19,017 matches
-
economic de autosubzistență și care nu face distincția între producție și consum * Familia este o întreprindere economică, iar grupul domestic are un rol central * Tradiția guvernează toate actele sociale * Colectivitatea locală, inclusă într-o societate care o înglobează, are o autonomie relativă în raport cu aceasta * Funcțiile de mediere cu exteriorul sunt foarte importante (Mendras, 1989) Contribuțiile mai actuale la studiul tradiției se caracterizează printr-o abordare diferită și originală față de cele anterioare, una din acestea fiind de exemplu ideea că tradiția este
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
decât fișe. Dar reale. 6. Unde poate fi clasată și o altă situație ca aceasta, de un insolit total? O curiozitate a epocii. în disperare de cauză, suntem constrânși să aducem în discuție, cu toată modestia, și exemple personale. Capitolul Autonomia literaturii, scos de cenzură din vol. Hermeneutica ideii de literatură (Cluj, Dacia, 1987), a apărut totuși integral, prin grija prietenului Mircea Braga, dar fragmentat și cu titluri improvizate, în revista Transilvania, în același an. Scopul era de a evita, mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
vol. Hermeneutica ideii de literatură (Cluj, Dacia, 1987), a apărut totuși integral, prin grija prietenului Mircea Braga, dar fragmentat și cu titluri improvizate, în revista Transilvania, în același an. Scopul era de a evita, mai ales, cu orice preț, cuvântul... autonomie, riguros interzis. Hermeneutica, în textul său integral, a apărut abia în versiunea italiană, sub titlul Teoria della letteratura, în traducerea lui Marco Cugno. O notă la pagina 13 precizează această situație, total neobișnuită. Și cum poate fi definit și încadrat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Uniunii Scriitorilor. Dincolo de toate polemicile și conflictele generate de afacerea plagiatului lui E. Barbu, miezul confruntării este altul: de o parte oficialitatea, care vrea să modifice cu orice preț statutele actuale ale Uniunii Scriitorilor, ce i asigură încă o minimă autonomie, un fond literar în gestiune proprie și dreptul de a-și alege organele de conducere prin vot secret; de cealaltă, actuala conducere a Uniunii Scriitorilor, urmată de o bună parte a membrilor săi, minus fracțiunea opoziționistă, manevrată din umbră, care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
episodul Dan Hăulică, destituit abuziv, peste capul Uniunii, de la conducerea Secolului XX și reintegrat în condiții la fel de obscure, dovedește că întregul aparat literar redacțional este considerat ca fiind subordonat exclusiv partidului. Aceasta tinde să elimine până și ultimele resturi de autonomie din cultură. Ni se mai spune că aceeași manevră de subminare și de desființare a organizației de partid a fost încercată recent, în luna noiembrie, și în cadrul Uniunii Artiștilor Plastici. Aceștia, mai demni, nu s-au prezentat însă la ședință
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a conștiinței literare? De un defect fundamental? Nicidecum. Explicația este și rămâne una simplă, simplă de tot: orice ordine stabilită, care în ordinea literară se traduce prin academism, clasicizare, convenție oficială etc. intră automat în conflict cu libertatea, spontaneitatea și autonomia intrinsecă specifică actului literar. Iată de ce literatura este în esență și prin definiție nonconformistă. Virgil Nemoianu aduce în discuție, în mod oportun, cazul estetismului european (pp. 6-7), profund polemic și iritant pentru ordinea conservator filistin burgheză (pp. 11-12). Dar la fel de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pentru că elita culturală i-a tratat întotdeauna drept reprezentanți minori ai culturii române este cel politic și anume naționalismul. Iar instrumentul de bază rămâne, în continuare, Ministerul Culturii și întreaga rețea de instituții culturale oficiale, strict centralizate, lipsite de orice autonomie de decizie și financiară. Linia de clivaj cultural între cele două Românii trece deci, în același timp, prin dirijism cultural, ierarhii oficiale, festivism ieftin, Cântarea României, Călugăreni de operetă (proastă), cu Mihai Viteazul călare... cu ceas la mână, cât și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să ne vindecăm de concepția nefastă conform căreia o cultură română sau oricare alta poate fi condusă, dirijată sau organizată doar prin decrete, dispoziții și directive, prin indicații prețioase și ideologie de stat, dintr-un centru unic. Cultura are specificul, autonomia și dinamica sa proprie, inalienabilă. Cultura trebuie lăsată să funcționeze liber, în spirit pluralist, într-o societate și structură politică pluralistă, unde drepturile omului sunt integral respectate în toate compartimentele sale. Odioasa cenzură să rămână doar o tristă amintire ! Va
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în Japonia, în S.U.A., în Italia și în alte zone culturale. Acum, acest fapt, chiar dacă incipient, începe să devină totuși efectiv posibil. El nu poate fi, bineînțeles, exagerat, dar nici ignorat. 3. O astfel de selectivitate, cu mare coeficient de autonomie, rămâne, în mod fundamental, deschisă, aleatorie. Și această nouă realitate contrazice, din plin, miturile criticii noastre literare. Una din marile sale iluzii eroare de care ne lovim mereu este că ea fixează valoarea. Dimpotrivă, recepția poate fi și imprevizibilă, capricioasă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
departe de tămâile Capșei și de cele crăinicești"46. Dacă localismul vizează promovarea localului în scopuri, până la urmă, integratoare, pentru Bucovina, acest fenomen a fost secondat uneori de ideea de regionalism, de descentralizare care să confere un anumit grad de autonomie provinciei, sugerând și că un complex al provinciei ar avea aici și alte coordonate. În interbelic, spațiul bucovinean traversează o criză de identitate generată de două imagini contradictorii: pe de o parte, provincia se percepe ca păstrătoare "orgolioasă" a spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
1919, exprimând și dorința ca "...fiecare popor se va putea instrui, judeca și administra în limba și prin propriii săi fii, că va participa în măsura numărului său la guvernare și la legislația țării și se va bucura de deplina autonomie a școlii și a bisericii"15. În discursul din 1 decembrie 1932, deputatul Hans Haedrich constata: "Trebuie să așteptăm și azi, încă după 14 ani de la acest act, de la înțelepciunea poporului român, realizarea în sfârșit a acestor făgăduinți solemne din
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
avea menirea formării de buni cetățeni, și nu de a deschide calea oricărui "băiețaș" către Universitate. Facultatea ar fi trebuit urmată, așadar, numai de tinerii înzestrați cu trăsături intelectuale de excepție, iar gimnaziul și liceul ar fi meritat, fiecare, propria autonomie 52. Într-un registru asemănător se exprima și filozoful C. Rădulescu-Motru. Fără a fi deținut portofoliul Instrucțiunii Publice, el sublinia că învățământul secundar pregătește tinerii pentru învățământul superior în cadrul unor școli ce ar trebui să fie răspândite doar în măsura în care se
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
trebuie subestimată, pentru că ea reprezintă abilitatea informaticii de a absorbi și adapta elemente de limbaj din vocabularul vieții cotidiene care . În New Directions in Voice-Narrated Cinema Seymour Chatman observă că în etapa ei clasică naratologia insistă în mod deosebit asupra autonomiei structurii narative și a independenței față de media sau, așa cum spune Bremond, fiecare narațiune conține un strat de semnificație autonom, orice tip de mesaj narativ, oricare ar fi procedeele expresive folosite spune o poveste care poate fi transpusă fără să piardă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și mai complexe decăt cele ale dezvoltării științei. Filosoful și-a pus problema relației dintre psihologie și metafizică (filosofie). Ca psiholog, el nu a negat metafizica, ci doar pe cea speculativă, materialismul și spiritualismul în speță, argumentănd nu doar ideea autonomiei științei, dar și pe cea a specificului obiectului filosofiei, a identității demersului filosofic. El a optat pentru perspectiva filosofică, umanistă, capabilă să ofere omului un ideal de viață comun, să explice sensul vieții lui ca individ, aspirațiile ca și popor
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
care aceasta se clădește, s-ar putea realiza un amplu consens în privința postulatului conform căruia cele două valori pe care o democrație contemporană trebuie să le prezinte sunt libertatea și egalitatea 13. În cazul în care acest lucru duce la autonomia individului, iar autonomia individuală este, în cele din urmă, aspectul crucial al democrației, conform afirmațiilor lui Held (1989, cap. 9), pentru scopurile definiției democrației ideale nu pare adecvat faptul că, în maniera cea mai simplistă, democrația se definește ca "regimul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
clădește, s-ar putea realiza un amplu consens în privința postulatului conform căruia cele două valori pe care o democrație contemporană trebuie să le prezinte sunt libertatea și egalitatea 13. În cazul în care acest lucru duce la autonomia individului, iar autonomia individuală este, în cele din urmă, aspectul crucial al democrației, conform afirmațiilor lui Held (1989, cap. 9), pentru scopurile definiției democrației ideale nu pare adecvat faptul că, în maniera cea mai simplistă, democrația se definește ca "regimul care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
vorba de gradul de descentralizare în distribuția puterii între guvernul central și autoritățile secundare. Principalele variabile pe care le vom considera sunt: reprezentarea egală la nivel central a unităților locale, independent de dimensiunea acestora, printr-o anumită parte a parlamentului; autonomia unităților locale în numeroase sectoare de policy și autonomia fiscală a guvernelor locale. Forme și modalități de descentralizare pot fi observate în toate cele șase tipuri mai sus menționate. Un alt set de caracteristici care definesc o democrație este dat
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
guvernul central și autoritățile secundare. Principalele variabile pe care le vom considera sunt: reprezentarea egală la nivel central a unităților locale, independent de dimensiunea acestora, printr-o anumită parte a parlamentului; autonomia unităților locale în numeroase sectoare de policy și autonomia fiscală a guvernelor locale. Forme și modalități de descentralizare pot fi observate în toate cele șase tipuri mai sus menționate. Un alt set de caracteristici care definesc o democrație este dat de sistemul de partide. Unii autori afirmă în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în analiza consolidării și a crizei (v. cap. 5), dar și în cea a instaurării (v. cap. 4). O asemenea dimensiune se concentrează asupra rapoartelor dintre instituțiile publice și societatea civilă și se poate dispune simetric de-a lungul "axei" autonomie/control. Cu precizarea că acest continuum are diferite dimensiuni interconectate 23, se pot distinge patru posibilități sau tipuri: c.1. Autonomie; c.2. Semi-autonomie; c.3. Semi-control; c.4. Control. Simplificând prezentarea, în societate există autonomie față de instituțiile publice, incluzând
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
se concentrează asupra rapoartelor dintre instituțiile publice și societatea civilă și se poate dispune simetric de-a lungul "axei" autonomie/control. Cu precizarea că acest continuum are diferite dimensiuni interconectate 23, se pot distinge patru posibilități sau tipuri: c.1. Autonomie; c.2. Semi-autonomie; c.3. Semi-control; c.4. Control. Simplificând prezentarea, în societate există autonomie față de instituțiile publice, incluzând partidele, în momentul în care avem o societate articulată, cu elite industriale mari, cu grupuri intelectuale și mass-media, cu asociații (inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de-a lungul "axei" autonomie/control. Cu precizarea că acest continuum are diferite dimensiuni interconectate 23, se pot distinge patru posibilități sau tipuri: c.1. Autonomie; c.2. Semi-autonomie; c.3. Semi-control; c.4. Control. Simplificând prezentarea, în societate există autonomie față de instituțiile publice, incluzând partidele, în momentul în care avem o societate articulată, cu elite industriale mari, cu grupuri intelectuale și mass-media, cu asociații (inclusiv sindicate) puternice, cu un sector economic public relativ limitat și cu partide care nu condiționează
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
industriali (dacă există), condiționând economia în diverse moduri (determinând, de exemplu, diverse nominalizări de patronaj în anumite sectoare economice publice). Semi-autonomia și semi-controlul se configurează ca tipuri intermediare. Primul este caracterizat de o societate civilă și elite cu o anumită autonomie în fața partidelor și de un sector economic public consistent. Al doilea tip se caracterizează printr-un sector public extins, prin partide politice care pot influența cererile și luarea deciziilor, societatea fiind mai degrabă slabă, dar supraviețuind partidelor și elitelor politice
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Tocmai aceste tipuri intermediare sunt cele mai interesante și cele care oferă numărul cel mai mare de modele empirice. Ambiguitatea lor constitutivă poate fi depășită printr-o distincție empirică mai precisă între o societate care manifestă un anumit grad de autonomie (cel puțin prin intermediul asociațiilor antreprenoriale și al sindicatelor) în realizarea propriilor politici, diferite de cele ale guvernului și ale partidelor politice (chiar și al celor de opoziție). Societatea "suferă" de pe urma condiționărilor guvernului și ale administrației (și nu doar ale elitei
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sistem electoral proporțional b.l. Partid dominant "coeziv", cu un lider puternic și guverne monopartid b.2. Sistem bipartid și guverne monopartid b.3. Multipartidism omogen și guverne de coaliție b.4. Multipartidism heterogen și guverne de coaliție c.l. Autonomie c.2. Semi-autonomie c.3. Semi-control c4. Control În primul rând avem democrația majoritară, cu o combinație între sistemul semi-parlamentar și sistemul electoral proporțional consolidat, sau cu un sistem majoritar bipartid și un guvern alcătuit dintr-un singur partid, sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
un sistem majoritar bipartid și un guvern alcătuit dintr-un singur partid, sistem care este caracterizat ca fiind autonom. Asocierea instituțiilor prezidențiale cu un sistem electoral majoritar cu un sistem bipartid și un guvern cu un singur partid și cu autonomie a executivului în raport cu puterea legislativă poate da naștere unui model majoritar "divers". Aceasta înseamnă că o societate civilă puternică și independentă stabilește granițele unui edificiu instituțional capabil să asigurare un proces decizional mai eficient. Alte două modele relevante sunt democrația
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]