17,991 matches
-
voind să prindă Într-o definiție acceptabilă o stare incomunicabilă. Baba Cloanța recomandă Zamfirei să fugă de străinul mîndru cu glasul dulce, dar fata nu ține seama de avertisment și iese În calea străinului (Crainou). Străinul e Sburătorul, cel care fură mințile fetelor și dispare. Sentimentul de lîncezeală și așteptare, de suferință nedeterminată (pe care Îl notează și Heliade Rădulescu și, mai tîrziu, Arghezi) trece peste pragul diminutivelor: „Inima-mi jălește, Dar nu știu ce vrea; Nu știu ce dorește Inimioara mea. Căci aude șoapte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cînd mi-ai arătat că poate muri cineva Încă trăind și să trăiască murind. Îmi scrii că ai dori să afli meșteșugul cu care să Însuflețază stihurile; te sfătuiesc să-l iei de la ochii dumitale, pentru că de la dînșii l-am furat.” Nimeni n-a exprimat mai limpede decît C. Conachi această obediență a poeziei față de eros. Este o mare prefăcătorie În frazele de mai sus, este Încă și un adevăr: iubirea descoperă și Întemeiază ființa individului. („căci orice idee de om
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întristate. Copacii cei cu mărime, apele răsunătoare La vaiete, la suspinuri, cu jele răspunzătoare, Acei stîlpi de foc cu pară prin verdeață mișcătoare Închipuind focul nostru din dragoste cu-nfocare, Cărările cele strîmpte de pîndă și de tîlnirc, Unde-ți furam cîte-o gură supt a crengilor dosîre, În sfîrșit, locul cel tainic, de fericirea cea mare, Unde, În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Coșbuc „Fie-a voastră ntreaga țară, Astăzi stăm și noi la pândă, Si de cereți va mai dăm, Graiul vechi să-l apărăm; Numai dați-ne voi graiul Dar pe-ascuns dușmanii câtă Neamului” Și se sculară Să ni-l fure, să ni-l vândă. Să ne vremuiască traiul Dacă-n vreme tulburata Câți dușmani aveam pe lume! Nu ne-am dat noi graiul țării Graiul ni-l cereau anume, Azi, în ziua deșteptării, Să-l lăsăm! Cum să-l dăm
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
A pădurilor podoabe Așternutu-s-a pe jos. Buciumul nu mai răsună, Câmpurile sunt puștii; Nu se mai zăresc pe dâmburi Cardurile de copii. Rapsodii de toamnă (fragment) de George Topârceanu A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor Cu acorduri lungi de lira I-au răspuns fânețile Toate florile șoptiră, Întorcându-și fetele Un salcâm privi spre munte Mândru că o flamura. Solzii frunzelor mărunte S-au zburlit pe-o ramură. Mai tarziu
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
dar cu incursiuni în epoca anterioară și cu o fină analiză la Note de călătorie de Mihail Sadoveanu, având Olanda ca obiect de reflecție, potrivite pentru delimitarea unei viziuni românești asupra dicotomiei natură-grădină. În egală măsură, cititorul se poate lăsa furat de calitățile literare ale textului, care poate fi citit ca un eseu în stilul lui Montaigne, unde informația savantă nu este decât un pretext pentru distilarea emoțiilor și trăirilor descoperite de T. în oglinda altui model cultural - cel francez, ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
în decursul istoriei sale, drept fortăreață, palat regal, închisoare (pentru prizonierii de rang înalt), loc de execuție și tortură, ca amplasament al unei grădini zoologice, ca trezorerie etc. Din 1303 aici sunt păstrate Bijuteriile Coroanei (Crown Jewels), după ce au fost furate din Westminster Abbey unde fuseseră ținute până atunci. Greenwich este un cartier din sudul Londrei, cunoscut mai ales prin aceea că dă numele meridianului de 0 grade longitudine. În cadrul acestui sector londonez, un areal numit Maritime Greenwich a fost desemnat
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
Comandantului Suprem, recăpătându-și locul cuvenit între fidelii regimului"107. Unul dintre argumentele terorismului DIA ar fi, în varianta Olbojan, sustragerea a 40 din cele 90 de cadavre aflate în decembrie '89 în morga Spitalului Județean Timiș. Acestea au fost furate pentru a nu fi cercetate medico-legal. Scopul subtilizării cadavrelor membrilor DIA a fost acela ca Armata să iasă basma curată. Operațiunile au fost, de fapt, mult mai crude și cinice, vizând și asasinarea răniților aduși la Spitalul Județean Timiș. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
sugerăm o intensificare a focului criticei și auto-criticei. (Ă). Credem, astfel, că actul În două părți Capra Zamfirei de Gh. Necuriță, trebuia să fie mai atent analizat. (Ă). Suzana Delciu În Manifest pentru 7 Noiembrie vădește o astfel de slăbiciune. Furată de Înșiruirea, de o superficială fluență a cuvintelor, confuză În imagini, minimalizează o temă ce comportă din partea poetului un serios efort pentru a imprima versului tot sensul revoluționar, implicat În evocarea mărețului act istoric. (Ă)”. POETUL EXEMPLU: DAN DEȘLIU Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a omului muncii se evidențiază, Între altele, printr-un optimism lucid, printr-o concentrare statornică asupra obiectului ce-i iese din mâini. El se uită Încordat În jur, ca nu cumva acei ce-i pândesc veninos mișcările, să i-l fure ori Înstrăineze, Întâmpinându-și rezultatele sforțărilor lui cu o Înaltă, dar În fond modestă mândrie, inima lui solicită cântecul liric, Însărcinat să-i exalte opera, și să i-o transmită. Spre a-și Înțelege prezentul atât de fructuos și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ar uita, nedesmințind lipsa lor În urzeala cântecului. Dar pe acelea care dau glas avântului său de luptă, luptei sale pentru o viață mai bună Împotriva acelor care i se pun de-a curmezișul În cale și Încearcă să-l fure și să-l asuprească, pe acelea nu le uită niciodată și mai cu seamă nu le uită pe acelea Întocmite pentru fala fiilor săi celor mai buni căzuți În lupta cu dușmanii lui. Dumneata ai Închegat În stihuri statura de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și izbutesc să Împlinească programul muncind fiecare la câte patru mașini odată. (Ă). În nuvela Dușmănie de Petru Dumitriu conflictul de clasă la țară se ramifică, Își accentuează intensitatea tragică, dar păstrează același caracter. Eftimie-chiaburul terorizează Întregul sat. Băieții lui fură struguri din via lui Moș Gheorghe și-l mai și amenință pe acesta care, intimidat, nu reacționează. Eftimie e un caz de ură exacerbată Împotriva țăranilor muncitori, Împotriva partidului care le apără interesele. (Ă). Poate nicăieri cititorul nu-și va
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din Iunie autorul a făcut noi pași pentru lichidarea acestei viziuni: apare dârzenia În luptă, claritatea scopului, Încrederea În victorie, bucuria pentru succesele țărănimii muncitoare În lupta Împotriva chiaburilor, apar mugurii vieții noi la sate. Când Însă scriitorul se lasă furat de exploatarea spectaculosului, de stil, când se depărtează de realitate, el greșește. (Ă). Astfel ni se pare greșită Încheierea nuvelei Vânătoare de lupi. Acțiunea se termină «În apogeu», abrupt, cu uciderea teroriștilor, pe când just ar fi fost ca ei să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și la esența naturalismului, - spiritul obiectivist care bântuie puternic În Cad zidurile. Când, intenționând cât de cât să combați dușmanul, te apuci să etalezi scabrozitățile lui, fără a le combate În practică, prin arătarea faptelor vieții, ci dimpotrivă, lăsându-te furată de descrierea lor, opera literară se transformă Într-un purtător al putreziciunii burgheze. (Ă). Seria de vicii fundamentale ale romanului culminează În prezentarea denaturată a tipurilor de comuniști. Jacquot, Lisandra și Vasile ar fi trebuit să apară În primul plan
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Câte graiuri foamea nu-și uscară, de prin funduri palide de Sciții/până-n fruntea lanelor de vară? Iar acum: puzderiile astea/de lumini, de oameni pretutindeni! Deodată tinere deprinderi -/vremea: ca poenile-n Armindeni. (Ă) Progresul cine-o să ni-l fure?/ E ora-n care cad canoane. Ca-ntr-un sfârșit de aspre toamne,/ frunzișul pică prin pădureă (Ă) Geamiile se-ndoaie peste roade/de calcar și de piatră cu abubă, ne-nfașă delta-n valuri ca o șubă/rămasă-n
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ne așteaptă lumea de la Colectivă Câtă bucurie le răsună-n glas Și bătrâni și tineri veseli de-opotrivă. Trag căruțe-n curte - caii-s deshămați Lăutarii cântă hora-n bătătură doar bătrânii-n zâmbet par Îngândurați Spre trecutul negru amintirea-i fură. (Ă). Ce hambare pline cum n-am pomenit Ce nutrețuri bune - ce belșug de grâne Vitele hrănite stau În grajd podit Parcă vezi priveliști din povești bătrâne. Iar cel președinte a zâmbit șiret — Cum vă văd la față, parcă v-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
despre poeziile mele, am suferit. Și nu o clipă, nu un ceas, nu două. Mult după aceea. Și mi-au ars obrajii de rușine, pentru că am Înțeles până În adâncul cugetului meu, am Înțeles că, fără voia mea, săvârșisem un furt. Furasem de la poporul meu hrana de care are nevoie, cântecele de care are nevoie. Nu cântece mărunte Îi trebuie lui, În care nisipul mărunt al versurilor se scurge ca Într-un vas de sticlă. Nu cântece rupte de frământările oamenilor. Ci
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Stancu, Nagy Istvan, ș.a.). Despre acestea și altele, În amplul articol bilanțier al lui Mihai NOVICOV 20: „Ce era, În definitiv, „literatura” burgheziei În preajma lui August 1944 În țara noastră? O maculatură putredă ce nu păstra decât titlul de „literatură” furat glorioaselor tradiții ale lui Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc. Despre ce vorbea ea, și cui se adresa? Un „Poet” al timpului, cuprins de un acces subit de sinceritate, recunoștea că scrie pentruă cucoanele ce se plictisesc În garsonierele din blocuri
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mahalalelor, începând a porni după pradă de îndată ce înserează și izbutind adesea, prin îndeletnicirea lor mizerabilă, să aducă actul la sfârșit favorabil, jefuind și sădind întristarea în sufletele celor năpăstuiți”. Paleta obiectelor ce suscitau atenția hoților era extrem de variată. Practic, se fura orice: bani, obiecte prețioase, instrumente muzicale - cazul unei viori, saci cu făină sau cu zahăr, obiecte de mobilier, păsări, porci, diferite lucruri casnice ș.a. Un tip inedit de pungășie era cel denumit „sistem grant”: unul din hoți „făcea cunoștință cu
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
pe teutoni la Aix-en-Provence în 102 î.I.C. Profitînd de tulburări, volcii tectosagi din Toulouse se răscoală în 108 î.I.C., dar sînt învinși de Quintus Servilius Caepio, care profită de aceasta pentru a le prăda templele și a le fura comorile. Alte răscoale izbucnesc și în rîndul salienilor și alobrogilor, dar Roma restabilește situația. Sosirea lui Caius Iulius Cezar urma să dea o nouă dimensiune cuceririi. Cezar și Galia pletoasă Crearea Galiei transalpine a întărit influențele economice ale Romei în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
deci regele, recunoscîndu-l pe Dumnezeu atotputernic în trinitatea sa, fu botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh și miruit cu ulei sfințit cu semnul crucii lui Hristos. Mai mult de trei mii de bărbați din armata sa fură de asemenea botezați." Grégoire de Tours, Histoire des Francs, cartea a doua, cap.XXX-XXXI (trad. R. Latouche, Paris, Belles Lettres, 1963, p. 119-121) Acest text celebru provine din Istoria francilor, scrisă în latină de Grégoire de Tours în timp ce era episcop
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ocupă pînă la sfîrșitul secolului al X-lea. Veniți din țările scandinave, Vikingii în Franța sînt numiți "oamenii Nordului": normanzii nu procedează altfel. Cu corăbiile lor lungi, numite drakkar, urcă cursul fluviilor, începînd cu Sena și Loara; odată debarcați, ei fură cai și pleacă să prade cetăți și mănăstiri. La început sporadică, în prima jumătate a secolului al IX-lea, acțiunea lor capătă amploare începînd din 840. Abia după vreo zece ani de jafuri suportate și de tributuri plătite, de bătălii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sale. Cînd, pentru prima dată după 987, puterea regală trece în mîinile unei ramuri colaterale, de Valois, a venit momentul să se facă un bilanț: bilanț strălucitor, dar discutabil din cauza nenorocirilor vremii. Război, ciumă, foamete: cei trei cavaleri ai Apocalipsului fură, în ochii oamenilor acelor vremi, răspunzători pentru o dramă pe care istoricii de astăzi o prezintă mai ales în termeni de depresiune și de crize. Într-adevăr, după mai multe secole de expansiune internă și externă, Occidentul cunoaște, în secolele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
profitară în aparență de acest lucru prin reducerea rentelor pe care le datorau, reducere făcută mai întîi la 3% și apoi la 2%. Dar, de fapt, pentru ei era curată pierdere, întrucît particularii și companiile care compun aceste mari corporații fură prin aceasta zvîrliți într-o ruină totală. Spitalele, fabricile parohiilor, comunitățile ecleziastice, și cele seculare și cele aparținînd unor ordine religioase, mai ales cele de fete și atîtea alte persoane care nu aveau altceva decît rente constituite au fost aduse
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Afacerea Dreyfus o arată în curînd. Cotitura afacerii Dreyfus "Afacerea". Afacerea Dreyfus nu este la început decît o afacere de spionaj a Ministerului de Război. Căpitanul de stat major Dreyfus, un evreu alsacian, este acuzat pe nedrept de a fi furat un borderou și de a-l fi remis atașatului militar german. El este condamnat și deportat în 1894 în Guyana. Afacerea izbucnește din nou în 1897, cînd colonelul Picquart dovedește că Dreyfus este nevinovat. În articolul "J'accuse" publicat în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]