179,567 matches
-
major op.87 de Brahms). Din 1983, Guttman devine profesor de pian la școala de muzică Saanenland-Obersimmental din localitatea Saanen, situată în cantonul elvețian Berna. El se angajează prin contract să predea 20 de ore pe săptămână și să activeze aici pentru cel puțin trei ani. În paralel devine, în 1984, profesor pentru cursul numit „corepetiție și citire de partituri“ la Academia de muzică din Basel, după câștigarea concursului pentru ocuparea acestui post în fața a doi muzicieni din Elveția și Germania
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
după câștigarea concursului pentru ocuparea acestui post în fața a doi muzicieni din Elveția și Germania. Albert Guttman a înființat la Basel o nouă catedră, cea de acompaniament și a rămas activ în cadrul acestei instituții până la data pensionării, în 2004. Tot aici predă un master-class permanent pentru absolvenții secției de pian, în vederea specializării în domeniul acompaniamentului. Din 1988, numele lui Guttman va apărea în dicționarul International Who’s Who in Music, printr-o prezentare cuprinzătoare a carierei sale interpretative și pedagogice. După
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
ținute de către patru profesori: Dimitrie Țichindeal, care a fost și primul director al școlii, Iosif Iorgovici, profesor de aritmetică și geografie, Constantin Diaconovici Loga, profesor de gramatică și stilistică românească, și Ioan Mihuț, profesor de pedagogie și istorie. Pe lângă dascăli, aici au fost pregătiți și preoți până în anul 1822 când a fost înființat "Institutul Teologic din Arad". Casa unde se țineau cursurile se afla în proprietatea lui Sava Arsici, căpitanul orașului. După câțiva ani și după rezultatele bune obținute de studenți
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]
-
capătă valoare morală. Această temă este ilustrata inițial prin pictură lui Newt Hoenikker. Acesta pictează un "leagănul pisicii" un simbol despre jocurile pe care adulții îi învață pe copii, atribuindu-le sens când sunt nesemnificative. Julian Castle nu se oprește aici, ci aruncă pictură în cascadă de pe Muntele McCabe, exprimând inutilitatea vieții. Acesta exprimă astfel că și a comenta despre asta este o pierdere de timp deoarece lumea nu beneficiază în urmă observației. Bokonon apare că un profet călător care nu
Leagănul pisicii () [Corola-website/Science/327541_a_328870]
-
turn, tot circular, dar de proporții mai reduse. Fortificarea și înzestrarea ei cu metereze și turnuri puternice au făcut ca mănăstirea să devină în mai multe rânduri un loc de refugiu pentru boierii Cantacuzini. Aceștia puteau trece ușor în Transilvania. Aici s-au adăpostit în 1683, în timpul domniei lui Gheorghe Duca, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino și marele logofăt Nicolae Racoviță, împreună cu alți boieri. Aceștia au refuzat să răspundă la chemarea domnitorului și au trecut în Transilvania. Acest eveniment a fost relatat
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
fiul lui Toderașcu, care a fugit în Polonia în 1700 după numirea ca domn a lui Constantin Duca. El l-a ajutat să fugă pe bătrânul vistiernic Iordache Ruset, care a scăpat ascuns într-o trăsură. Ulterior s-au adăpostit aici vărul lui Ilie, spătarul Toma Cantacuzino din Țara Românească (în 1605), precum și Maria, soția lui Ilie, după moartea acestuia. Moșia Hangu a fost stăpânită în secolul al XVIII-lea de marele logofăt Iordache Cantacuzino (1688-1759?), nepotul lui Toderașcu, și apoi
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
regelui Henric al IV-lea al Angliei. Ca primul copil al lui Ioan de Gaunt, Duce de Lancaster și Blanche de Lancaster, Filipa și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în multele palate și castele ale tatălui ei. Aici, ea a crescut și a fost educată alături de cei doi frați mai mici: Elisabeta, care era cu trei ani mai mică și Henric, care era cu șase ani mai mic și care va ajunge regele Henric al IV-lea. Mama
Filipa de Lancaster () [Corola-website/Science/327553_a_328882]
-
turn, tot circular, dar de proporții mai reduse. Fortificarea și înzestrarea ei cu metereze și turnuri puternice au făcut ca mănăstirea să devină în mai multe rânduri un loc de refugiu pentru boierii Cantacuzini. Aceștia puteau trece ușor în Transilvania. Aici s-au adăpostit în 1683, în timpul domniei lui Gheorghe Duca, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino și marele logofăt Nicolae Racoviță, împreună cu alți boieri. Aceștia au refuzat să răspundă la chemarea domnitorului și au trecut în Transilvania. Acest eveniment a fost relatat
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
fiul lui Toderașcu, care a fugit în Polonia în 1700 după numirea ca domn a lui Constantin Duca. El l-a ajutat să fugă pe bătrânul vistiernic Iordache Ruset, care a scăpat ascuns într-o trăsură. Ulterior s-au adăpostit aici vărul lui Ilie, spătarul Toma Cantacuzino din Țara Românească (în 1605), precum și Maria, soția lui Ilie, după moartea acestuia. Schitul Hangu a fost închinat în anul 1715 la Patriarhia Alexandriei. Moșiile sale au fost întărite în cursul secolului al XVIII
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
și la botezuri. La 13 ani începe să cânte singur, având alături pe tatăl său, care era la contrabas (se întorsese astfel roata). În perioada anilor ‘53 - ’54, pleacă în armată la Timișoara și acolo este băgat la muzică. De aici învață să cânte și să citească pe note datorită locotenentului major care era și comandantul muzicii. Când se întoarce din armata este angajat la Sindicat, unde ține numeroase spectacole. Face parte din Ansamblul sindicatului din Târgu Cărbunești „Gilortul”, orchestră formată
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
să citească pe note datorită locotenentului major care era și comandantul muzicii. Când se întoarce din armata este angajat la Sindicat, unde ține numeroase spectacole. Face parte din Ansamblul sindicatului din Târgu Cărbunești „Gilortul”, orchestră formată din 40 de instrumentiști. Aici a luat contact cu cei mai buni lăutari gorjeni: Ion Bârsan și soția Gena Bârsan, Costică Dindiri, Victor Tîrleanu, Mitică Bolovan etc. Cântă apoi și la Ansamblul „Doina Gorjului” sub bagheta lui Gelu Barabancea până când acesta a murit. După moartea
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
si acestora le sunt atribuite elemente ale zodiacului chinezesc. Calendarul chinezesc este lunisolar. Acesta este bazat pe observații astronomice exacte privind longitudinea soarelui și fazele lunii. Calendarul chinezesc adesea coincide cu anul tropic, împărțind unele similarități cu calendarul evreiesc. Și aici, un an obișnuit are 12 luni, iar un an bisect are 13 luni; un an obișnuit are 353-355 de zile, în timp ce un an bisect are 383-385 de zile. Calendarul chinez nu numără anii într-o secvență infinită, ci fiecărui an
Zodiacul chinezesc () [Corola-website/Science/327564_a_328893]
-
o soluție de moment s-a recurs la gararea pe liniile din parcul Stadionului Giulești a întregului material rulant salvat. Toate celelelalte exponate au fost etalate în condiții improvizate, într-o sală de 45 m lungime din cadrul arenelor aceluiași stadion. Aici s-a format nucleul "Muzeului Ceferiștilor". Curând după deschiderea acestui muzeu a izbucnit al Doilea Război Mondial. În timpul bombardamentelor anglo-americane din primăvara anului 1944 a fost atins și stadionul Giulești, inclusiv muzeul, ocazie cu care au fost distruse o mare
Muzeul Căilor Ferate Române () [Corola-website/Science/327579_a_328908]
-
vest, având forma unui amfiteatru. Din peretele estic al sălii se desprind câteva diverticule. Cel mai semnificativ element al peisajului cavernicol îl constituie stalagmitele - în special cele "lumânare", ce formează o adevărată pădure în partea de nord. Stalactitele fistulare, formează aici uneori adevărate „ploi de macaroane”. Un lac mic ce este căptușit cu calcit spongios, se află în partea de sud într-un diverticul. Se pot identifica într-un alt diverticul și câteva oase ale ursului peșterilor, printre care și cel
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
calcit spongios, se află în partea de sud într-un diverticul. Se pot identifica într-un alt diverticul și câteva oase ale ursului peșterilor, printre care și cel al unui femur încastrat într-o stalagmită. Fauna de chiroptere care hibernează aici este formată 4 specii de lilieci, toate fiind specii de interes comunitar care necesită o protecție strictă. Arealul este permanent accesibil și vizitarea lui nu necesită echipament special. Nefiind electrificată, necesită totuși procurarea unor surse personale de lumină. În apropiere
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
de interes speologic și faunistic. Din punct de vedere geologic, peștera reprezintă un caz particular, legat de dezvoltarea endocarstului în conglomerat. A apărut printr-un mecanism genetic complex și, datorită inactivării procesului de carstogeneză este o peșteră de tip fosil. Aici supraviețuiește o importantă colonie de lilieci, care actual este pe cale de dispariție din cauza distrugerii de către turiști a habitatelor din interior. Nu există facilități turistice și nici electrificare. Accesul în primele două săli este facil, traseul implicând ulterior trecerea printr-o
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
persoane cu o oarecare experiență în speologie. Peștera a apărut din cauze de natură tectonică și a evoluat în conglomerate cretacice, fiind din acest punct de vedere un caz particular pentru această parte a Carpaților Orientali, deoarece relieful endocarstic de aici nu este legat de o zonă calcaroasă. Este cea mai lungă peșteră din România cu geneză în conglomerate. Conform geologului Constantin Grasu, premisele apariției peșterii au fost fețele de stratificație primară (există un paralelism între planșeul și plafonul majorității compartimentelor
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și, reprezintă o zonă muntoasă de interes paleontologic situată în Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Aici, în stratele de rocă alcătuite din conglomerate de marne și gresii, s-au descoperit depozite fosilifere de pești, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
de interes paleontologic situată în Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Aici, în stratele de rocă alcătuite din conglomerate de marne și gresii, s-au descoperit depozite fosilifere de pești, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Inițial, rezervația a fost declarată arie de interes local în 1971. În 1992 Academia Română publica lista ariilor protejate din județul Neamț, listă în care se regăseau cele 2 zone ca
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
fosilifere s-a blocat într-o fază incipientă. Cernute foarte fin, sedimentele s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri - asemenea foilor unei cărți. Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii noi, iar în monografia
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (Leon Cosmovici, 1887), "Fauna fosilă din oligocenul de la Piatra Neamț" (Ciobanu Mihai, 1977) și multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din Iași ocupă un loc dominant. Din România ""Acvariul de Piatră"" din zona orașului Piatra Neamț este cel mai mare și mai complex. Zone smiliare se găsesc în Moldova la Gura Humorului (aici s-a găsit de exemplu un pește de 1,8 m de către paleontologul Th. Brustur), în Muntenia lângă Câmpulung (număr de specii mai restrâns, situație însă mai complexă deoarece aici s-ai găsit și fosile de arbori, precum și amprente fosilizate
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
complex. Zone smiliare se găsesc în Moldova la Gura Humorului (aici s-a găsit de exemplu un pește de 1,8 m de către paleontologul Th. Brustur), în Muntenia lângă Câmpulung (număr de specii mai restrâns, situație însă mai complexă deoarece aici s-ai găsit și fosile de arbori, precum și amprente fosilizate de fulgi și pene ale unor păsări)
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
versiune i-a reintrodus nu numai pe Spike, Tyke și Tuffy, dar și pe alte câteva staruri MGM. Fiecare episod conținea două desene cu Tom și Jerry și unul cu Droopy care avea și alte personaje cum ar fi McWolf (aici numit "Slick Wolf") și Barney Bear. Spike din Tom și Jerry a fost folosit în multe dintre aceste episoade cu Droopy deasemenea, înlocuindu-l pe celălalt buldog "Spike" care a fost creat de Tex Avery pentru desenele vechi Droopy, care
The Tom and Jerry Comedy Show () [Corola-website/Science/327591_a_328920]
-
Tom și Jerry a fost folosit în multe dintre aceste episoade cu Droopy deasemenea, înlocuindu-l pe celălalt buldog "Spike" care a fost creat de Tex Avery pentru desenele vechi Droopy, care nu a fost folosit ca un personaj separat aici. Încă pierdută a fost "Red Hot Riding Hood", care nu a reapărut până în următorul serial de televiziune Tom și Jerry, "Tom și Jerry în copilărie", în 1990. Personajele care nu au fost văzute în acest serial sunt: Mami DoiPantofi, Butch
The Tom and Jerry Comedy Show () [Corola-website/Science/327591_a_328920]