19,447 matches
-
U. Grozescu traduce, după Frédéric Tracy, Elemente de ideologie. Instrucția fiind privită ca posibilă „înălțare a gradului de responsabilitate”, se analizează activitatea școlilor normale pentru institutori, apar considerații despre învățământul clasic, sunt examinate opiniile lui J.-J. Rousseau despre cultivarea simțurilor, este susținut umanismul (Petru Gârboviceanu, Humanismul și realismul). Dacă în partea științifică revista aduce o abordare din perspectivă clasică a ideilor timpului, partea literară oscilează, în poezie, între poemul eroic, prin Ioan S. Nenițescu și George Murnu, care debutează aici
ŢARA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290072_a_291401]
-
popor de emigranți, iar stelele străine ne umplu de groază. Tot ce e dincolo de spațiul mioritic ar trebui deci să ne împrăștie și să ne dizolve ca pe niște călăreți descălecați... Și totuși, un lucru ciudat ne salvează... Un imens simț al întoarcerii”. M. P.-C.
ŢARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290078_a_291407]
-
în iunie și în iulie 1927. Colectivul redacțional nu este menționat. Const. Jaleș, „ideologul” publicației, pledează pentru „literatura sănătoasă”, tradițională, opunându-se curentului „nestăvilit de originalism”, care „suflă ca un vânt puternic în cutia craniului fiecărui individ, dezechilibrând naturalul, îmbolnăvind simțurile, făcând o lume neserioasă, ridicolă” (Originalitate). Poezie dau Ion Buzdugan, Const. Jaleș, Marcel Romanescu, Const. Craiovitza (Constantin I. Manea), iar proză semnează Augustin Ivanovici și Gh. I. Chițibura. Articolele de critică literară aparțin lui Barbu Bărbulescu, Ion Sân-Giorgiu și Al.
TEMPLUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290132_a_291461]
-
de curs universitar, speculația riscantă și tonul de popularizare. A scris și numeroase studii de istorie a României, care abordează cu precădere intervalul 1918-1920. SCRIERI: Semnul mișcării, pref. Al. Andrițoiu, București, 1986; Miresmele fulgerului, București, 1988; Naufragiu în limita bunului simț, Oradea, 1991; Poverile din oglindă, Oradea, 1992; Trup rătăcind printre părți de vorbire, Oradea, 1994; Oasele minții, Oradea, 1995; Îndreptățit la căderea în gol, Timișoara, 1996; Noaptea esențială - La Nuit essentielle, ed. bilingvă, tr. Valeriu Stancu, Oradea, 1996; Quelque part
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
proiect condus de Sextil Pușcariu, nici preocupările de editor - sub auspiciile Societății Academice Junimea din Cernăuți strânge în volum foiletoanele lui Mihai Teliman, însoțite de o substanțială prefață - nu sunt întâmplătoare. Pe de altă parte, cronicile lui T. probează un simț precis al limbii și gustul pentru construcția ironică amplă, deprinsă parcă din publicistica eminesciană. Exact și condensat, scrisul bucovineanului este persuasiv și de o sobrietate nobilă. Ediții: Mihai Teliman, Foiletoane, pref. edit., Suceava, 1906. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, III, 68-70
TOFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]
-
cazul Giorge Pascu) până la bătaia amabilă pe umăr (Șerban Cioculescu, a cărui erudiție, ajunsă în domeniul vinicol, e surprinsă derapând). Aceste „impresii” sunt, în fond, produsele unui sceptic care nu își face iluzii privind efectul lor pedagogic. Bunul-simț, bunul-gust și simțul umorului nu îi dau însă pace: „Eu știu că trag în aer, dar zgomotul acesta îmi place” sau „Omul care nu pricepe gluma nu e serios, e trist sau imbecil, când nu e și trist și imbecil”. Epigramistul incontinent și
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
în cursul căruia săgeata a străpuns șapte arbori, înzestratul prinț o obține ca soție pe vara sa Yaśodhară. Viața tânărului după căsătorie se poate condensa în aceste cuvinte ale legendarului chinez: „Timp de zece ani s-a dedat tuturor plăcerilor simțurilor”. În acea vreme, spune Lalitavistara, el a gustat plăcerile pământești în mijlocul a 84 000 de femei. Mai târziu, într-una din zile, regele a avut un vis deosebit: l-a văzut pe fiul său îmbrăcat în veșminte galbene de ascet
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
altar, hotărât să nu se ridice înainte de a fi reușit să cunoască cauza și remediul răului care-l constituie suferința. În meditație, la picioarele arborelui de pīpal, Gautama înfruntă ultima dintre încercările inițiatice. Măra, Ispititorul, Zeul Patimilor, care domnește peste simțuri și peste dorințe, revine, și prin viziunile sale caută să l distragă de la concentrarea spirituală, pentru a-l împiedica să ajungă la cunoașterea ultimă. Acest zeu a înțeles că descoperirea iminentă a salvării, oprind ciclul etern al nașterilor, morților și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
interesat de succesiunea la tron, ci a urmat oarecum calea tatălui său, devenind și el călugăr buddhist. Este interesant faptul că la indieni există această convingere: nimeni nu poate deveni pe deplin înțelept decât după ce a gustat din toate plăcerile simțurilor. Eliberarea supremă nu poate fi dobândită de cel care renunță de la bun început la orice plăcere. Această concepție nu există în creștinism. Iisus Însuși nu a fost niciodată căsătorit și a trăit în curăție întrega Sa viață; la fel și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Învățătura pe care Buddha a oferit-o lumii se referă doar la ceea ce este absolut necesar pentru eliberare. El a refuzat să abordeze chestiuni care puteau acapara mintea adepților îndepărtându-i de Trezire și, în același timp, plin de bun simț, a refuzat să răspundă unor întrebări de nerăspuns: „Este Universul etern sau nu, ori și una și alta? Este Universul infinit în spațiu sau nu, sau ambele sau nici una, nici alta?” Buddha le-a înscris pe acestea printre cele paisprezece
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
celui d-al treilea) nu e ca alții mișel, pentru că nu e ca alții canalie, nu e ca alții infam... (se montează din ce în ce)... pentru că încă o dată, la alegători ca d-ta, cu minte, cu judecată limpede, cu simț politic, nu se poate mai bun reprezentant decât d. Cațavencu, (apăsând) onorabilul d. Cațavencu! (Tipătescu împinge cu scârbă pe Cetățeanul turmentat.) Cațavencu: (zâmbind cu bonomie) Ce răutăcios! Brânzovenescu: (din fund) A! Farfuridi: (lui Trahanache) Iacă trădarea! Când îți spuneam, venerabile
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cumplit îți face mintea în jurul unui subiect.E un chin facerea asta...Talentul e un accident de naș tere,e boală grea...Cere patimă și meșteșug.De aceea artistul nu poate fi un poligraf.Arta cere conștiință;fără un perfect simț de onorabilitate literară nu se pot scrie lucruri de seamă.” “Eroii mă persecută...Forfotesc în mintea mea... Vorbesc...Le văz gesturile;le aud cuvintele. Dar nu știu exact ce spun,nici ce vor face și,pe urmă,mă apuc să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Turtureanu. Băieții aveau deja opt-nouă ani de Închisoare făcuți, deci din ’41 până-n ’49. O intrat copii de 12 ani și acuma erau de 20-21. Când am ajuns la camera 4-spital, la Pitești, pe prici, cum era obiceiul și bunul simț, m-am prezentat și ăla zice: „Turtureanu”. Era frate cu cel de la Aiud. Și așa s-o bucurat..., am văzut pe ochii lui, că i-am spus că fratele lui Îi bine, că-i În viață. Atâta o fost toată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
clipele când citirea oarecăror stiliști chiaburi în adjective mă amenința cu înăbușirea, la ce severitate de sudație se supun acești scriitori când scriu pentru publicitate. Acest fel de a scrie este și el o poză, adică un atentat la bunul simț în interesul originalității. Dacă molima nu se va abate din calea civilizației noastre, suntem amenințați cu o bogăție nouă: fiecare scriitor va avea în viitor, pe lângă pantaloni, ghetele sau pălăria sa și „stilul“ său particular și brevetat. Marca de fabrică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o casă măricică, în care era instalat Institutul de băieți Șeicaru. Când am intrat în pensionat m-am pomenit în altă lume decât aceea în care trăisem. Amestecul de tot felul de elevi, lipsa unei discipline severe, licența și absența simțului moral la mulți dintre colegi, îmi făcu deodată o rea impresie. Dar m-am deprins. Eram la vârsta repedei convertiri. Am admirat repede spiritul de inițiativă și de șiretenie al multora dintre colegi. Eu eram o perfectă mazetă 8 care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
semneze cel dintâi în capul celorlalți. Inițiatorii ideii, cari erau din clasele superioare, deci mai vârstnici decât mine, se codeau. Le trebuia unul care să scoată castanele din foc și să ia răspunderea. Atât de tineri, și totuși aveau acel simț de conservare care, în viața de mai târziu, se numește „dibăcie“ și „deșteptăciune“. Omul fu găsit, acela eram eu. Încă de atunci am avut curajul faptelor ce săvârșeam și nu mi-a plăcut să fiu în dosul paravanelor. Spiritul de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vină în fiecare sâmbătă să facă slujba „pentru copii“. Acesta era „sparaclisul“. Copiii erau siliți să stea îngenuncheați sub patrafirul preotului care le citea slujba. Părinții nu participau niciodată. Dar aceste sâmbete, cu tot aparatul lor, n-au deșteptat deloc simțul meu religios. 12. Dimitrie Ananescu (1831-1885), care a fost și director al Liceului Sf. Sava. 13. Dimitrie Laurian (1846-1906) a fost profesor de filozofie la Colegiul Sf. Sava înce pând din anul 1871. 14. Ion Dragomir, și el fost director
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bătăuș. În schimb Popa Tache al conservatorilor era un adevărat comandant al bandelor. De o statură erculeană, un gât de taur, o frunte de 2 degete, Popa Tache era o brută. Lipsit cu totul de inteligență, lipsit cu totul de simț moral, cinic, Popa Tache organiza bandele de ciomăgași și petrecea nopțile prin cârciumi în tovărășia lor. Din cauza purtării sale nedemne, Mitropolia l-a ras și i-a luat dreptul de a oficia. Acum trăia numai din subvențiile ce primea pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
clasă se temea de roșii. Un candidat roșu, un Ion Brătianu sau mai ales un C.A. Rosetti, nu ar fi avut nici un sorț de reușită la Colegiul I. La Colegiul al doilea candida Dumitru Brătianu. Este foarte semnificativ cum simțul public știa să catalogheze pe fruntașii partidului roșu. C.A. Rosetti, care în realitate era cel mai înaintat în idei, reprezenta sperietoarea. De Rosetti fugeau burghezii, pe când de Ion Brătianu nu se prea temeau. Totuși pe Ion Brătianu îl considerau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Primarul Capitalei, G. Manu, viitorul general G. Manu, afișă a doua zi următorul „apel către cetățenii Capitalei“: „Dezordinile regretabile ivite ieri în jurul ospelului comunal 38, cu ocaziunea alegerii deputatului Colegiului II, ne impun datoria de a face apel la bunul simț și patriotismul cetățenilor și a-i consilia să se abție de la manifestațiuni zgomotoase și violente cari, dacă s-ar repeți și la viitoarele colegiuri, ar compromite liniștea publică. Lăsați pe alegători a merge la vot și a-și exercita în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a lucrat în redacția oficiosului conservator începând de la sfârșitul anului 1877. 39. În original: Metaxa! 40. „Senatul. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 15 aprilie 1876“, MOF., nr. 86, 17/29 aprilie 1876, pp. 2201- 2203. anul 1876 295 Cu marele său simț politic, Ion Brătianu știind că, prin marea forță organizată ce poseda în țară, rândul său va veni neapărat, se dete înlături. C.A. Rosetti declarase întotdeauna că nu e om de guvern și lasă rolul acesta lui Ion Brătianu. Ion
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de dimineață afară. Furtul a fost repede descoperit din cauza unei imprudențe a lui Pantazescu care era un novice în arta de a fura. A stat la Cozia tot timpul cât și-a făcut osânda, unde dobândise o oarecare celebritate prin simțul său artistic. În scurtă vreme ajunsese la o mare îndemânare ca sculptor, făcea bastoane, rame pentru tablouri, tăietoare de hârtie, brățări, inele, sfeșnice etc., etc. Artist cum era avea multă fantezie și era foarte vorbăreț. Din mania de a se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
am închipuit că părinții mei, atît de diferiți unul de celălalt, vor avea un „destin pereche”. Încă mai cred că erau făcuți din elemente contrare. Mama: aprigă, repede schimbătoare, ultrasensibilă la gesturile și atitudinile celor din jur, cu un ascuțit simț al observației, iute la mînie, neînfrînată cînd trebuia să dea replică, veșnic neliniștită, temătoare, prăpăstioasă. Tata: „om răbdător”, incapabil să-și iasă din fire, îngăduitor cu treburile și cu lumea, mulțumit cu puținul, încrezător în bine. Din „viața printre străini
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ei, ce zici de asta?”, m-a întrebat. Au apărut și ceilalți. Constat cum, brusc, Mișu a trecut în amintire. B. spune cîteva din ultimele lui glume. Rîdem, apoi, speriați, batem în lemn. Da, ăsta era Mișu: un om cu simțul umorului! După-amiază, ne-am dus toată redacția la el, într-un turn de lîngă stadion, în care eu nu mai intrasem niciodată. Peste trupul său era așezat un giulgiu cu margini aurii și albe și cu steaua în șase colțuri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ordin în galeria personajelor literaturii noastre”. „Lumea, în recenta carte a lui George Bălăiță - am arătat - e o multitudine de senzații și gînduri, de voluptăți și neliniști, de închipuiri și priveliști de un realism minuțios, pătrunzător. Autorul are un neobișnuit simț al observării vieții pînă la detaliu, capacitatea redării plastice, în ritmul de povestire seducătoare, fluentă, cît și puterea de a realiza o solidă construcție epică într-o manieră originală”. Cartea fiind prizată foarte bine și la București, publicul (mai curios
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]