăugând: «să fie Duhul Sfânt!». Iar apoi spunea: «Aleluia, Aleluia, Aleluia». Atunci suna trâmbița și apoi predica, rostind câteva cuvinte spre lauda lui Dumnezeu. După ce termina predica, o saluta pe Sfânta Fecioară cu aceste versuri: «Bucură-te, Marie, miloasă și blândă, etc.» (p. 100-101). Fratele Gerard de Modena 53. Din grupul predicatorilor din acel timp, caracterizat de o
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
plini de înțelepciune, au predicat și i-au învățat pe alții. Odată, Fericitul Francisc, în urma sfatului domnului papă Grigore, își pregătise foarte bine discursul pe care trebuia să-l susțină în fața papei Honoriu. Dar, în momentul când trebuia să-l rostească, a uitat totul. Atunci, a spus: «O persoană binevoitoare (adică papa Grigore al IX-lea) pregătise pentru mine un discurs foarte inteligent pe care eu voiam să-l susțin în fața voastră, dar acum l-am uitat cu totul. Așteptați puțin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
membrilor echipei. În vreme ce toată lumea, de la personal până la potențialii clienți, aștepta un răspuns, directorul general a ridicat din umeri, iar chipul lui părea să spună: „Cam așa e, eu sunt cheia Întregii operațiuni”. Deși, În realitate, aceste vorbe nu au fost rostite, tăcerea și Înfățișarea sa au exprimat mult mai multe. În loc să Înlăture grijile cumpărătorilor, scoțându-și echipa În evidență, el a ales să-și dea importanță de unul singur. În acel moment de egoism, a pierdut un contract important. Așa cum, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
exprimat părerea În legătură cu simbolistica pregnantă pe care o foloseam pentru a menține serviciile pe primul plan În mintea tuturor. După terminarea stagiului de perfecționare, am organizat o recepție de rămas-bun. După ce a deschis cadourile din partea noilor săi asociați, el a rostit câteva cuvinte de despărțire echipei noastre. Au fost niște fraze de neuitat. „Am aprins o lumânare de la flacăra ce arde atât de puternic aici”, a spus el. „O voi veghea cu grijă până ce o voi putea pune În siguranță, la
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
o are mai toată lumea. În realitate, cei mai mulți manageri transmit semnale negative În moduri mai subtile. După ce am ascultat-o pe prietena mea plângându-se vreme Îndelungată de șeful său, mi-am dat seama că nu spusese mare lucru despre ceea ce rostise bărbatul respectiv. Cele mai multe comentarii ale ei se refereau la tipul de comportament pe care majoritatea Îl clasifică drept nonverbal. Abia atunci am realizat că „monstrul” cu pricina era, probabil, un manager competent, care nu Înțelegea Însă prea multe despre comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cec nu este considerată o tranzacție”. „Glumiți”, a spus omul, vizibil mirat. „Adică dacă depun bani e tranzacție, dar dacă Îi scot nu mai e?” „Cam așa ceva”, a remarcat casiera. „Păi, e absurd”, a răspuns clientul. „Îmi pare rău”, a rostit impasibilă funcționara, „asta...”. De fiecare dată când spun povestea la seminare, omit ultimele cuvinte. Fără vreun semnal din partea mea, toată lumea completează: „...e politica noastră!”. Povestea nu se termină aici. Nemulțumit de răspunsul casierei, omul a cerut să vorbească cu managerul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Nu-i rău, m-am gândit. Este chiar frumos să primești scuze. Ea a continuat: „Și Îmi cer scuze pentru situația neplăcută”. Ia te uită, m-am gândit, chiar facem progrese! Cu toate acestea, a treia frază pe care a rostit-o m-a adus cu picioarele pe pământ. Femeia a Încheiat astfel: „Dacă angajata mea m-ar fi Întrebat, aș fi autorizat reducerea”. Ascunzători Cum pierde o bancă un client care a depus 2 milioane de dolari pentru o operațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Întinde peste masă o hârtie pe care scrie un cuvânt ce descrie comportamentul pe care crede el că trebuie să-l ajustezi”. Cu greu m-am putut stăpâni să nu o Întreb ce cuvânt primise ea. Citindu-mi gândurile, a rostit: „Tărăgănarea. Managerul este de părere că trebuie să fiu mai rapidă atunci când iau o decizie”. I-am spus că auzisem tot felul de povești năstrușnice, dar ceea ce Îmi spusese ea le Întrecea pe toate! Lipsa de respect Evaluările performanțelor au
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de câteva ori discursul În fața oglinzii și am rămas uimit câte lucruri uitasem. Îmi aduc aminte de emoțiile pe care le Încercam chinuindu-mă să-mi amintesc textul. I-am spus tatălui meu că nu mai era cazul să-mi rostesc discursul În mașină. Am pretins că mă simt Încrezător În șansele mele. Adevărul era că nu voiam să-mi asum riscul ca tatăl meu să Întoarcă mașina din drum și să revenim acasă după ce avea să mă audă rostindu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
-mi rostesc discursul În mașină. Am pretins că mă simt Încrezător În șansele mele. Adevărul era că nu voiam să-mi asum riscul ca tatăl meu să Întoarcă mașina din drum și să revenim acasă după ce avea să mă audă rostindu-mi discursul! Ziua din Lexington a fost una dintre cele mai lungi din viața mea. Erau 12 concurenți din tot statul și fiecare dintre ei merita să fie acolo. M-am prezentat al treilea și, spre norocul meu, am ținut
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
spre ușă. Oprindu-se În dreptul ușii, a observat numele companiei. „Cu ce vă ocupați?”, a Întrebat el. Enervat de cât timp pierdusem, i-am răspuns Într-o doară: „Păi, printre altele, Îi Învăț pe oameni cum să vândă”. De Îndată ce am rostit cuvintele respective, mi-am dat seama că făcusem o mare greșeală. Omul s-a Întors, a traversat iar Încăperea și m-a Întrebat: „Eu unde am greșit?”. În general, nu prea dau sfaturi gratuite necunoscuților. Dar ceva din vocea acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
teze și antiteze, desfășurări ample de forțe ale retoricii, stă soarele, „cette fleur des splendeurs infinies” (Hugo, Les contemplations: Unite). În lumea de simboluri din poemul lui Alecsandri, soarele este marele arbitru cosmic. El se ivește, Întîi, la sfîrșitul discursului rostit de Ștefan, ca o confirmare și o făgăduință: „Ș-un soare roș În ceruri deodată se ivește.” Este exprimat În poem și un concept moral, tipic medieval, privitor la autoritate și eroism. Îl amintesc pentru că el angajează o retorică specifică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]