19,103 matches
-
de Ptolemeu (din secolul II). Cartea lui Al-Sufi conținea ilustrații ale constelațiilor și a stelelor mai strălucitoare ca puncte luminoase. Cartea originală nu a supraviețuit, dar o copie de la aproximativ 1009 este păstrată la Universitatea Oxford. Poate cea mai veche hartă a cerului europeana a fost un manuscris intitulat "De Composicione Spere Solide". A fost probabil produs la Vienna, Austria la 1440 și conținea două părți reprezentând constelațiile emisferei nordice și eliptica. Probabil a servit drept prototip pentru cea mai veche
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
a cerului europeana a fost un manuscris intitulat "De Composicione Spere Solide". A fost probabil produs la Vienna, Austria la 1440 și conținea două părți reprezentând constelațiile emisferei nordice și eliptica. Probabil a servit drept prototip pentru cea mai veche hartă europeană tipărită, un set de protrete produse la 1515 de Albrecht Dürer în Nuremberg, Germania. În timpul erei marilor descoperiri geografice, ca urmare a expedițiilor in emisfera sudică au fost observate și adăugate noi constelații. Probabil cele mai multe provin din înregistrările a
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
Keyser și Frederick de Houtman, care au călătorit împreună în Indiile de est olandeze la 1595. Munca lor a dus la producerea la 1601 a globului lui Jodocus Hondius, care a adăugat 12 noi constelații sudice. Mai multe astfel de hărți au fost produse, inclusiv Uranometria de Johann Bayer la 1603. Acesta a fost primul atlas care conținea ambele emisfere și a introdus sistemul Bayer de identificare a stelelor mai strălucitoare folosind alfabetul grecesc. Uranometria conținea 48 de hărți ale constelațiilor
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
astfel de hărți au fost produse, inclusiv Uranometria de Johann Bayer la 1603. Acesta a fost primul atlas care conținea ambele emisfere și a introdus sistemul Bayer de identificare a stelelor mai strălucitoare folosind alfabetul grecesc. Uranometria conținea 48 de hărți ale constelațiilor lui Ptolemeu, o hartă cu constelațiile sudice și două hărți ale ambelor emisfere folosind proiecția polară stereografică. Johannes Hevelius a publicat atlasul stelar "Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia", în 1690. Acest atlas conținea 56 de hărți mari, pe două
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
inclusiv Uranometria de Johann Bayer la 1603. Acesta a fost primul atlas care conținea ambele emisfere și a introdus sistemul Bayer de identificare a stelelor mai strălucitoare folosind alfabetul grecesc. Uranometria conținea 48 de hărți ale constelațiilor lui Ptolemeu, o hartă cu constelațiile sudice și două hărți ale ambelor emisfere folosind proiecția polară stereografică. Johannes Hevelius a publicat atlasul stelar "Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia", în 1690. Acest atlas conținea 56 de hărți mari, pe două pagini fiecare și a îmbunătățit acuratețea
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
1603. Acesta a fost primul atlas care conținea ambele emisfere și a introdus sistemul Bayer de identificare a stelelor mai strălucitoare folosind alfabetul grecesc. Uranometria conținea 48 de hărți ale constelațiilor lui Ptolemeu, o hartă cu constelațiile sudice și două hărți ale ambelor emisfere folosind proiecția polară stereografică. Johannes Hevelius a publicat atlasul stelar "Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia", în 1690. Acest atlas conținea 56 de hărți mari, pe două pagini fiecare și a îmbunătățit acuratețea reprezentării pozițiilor stelelor sudice.Autorul a
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
conținea 48 de hărți ale constelațiilor lui Ptolemeu, o hartă cu constelațiile sudice și două hărți ale ambelor emisfere folosind proiecția polară stereografică. Johannes Hevelius a publicat atlasul stelar "Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia", în 1690. Acest atlas conținea 56 de hărți mari, pe două pagini fiecare și a îmbunătățit acuratețea reprezentării pozițiilor stelelor sudice.Autorul a introdus 11 noi constelații: Scutul, Lacerta, Câinii de vânatoare etc.)
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
imagini” care a surprins, a prelucrat și a transmis (prin diverse tehnici instrumentale), modele și viziuni asupra naturii și a relațiilor sociale. Modelul cartografic este probabil unul din primele modele (dacă nu chiar primul) creat de către om. După unii autori, harta ar avea o origine urbană. Este foarte adevărat că dezvoltarea unui oraș a fost, este și va fi legată de o formă de măsură și gestiune a spațiului de dezvoltare . Se consideră că apariția primelor hărți a fost legată de
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
om. După unii autori, harta ar avea o origine urbană. Este foarte adevărat că dezvoltarea unui oraș a fost, este și va fi legată de o formă de măsură și gestiune a spațiului de dezvoltare . Se consideră că apariția primelor hărți a fost legată de necesitatea de orientare a primilor oameni (în primul rând), și apoi de necesitatea delimitării spațiului de vânătoare și mai apoi a celui cultivat, etc. Alți autori , susțin faptul că elaborarea hărților cu siguranță a precedat textele
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Se consideră că apariția primelor hărți a fost legată de necesitatea de orientare a primilor oameni (în primul rând), și apoi de necesitatea delimitării spațiului de vânătoare și mai apoi a celui cultivat, etc. Alți autori , susțin faptul că elaborarea hărților cu siguranță a precedat textele scrise (“scriitura”). Inciziile rupestre din diverse părți ale lumii cu siguranță nu sunt produsul unei civilizații urbane, dar categoric preced textele scrise. Indiferent de cei care au fost autorii primelor hărți, fapt este că harta
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
susțin faptul că elaborarea hărților cu siguranță a precedat textele scrise (“scriitura”). Inciziile rupestre din diverse părți ale lumii cu siguranță nu sunt produsul unei civilizații urbane, dar categoric preced textele scrise. Indiferent de cei care au fost autorii primelor hărți, fapt este că harta este un instrument universal adoptat de aproape toate societățile ca (un) instrument pentru reprezentarea propriei lumi, în speță pentru a crea o viziune ordonată și instituționalizată asupra lucrurilor. Este foarte adevărat pe de altă parte, că
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
hărților cu siguranță a precedat textele scrise (“scriitura”). Inciziile rupestre din diverse părți ale lumii cu siguranță nu sunt produsul unei civilizații urbane, dar categoric preced textele scrise. Indiferent de cei care au fost autorii primelor hărți, fapt este că harta este un instrument universal adoptat de aproape toate societățile ca (un) instrument pentru reprezentarea propriei lumi, în speță pentru a crea o viziune ordonată și instituționalizată asupra lucrurilor. Este foarte adevărat pe de altă parte, că există populații care nu
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
magico-religioasă. Primele populații (primitive) nu aveau cunoștințe de geometrie euclidiană. Reprezentările sub formă de încrustații rupestre erau o “sistematizare” a limitelor funciare și a teritoriilor de vânătoare, având și rolul unor elemente sacrale. Pot fi considerate aceste incizii rupestre drept hărți ? Este greu de răspuns la această întrebare. Distincția se poate face în funcție de cartografia științifică sau non-științifică, în raport cu care vom considera o hartă adevărată sau falsă (cum pretind unii cartografi contemporani). Oricum aceste incizii au reprezentat un început și sunt o
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
și a teritoriilor de vânătoare, având și rolul unor elemente sacrale. Pot fi considerate aceste incizii rupestre drept hărți ? Este greu de răspuns la această întrebare. Distincția se poate face în funcție de cartografia științifică sau non-științifică, în raport cu care vom considera o hartă adevărată sau falsă (cum pretind unii cartografi contemporani). Oricum aceste incizii au reprezentat un început și sunt o evidență. Desigur, cu timpul, harta va deveni modelul științific elaborat cu tehnici din ce în ce mai sofisticate. Până nu de mult, reprezentarea cartografică babiloniană, executată
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
la această întrebare. Distincția se poate face în funcție de cartografia științifică sau non-științifică, în raport cu care vom considera o hartă adevărată sau falsă (cum pretind unii cartografi contemporani). Oricum aceste incizii au reprezentat un început și sunt o evidență. Desigur, cu timpul, harta va deveni modelul științific elaborat cu tehnici din ce în ce mai sofisticate. Până nu de mult, reprezentarea cartografică babiloniană, executată pe o tăbliță de argilă, scoasă de sub ruinele cetății Ga-Sur (2.500 î.e.n.) era considerată cea mai veche hartă. Pe această hartă apare
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
evidență. Desigur, cu timpul, harta va deveni modelul științific elaborat cu tehnici din ce în ce mai sofisticate. Până nu de mult, reprezentarea cartografică babiloniană, executată pe o tăbliță de argilă, scoasă de sub ruinele cetății Ga-Sur (2.500 î.e.n.) era considerată cea mai veche hartă. Pe această hartă apare pentru prima dată scrierea cuneiformă și primele indicații asupra punctelor cardinale și asupra vecinilor. Cele mai recente cercetări au arătat că cea mai veche „hartă” ar fi (după unii specialiști), planul orașului Çatalhöyük din Anatolia, Turcia
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
timpul, harta va deveni modelul științific elaborat cu tehnici din ce în ce mai sofisticate. Până nu de mult, reprezentarea cartografică babiloniană, executată pe o tăbliță de argilă, scoasă de sub ruinele cetății Ga-Sur (2.500 î.e.n.) era considerată cea mai veche hartă. Pe această hartă apare pentru prima dată scrierea cuneiformă și primele indicații asupra punctelor cardinale și asupra vecinilor. Cele mai recente cercetări au arătat că cea mai veche „hartă” ar fi (după unii specialiști), planul orașului Çatalhöyük din Anatolia, Turcia. Acesta reprezintă dispunerea
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
ruinele cetății Ga-Sur (2.500 î.e.n.) era considerată cea mai veche hartă. Pe această hartă apare pentru prima dată scrierea cuneiformă și primele indicații asupra punctelor cardinale și asupra vecinilor. Cele mai recente cercetări au arătat că cea mai veche „hartă” ar fi (după unii specialiști), planul orașului Çatalhöyük din Anatolia, Turcia. Acesta reprezintă dispunerea a aproximativ 80 de locuințe și a fost descoperită de cercetătorul James Mellaart în anul 1963 în urma unor excavații. Data acestei lucrări, determinată prin metode de
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
naturii (sau a lumii), și reprezentarea ei. Logosul se separă de mit, cu alte cuvinte viziunea mitică asupra lumii devine alegorie. Apare separarea între adevăr și opinie. Grecii antici se pare că au fost primii care au lăsat posterității primele hărți propriu-zise. Lui Anaximandru din Milet (611-546 î.e.n.) i s-a atribuit prima reprezentare a Pământului, primul planisfer. Din păcate, opera lui Anaximandru este pierdută aproape în întregime. Mărturii despre aceasta provin pe căi indirecte prin: Herodot, Aristotel, Eratostene, Strabon, Diogene
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
a gnomonului, principiu care a stat la baza edificării obeliscului, care, aflat într-o poziție particulară, făcea posibilă determinarea solstițiilor, a echinocțiilor, calculul meridianului, etc. Cunoștințele lui Anaximandru au stat la baza dezvoltării metodelor de măsurare a spațiului și timpului. Harta construită de Anaximandru era perfect rotundă, Pământul circular fiind înconjurat de ape (Okeanos), avea Delfi în centrul său. Arno Peters, creatorul celebrei proiecții care îi poartă numele, consideră că forma rotundă era naturală pentru oamenii din timpurile respective, deoarece ei
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
prin introducerea primelor sisteme de proiecții cartografice. Lui îi sunt atribuite: utilizarea partiției sexagesimale și sistemele de longitudine-latitudine, primele proiecții conice, utilizarea științifică a astrolabului (cca. 150 î.e.n.). Primele încercări cartografice din această perioadă se regăsesc în lucrările lui Agrippa („Harta imperiului”), și în lucrările lui Strabo („Geographia”, cca. 19 e.n.). Tot atunci, Pomponius Mela (în lucrarea sa „Cosmographia”) reprezintă Tracia. Cea mai mare contribuție la dezvoltarea științei cartografice ale timpurilor sale a adus-o Ptolemeu (cca. 90-168) autorul lucrării geografice
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Mela (în lucrarea sa „Cosmographia”) reprezintă Tracia. Cea mai mare contribuție la dezvoltarea științei cartografice ale timpurilor sale a adus-o Ptolemeu (cca. 90-168) autorul lucrării geografice cu peste 8.000 de indicații toponimice, autorul unui Atlas cu 28 de hărți realizate pe baza unei rețele cartografice riguroase și sprijinite pe puncte ale căror coordonate geografice erau cunoscute. Ptolemeu realizează aceste hărți utilizând proiecțiile cartografice. Civilizația romană a preluat multe cunoștințe de la anticii greci, dar, din păcate, nu le-a dezvoltat
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Ptolemeu (cca. 90-168) autorul lucrării geografice cu peste 8.000 de indicații toponimice, autorul unui Atlas cu 28 de hărți realizate pe baza unei rețele cartografice riguroase și sprijinite pe puncte ale căror coordonate geografice erau cunoscute. Ptolemeu realizează aceste hărți utilizând proiecțiile cartografice. Civilizația romană a preluat multe cunoștințe de la anticii greci, dar, din păcate, nu le-a dezvoltat (în sens cartografic). Mai mult decât atât, hărțile romane pierd proiecția cartografică (baza matematică) devenind mai puțin precise. Cel mai reprezentativ
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
și sprijinite pe puncte ale căror coordonate geografice erau cunoscute. Ptolemeu realizează aceste hărți utilizând proiecțiile cartografice. Civilizația romană a preluat multe cunoștințe de la anticii greci, dar, din păcate, nu le-a dezvoltat (în sens cartografic). Mai mult decât atât, hărțile romane pierd proiecția cartografică (baza matematică) devenind mai puțin precise. Cel mai reprezentativ produs al acelor timpuri, care a ajuns în zilele noastre sub formă de copie este Tabula Peutingeriana (după numele descoperitorului său C. Peutinger). Păstrată la Biblioteca Națională
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
matematică) devenind mai puțin precise. Cel mai reprezentativ produs al acelor timpuri, care a ajuns în zilele noastre sub formă de copie este Tabula Peutingeriana (după numele descoperitorului său C. Peutinger). Păstrată la Biblioteca Națională a Austriei din Viena, această hartă (de 6,75 × 0,34m), este realizată pe pergament și ne prezintă lumea cunoscută de romani dinspre Insulele Britanice la vest, până la Gange (la est). Pe ea sunt marcate șoselele Imperiului Roman, fiind marcate și distanțele dintre orașe (în mile
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]