17,832 matches
-
Ducele Mirko Petrović, fratele mai mare a lui Knjaz Danilo, conducea o armată de 7,500 de ostași și a învins-o pe cea Otomană, superioară cantitativ, cu 13,000 de soldați la Grahovac pe 1 mai 1858. Gloria acestei bătălii muntenegrene fusese imortalizata în unele poeme și ode sud-slavone ale timpului, în mare parte a muntenegrenilor din Voivodina, făcând parte în acele timpuri din Austro-Ungaria. Acest fapt a forțat Marile puteri să demarcheze în mod oficial, granițele dintre Muntenegru și
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
II-lea a avut ca efect pe termen lung separarea sudului Iutlandei de imperiu, acele teritorii devenind ducate/comitate vasale, semi-independente. Pe timpul domniei lui Valdemar al IV-lea și a fiicei sale Margareta I, ținutul a fost reînvigorat, și, în urma Bătăliei de la Falköping, Margareta I a reușit să îl pună pe fiul surorii sale, Eric de Pomerania, rege al Danemarcei, Norvegiei și Suediei, prin Uniunea de la Kalmar din 1397. Mare parte din următorii 125 de ani de istorie a Scandinaviei sunt
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
in colonie daneză. Cu toate acestea, compania nu a reușit decat să incorporeze Tranqueber, pe coasta Indiei. În cadrul războiului de treizeci de ani, Christian a încercat să devină liderul statelor luterane în Germania, dar a suferit o înfrângere clară la Bătălia de la Lutter, această înfrângere având drept consecință ocuparea și jefuirea Iutlandei de către o armată catolică, sub conducerea lui Albrecht von Wallenstein. Danemarca a reușit să evite să facă și concesii teritoriale, dar intervenția lui Gustav Adolf în Germania a fost
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
zi a confruntării, mai ales în sectoarele Zăbrăuți și Fitionești. Soldații primelor două batalioane sosite, după instrucție au fost integrați în regimentele 2 Infanterie, 3 Infanterie Olt, 19 Infanterie Caracal, 26 Infanterie Rovine, și 5 Vânători și au participat la Bătălia de la Mărășești din vara anului 1917, intrarea în foc făcându-se în luptele de la Muncelu, în cadrul Diviziei 2 Infanterie. Participarea lor la luptă a fost simbolică - datorită numărului restrâns de voluntari care au ajuns pe front până la întreruperea operațiunilor. Din
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
boem, cunoscut în Anglia ca Wenceslaus sau Wenceslas și în Germania ca Wenzel Hollar. El s-a născut la Praga și a murit la Londra, fiind îngropat în Biserica Sf. Margareta din Westminster. După ce familia sa a fost ruinată în Bătălia de la Muntele Alb din Războiul de Treizeci de Ani, tânărul Hollar, care fusese destinat să urmeze studii de drept, a hotărât să devină artist. Cele mai vechi lucrări ale sale care au supraviețuit până în perioada contemporană sunt din 1625 și
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
au fost plasate. Jiao Yu în prefața lui la "Huolongjing Quanzhi", scrisă în 1412 AD, a susținut că al 3-lea Cancelar Zhuge Liang a Regatului Shu, nu a folosit numai "arme de foc", ci și mine de teren în Bătălia de la Hulugu Valea împotriva forțelor Sima Yi și fiul lui Sima Zhao din Regatul Wei. Această afirmație este dubioasă, deoarece praful de pușcă pentru război nu s-a dezvoltat în China până la apariția aruncătorului de flăcări (Pen Huo Qi) în
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
orașul Miercurea Ciuc printr-o dublă învăluire, la care au participat și forțele Brigăzii 13 Infanterie. Între 11 - 26 septembrie trupele diviziei au ocupat localitățile Vlăhița și Odorheiu Secuiesc (18 septembrie). Ulterior trupele regimentului au participat la prima și a doua bătălie de la Oituz. În luna noiembrie 1916 a luat parte la Bătălia pentru București, în zona Bolintin - Ciorogârla. S-a retras luptând până la Măgura Odobeștilor și ulterior a revenit pe valea Trotușului. În campania anului 1917 regimentul a participat la apărarea
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
forțele Brigăzii 13 Infanterie. Între 11 - 26 septembrie trupele diviziei au ocupat localitățile Vlăhița și Odorheiu Secuiesc (18 septembrie). Ulterior trupele regimentului au participat la prima și a doua bătălie de la Oituz. În luna noiembrie 1916 a luat parte la Bătălia pentru București, în zona Bolintin - Ciorogârla. S-a retras luptând până la Măgura Odobeștilor și ulterior a revenit pe valea Trotușului. În campania anului 1917 regimentul a participat la apărarea Oituzului. După semnarea Păcii de la Buftea în 7 mai 1918, regimentul
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
Sileziei, Breslau, la 10 martie anul 1813, regele Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei a chemat popoarele germane să se ridice împotriva ocupației lui Napoleon I,prin proclamația sa "An Mein Volk". În luna octombrie a acelui an, în bătălia de la Leipzig, Napoleon a fost învins. Deschiderea sălii a făcut parte din sărbătoarea de comemorare a 100 de ani de la bătălie, de unde și numele ei. Autoritățile municipale din Breslau au așteptat în zadar un ajutor de finanțare de la stat, în
Sala Centenarului () [Corola-website/Science/336134_a_337463]
-
ridice împotriva ocupației lui Napoleon I,prin proclamația sa "An Mein Volk". În luna octombrie a acelui an, în bătălia de la Leipzig, Napoleon a fost învins. Deschiderea sălii a făcut parte din sărbătoarea de comemorare a 100 de ani de la bătălie, de unde și numele ei. Autoritățile municipale din Breslau au așteptat în zadar un ajutor de finanțare de la stat, în cele din urmă trebuind să suporte costurile enorme din propriile fonduri. Amenajarea terenului și a clădirilor din jurul sălii au fost decise
Sala Centenarului () [Corola-website/Science/336134_a_337463]
-
obținut înființarea arhiepiscopiei de Praga, precum și un titlu regal. Fiul și succesorul său Vratislau al II-lea a devenit primul rege al Boemiei în 1085. Fiul lui Vratislau, Sobeslau I, a distrus armata imperială a regelui Lothar III-lea în Bătălia de la Chlumec în 1126. Acest lucru a permis o întărire mai mare a puterii politice a Bohemiei ce a atins apogeul în timpul domniei nepotului lui Vratislau, regele Vladislav al II-lea (1158). Vladislav al II-lea a fondat mai multe
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
Roman. Aceste aspirații au început conflictul cu Casa de Habsburg, care erau, până atunci, prinți puțin cunoscuți. Reprezentantul lor Rudolf a fost ales ca rege al romanilor. Ottokar al II-lea a luptat cu Rudolf în mai multe războaie. În Bătălia de la Marchfeld (1278), oștile lui Ottokar s-au ciocnit cu armatele imperiale și maghiare. În plus, el a trebuit să facă față trădării nobilimii boeme. A fost ucis în luptă și Habsburgii au dobândit Austria, pe care au condus-o
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
castelului prin căsătorie. Rudolf von Tiefenbach, un frate mai mare al lui Zikmund, a fost un protestant în acea vreme, dar el a rămas loial împăratului catolic (și mai târziu s-a convertit la catolicism). Pe 8 noiembrie 1620, în Bătălia de la Muntele Alb, el și regimentul său au fost aliați ai Armatei Imperiale (adică împotriva nobililor boemi rebeli). Ca recompensă pentru loialitatea sa față de împărații catolici, familia Tiefenbach a putut păstra castelul și dependințele sale chiar și după ce averile majorității
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
mai modernă a cronicarului din secolul al XV-lea Jan Długosz, dar familia a câștigat dreptul deplin de proprietate asupra castelului numai în 1422 de la Regele Vladislav al II-lea al Poloniei în semn de recunoaștere a serviciului credincios în Bătălia de la Grunwald de către Piotr Szafraniec, șambelan din Cracovia. Castelul a fost reconstruit în 1542-1544 de către Niccolò Castiglione cu ajutorul lui Gabriel Słoński din Cracovia. Sponsor al reconstrucției castelului în stil manierist a fost calvinistul Stanisław Szafraniec, voievodul de Sandomierz. La acea
Castelul Pieskowa Skała () [Corola-website/Science/336210_a_337539]
-
Spectacolul " " —emisiunea rusească pe canalul tv THT , este filmată asemeni formatului britanic din show-ul «Britain’s Psychic Challenge». Astfel de programe sunt difuzate în SUA (""), Israel (Reality "Коах" — "Putere"), Bulgaria ("Ясновидци"), Azerbaidjan ("Ekstra hiss"), Ucraina ("Bătălia de екстрасенсів"), Mongolia ("Зөн билгийн тулаан"), Georgia ("Экстрасенста брдзола" — ექსტრასენსთა ბრძოლა), Kazahstan ("Қыл көпір"), Australia ("The One"), Lituania ("Ekstrasensų mūšis"), Estonia ("Selgeltnägijate tuleproov"), Letonia ("Ekstrasensu сīņas"). Premiera primului sezon a fost pe 25 februarie 2007. Seria care a adunat cel
Lupta parapsihologilor () [Corola-website/Science/336215_a_337544]
-
de Brandenburg-Bayreuth (1726-35). A fost cel mai mare copil din cei paisprezece născuți ai Margrafului Christian Heinrich de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach și ai soției acestuia, contesa Sophie Christiane de Wolfstein. În afară de el, numai șase frați au supraviețuit copilăriei: Albrecht Wolfgang, ucis în bătălie în 1734; Dorothea Charlotte, contesă de Hohenlohe-Weikersheim, care a murit în 1712 la doar șapte luni după căsătorie; Sophie Magdalene, regină a Danemarcei; Frederick Ernst; Sophie Caroline, Prințesă de Ostfriesland; și Frederick Christian, care mai târziu a moștenit margrafiatul de
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
sus-menționate. Castelul a ars în 1802 și în timpul reparațiilor ulterioare i s-a mai adăugat un al patrulea etaj. Cel mai faimos membru al familiei a fost feldmareșalul Karl Philipp, prinț de Schwarzenberg, care l-a învins pe Napoleon în Bătălia de la Leipzig din 1813. Romanticul aspect gotic actual datează din perioada 1849-1860, când remodelarea parțială în acest stil a fost efectuată în conformitate cu planurile lui Bernard Gruber. , în stil gotic timpuriu, a fost confiscat de regimul comunist în 1948, prin naționalizare
Castelul Orlík () [Corola-website/Science/336250_a_337579]
-
în vechea clădire a închisorii din Alajuela și începând din 1999 cuprinde vechea sala de arme a orașului, ambele fiind clădiri construite în a doua jumătate a anului secolul al XIX-lea. O aripă a acestui muzeu reînvie istoria din spatele bătăliei de la Santa Roșa dintre Costă Rica și aventurierul american William Walker în 1856, în timp ce alte secțiuni sunt dotate cu relicve și imagini din întreaga țară. Muzeul descrie, de asemenea, cultura locală, dedicând o secțiune pentru artizanii locali și lucrările lor
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
și o fată numită de asemenea Clotilde (500-531), care vor fi și ei botezați și vor ajunge la maturitate. Însă marea sa victorie va fi considerată convertirea la creștinism a soțului ei, Clovis I. Convertirea regelui franc se petrece în timpul bătăliei de la Tolbiac (496), împotriva alamanilor, într-un context asemănător acceptării creștinismului de către Constantin cel Mare când, în momentul în care se părea că era pe cale să fie învins, a invocat ajutorul zeilor fără a observa însă că sorții luptei s-
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
vreme de la est de Aachen se întindea un teren în mare pare plat, care se preta acțiunilor în forță a marilor unități mecanizate. Luptele din jurul Aachenului începuseră încă din a doua săptămână a lunii septembrie, perioadă numită de germani „Prima bătălie de la Aachen”. În septembrie, apărarea orașului era asigurată de Divizia a 116-a Panzer comandată de generalul Gerhard von Schwerin. Apropierea forțelor aliate a făcut ca majoritatea oficialilor orașului să fugă mai înainte ca evacuarea populației civile să fie terminat
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
în siguranță a barajelor la este de pădurea Hürtgen, pe care germanii ar fi putut să le folosească pentru inundarea văilor pe care se aflau drumul spre Berlin. Operațiunea aliaților avea să ducă la lupte mai grele decât cele de la - „[[Bătălia din Pădurea Hürtgen]]”. [[Categorie:Bătăliile Germaniei]] [[Categorie:Bătăliile Statelor Unite]] [[Categorie:Al Doilea Război Mondial - Teatrul de război european]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest]]
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
este de pădurea Hürtgen, pe care germanii ar fi putut să le folosească pentru inundarea văilor pe care se aflau drumul spre Berlin. Operațiunea aliaților avea să ducă la lupte mai grele decât cele de la - „[[Bătălia din Pădurea Hürtgen]]”. [[Categorie:Bătăliile Germaniei]] [[Categorie:Bătăliile Statelor Unite]] [[Categorie:Al Doilea Război Mondial - Teatrul de război european]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest]]
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Hürtgen, pe care germanii ar fi putut să le folosească pentru inundarea văilor pe care se aflau drumul spre Berlin. Operațiunea aliaților avea să ducă la lupte mai grele decât cele de la - „[[Bătălia din Pădurea Hürtgen]]”. [[Categorie:Bătăliile Germaniei]] [[Categorie:Bătăliile Statelor Unite]] [[Categorie:Al Doilea Război Mondial - Teatrul de război european]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest]]
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
apoi la București și Zalău. Premiera filmului a avut loc la 9 iunie 1986 la cinematograful Scala din București. Filmul "Întunecare" a obținut în 1986 două premii ACIN: premiul pentru interpretare masculină (Dan Condurache, pentru rolurile lt. Victor Popescu din "Bătălia din umbră" și Dan Scheianu din "Întunecare", "ex-aequo" cu Valentin Uritescu, pentru rolurile Sergentul Șaptefrați din "Noi, cei din linia întîi" și Gică Hau-Hau din "Domnișoara Aurica") și premiul pentru coloană sonoră (Tiberiu Borcoman). Aprecierile critice la adresa filmului au fost
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
complicat în lupte violente cu armata regulară cehoslovace lângă satul Domaninci ("Alsódomonya", astăzi se constituie un cartier al orașului Ujhorod) și înaintarea lui a fost încetat. La 16 martie, Armata Maghiară a pornit atacul împotriva orașului Hust, care a devenit bătălia cea mai sângeroasă a conflictului, însâ trupele maghiare au reușit să obține controlul asupra localității. În acest timp batalionul 14 biciclist, sub comanda colonelului Károly Ungár a ocupat orașul Teceu Mare ("Técső"), iar după 114 de mile marș forțat, lângă
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]