18,182 matches
-
(n. 15 iulie 1954, Agapia, Neamț) este un pictor român cunoscut îndeosebi ca pictor de icoane pe lemn. În prezent, acesta lucrează în special pe șevalet, abordând în picturile sale un tip de colorit cu tentă terapeutică, numită de acesta cromatoterapie: "Principala caracteristică a picturii artistului este seducția prin
Ioan Popei () [Corola-website/Science/336477_a_337806]
-
(n. 15 iulie 1954, Agapia, Neamț) este un pictor român cunoscut îndeosebi ca pictor de icoane pe lemn. În prezent, acesta lucrează în special pe șevalet, abordând în picturile sale un tip de colorit cu tentă terapeutică, numită de acesta cromatoterapie: "Principala caracteristică a picturii artistului este seducția prin culoare, mai mult, aș spune
Ioan Popei () [Corola-website/Science/336477_a_337806]
-
școlii se aflau caricaturile pe care le făcea, încercând să suprindă anumite „metehne” ale sătenilor. Deși la terminarea gimnaziului și-a dorit să urmeze studiile Liceului de Artă din Iași, acesta a întâmpinat opoziția părinților săi care confundau meseria de pictor cu cea de zugrav și care, ulterior, l-au convins să urmeze Liceul de Chimie din Piatra - Neamț. Ioan Popei a continuat însă să picteze în paralel, lucrând în același timp în industria chimică în Săvinești, în mină și în
Ioan Popei () [Corola-website/Science/336477_a_337806]
-
cu un real succes. Inițial, artistul picta icoane pe bucățele de lemn, descoperind ulterior manualul „Erminia picturii bizantine”, un manual care se găsea foarte rar pe vremea lui Nicolae Ceaușescu și pe care l-a primit de la cunoscutul preot și pictor nemțean, Varahil Moraru. Astfel, a început ulterior să lucreze la nivel profesionist. A fost marcat de pictorul rus Andrei Rubliov și de celebra lui icoană, „Sfânta treime”. Treptat, icoanele sale au început să aibă succes, mai ales peste hotare, de unde
Ioan Popei () [Corola-website/Science/336477_a_337806]
-
bizantine”, un manual care se găsea foarte rar pe vremea lui Nicolae Ceaușescu și pe care l-a primit de la cunoscutul preot și pictor nemțean, Varahil Moraru. Astfel, a început ulterior să lucreze la nivel profesionist. A fost marcat de pictorul rus Andrei Rubliov și de celebra lui icoană, „Sfânta treime”. Treptat, icoanele sale au început să aibă succes, mai ales peste hotare, de unde a început să primească comenzi. În 1989 primește „Marele premiu pentru pictură” în Botoșani și Premiul I
Ioan Popei () [Corola-website/Science/336477_a_337806]
-
Anglia, iar în 1992 în Bayonne, Franța. În perioada 15 decembrie 1992 - 15 ianuarie 1993 expune în cadrul Expoziției de icoane de la Casa Prieteniei Neamț - Champagne-Ardenne, prilej cu care publicul pietrean ia contact cu arta sa. Ulterior, începând cu anul 2000, pictorul renunță la a mai picta icoane, marcându-se trecerea către a doua perioadă în arta acestuia, perioada „figurativă”. În această perioadă artistul pictează atât peisaje largi, campestre, cât și panorame muntoase, îndeosebi ale muntelui Ceahlău, dar și naturi statice, având
Ioan Popei () [Corola-website/Science/336477_a_337806]
-
muntoase, îndeosebi ale muntelui Ceahlău, dar și naturi statice, având o predilecție pentru florile simple, de pajiște, „naturale”, mai rar pentru cele de „grădină”. Tot în această perioadă abordează și alte teme, între care și nudurile. E perioada în care pictorul participă la enorm de multe expoziții, la Piatra-Neamț, Săvinești, Bicaz, Târgu-Neamț, dar și la Târgu-Mureș, Iași sau București. Notorietatea internațională și-o cucerește însă în Franța, în Anglia, în Olanda, în Italia sau Germania, unde pictura sa, îndeosebi cea religioasă
Ioan Popei () [Corola-website/Science/336477_a_337806]
-
acostare aflat în apropiere. Ea era evitată de localnici și de marinari, deoarece se credea că acolo se aflau vrăjitoare și monștri. Grota a fost apoi „redescoperită” de către public în 1826, cu ocazia vizitei scriitorului german August Kopisch și a pictorului Ernst Fries, care au fost duși în grotă de pescarul local Angelo Ferraro. În 1826, scriitorul german August Kopisch și prietenul său Ernst Fries au vizitat peștera, iar primul dintre ei a rememorat această vizită în cartea "Entdeckung der blauen
Grota Albastră (Capri) () [Corola-website/Science/336507_a_337836]
-
Littérature" decernat de Académie française pentru opera sa de ficțiune, iar în 1958 a primit "Grand Prix de Poésie" al aceleiași academii pentru opera sa poetică - fiind până în prezent singura femeie care a primit ambele premii. Mai mulți artiști și pictori ai timpului i-au realizat portretul, inclusiv Jacques-Emile Blanche și Jean-Louis Forain. Ea a fost, de asemenea, subiectul mai multor fotografii nud realizate de Pierre Louÿs.
Marie de Régnier () [Corola-website/Science/336513_a_337842]
-
principal, prezentând-o pe "regina cerului alungând Ciumă" (1670) a fost o capodoperă teatrală în stil baroc realizată de sculptorul flamand Josse de Corte. Acolo se află inițial pictură lui Alessandro Varotari cu Maica Domnului ținând o biserică pe care pictorul a trimis-o împreună cu propunerea să arhitectonica. Tintoretto a realizat "Nuntă din Cană Galilșeii" din sacristia mare, care include un autoportret. Artistul cel mai reprezentat în biserică este Titian, care a pictat "Sfanțul Marcu pe tron cu Sfinții Cosma, Damian
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
doctori ai Bisericii și ale evangheliștilor, toate în sacristia mare, iar "Cincizecimea" în naos. Cupola bazilicii "Santa Maria della Salute" a fost o completare importantă a linia orizontului venețian și în curând a devenit emblematica pentru oraș, inspirându-i pe pictorii Canaletto, J. M. W. Turner, John Singer Sargent și Francesco Guardi, iar poetul Laza Kostić a scris un poem cu același titlu. Biserică a avut o mare influență asupra arhitecților contemporani imediat după finalizarea să. Printre structurile modelate după aceasta
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
Zoe Mândrea. Nicolae Mândrea (n.1842 - d. 1910), a fost Președintele Secțiunii a II-a Înaltă Curte de Casație și Justiție, și membru al societății „Junimea” din Iași, totodată și politician junimist. Familia soției se înrudea cu Nicolae Bălcescu și pictorul Theodor Aman. A îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 22 Infanterie în campania anului 1916 și de comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Aristide Razu a ocupat
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
au fost chemați pentru a înfrumuseța palatul în ambele sale părți, care au fost unificate începând de atunci. Printre aceștia s-au aflat marele maestru Gianbattista Tiepolo, Francesco Fontebasso, Gerolamo Mengozzi Colonna și Carpoforo Mazzetti. În 1741 a fost angajat pictorul Mengozzi Colonna din Ferrara, care a pictat capela interioară situată într-o adâncitură a clădirii și ascunsă de două frunze din lemn. În jurul ei se află un parchet din ulm în stil Ludovic al XIV-lea încrustat cu rădăcini de
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
conferă bogăție și noblețe. Pânza centrală a fost pictată de Tiepolo în 1744-1745. Alături de cele două figuri feminine care reprezintă "Virtutea" și "Noblețea" este un tânăr paj ținând un fald din vesta lor: aceasta este, probabil, un portret al fiului pictorului, Giuseppe Maria. În spatele lui se observă o altă figură, presupusă a fi un autoportret al artistului. Ignoranța, învinsă, cade trăgând cu ea un duh cu aripi, care ține un liliac, alegorie a viciului. Această reprezentare celebrativă, dragă stăpânilor casei, este
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
(20 aprilie 1805 - 8 iulie 1873) a fost pictor și litograf german, cunoscut pentru portretele capetelor încoronate din mijlocului secolului al XIX-lea. Numele lui a devenit asociat cu cel mai la modă portretist al regalității. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt "Împărăteasa Eugénie înconjurată de doamnele sale
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
influență în viața lui. Din cei opt frați și surori, numai patru au supraviețuit copilăriei. De-a lungul vieții sale, Franz Xaver a rămas apropiat de familie și în special de fratele său Hermann (1808-1891), care a fost, de asemenea, pictor. După ce a terminat o școală la o mănăstire benedictină în St.Blasien, Winterhalter a părăsit Menzenschwand în 1818 la vârsta de treisprezece ani pentru a studia desenul și gravura. El s-a instruit ca desenator și litograf în atelierul lui
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
Germaniei a apărut în 1832, când a putut să călătorească în Italia, 1833-1834, cu sprijinul Marelui Duce Leopold de Baden. La întoarcerea la Karlsruhe a pictat portretele Marelui Duce Leopold de Baden și ale soției sale și a fost numit pictor la curtea Marelui Ducat. Cu toate acestea, a părăsit Badenul și s-a mutat în Franța unde lucrarea sa "Il dolce Farniente" a atras atenția la Salonul din 1836. Un an mai târziu, "Il Decameron" a fost, de asemenea, lăudat
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
1836. Un an mai târziu, "Il Decameron" a fost, de asemenea, lăudat; ambele tablouri sunt compozițiile academice în stilul lui Rafael. La Salonul din 1838 a expus un portret al prințului de Wagram cu mica lui fiică. Cariera sa ca pictor portretist a fost curând asigurată atunci când, în același an, el a pictat portretul Louisei Marie de Orleans, regina Belgiei, și al fiului ei, Ducele de Brabant.
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
(n. 5 aprilie 1881, Gladna Română, Timiș - d. 2 ianuarie 1941) a fost un pictor academic și critic de artă român. a studiat la Academia de Arte Frumoase din München. Cursurile la Academia de Arte Frumoase din München i-au fost finanțate, printre alții, de notarul public Mihail Bejan pentru care pictorul trebuia să realizeze
Virgil Simonescu () [Corola-website/Science/333500_a_334829]
-
a fost un pictor academic și critic de artă român. a studiat la Academia de Arte Frumoase din München. Cursurile la Academia de Arte Frumoase din München i-au fost finanțate, printre alții, de notarul public Mihail Bejan pentru care pictorul trebuia să realizeze copii (reproduceri) după tablouri de Rubens, Van Dyck, Rembrandt, Tizian etc. Întors în țară, a predat desenul la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, deschizând și o școală de pictură în clădirea teatrului. Virgil Simonescu a realizat în
Virgil Simonescu () [Corola-website/Science/333500_a_334829]
-
a bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din orașul Făget iar în anul 1911, a pictat în stil neo-bizantin iconostasul din lemn al bisericii din Șanovița, Timiș. La 6 iulie 1924 s-a încheiat un contract între Comuna bisericească din Orșova și pictorul Virgil Simonescu, prin care acesta se obliga să picteze biserica din Orșova contra sumei de 237.000 lei până în primăvara/vara anului 1925. Pictura trebuia executată în stil bizantin cu aplicarea motivelor românești la ornamentică. Opera sa majoră rămâne repictarea
Virgil Simonescu () [Corola-website/Science/333500_a_334829]
-
vara anului 1925. Pictura trebuia executată în stil bizantin cu aplicarea motivelor românești la ornamentică. Opera sa majoră rămâne repictarea Catedralei Greco-Catolice din Lugoj, între 1929 și 1934, lucrare pierdută, din păcate. Pictura inițială a fost făcută la 1868 de pictorul Moritz Breyer și a fost restaurată în 1929 de Virgil Simonescu. La restaurări, pictura a fost realizată în tehnică tempera după rețetele unei fabrici de profil din Germania. Aceasta a recomandat o rețetă greșită, dar restauratorii au realizat acest lucru
Virgil Simonescu () [Corola-website/Science/333500_a_334829]
-
au luat diferite măsuri de protecție, prin aerisire, ventilare și evitarea fumului, însă, din 1950, degradarea nu a mai putut fi împiedicată, accelerându-se din cauza condensului, frigului și mucegaiului. Vopseaua s-a macerat și s-a exfoliat. Altă lucrare a pictorului academic lugojean Virgil Simonescu sunt frescele din Catedrala Ortodoxă Română din Vârșeț, o bijuterie arhitectonică de inspirație bizantină, din Voivodina.
Virgil Simonescu () [Corola-website/Science/333500_a_334829]
-
picturi se pot admira "Spălarea picioarelor" de Tintoretto și "Cină cea de Taină", atribuită lui Palmă cel Tânăr. Altarul monumental este, de asemenea, un proiect al lui Tremignon cu lucrări sculpturale de Enrico Merengo. Fundalul pictural cu îngerii este opera pictorului venețian Michelangelo Morlaiter. Există, de asemenea, un paliu cu "Depunerea în mormânt", operă din 1636 a lui Niccolò Roccatagliata, în colaborare cu fiul său Sebastiano. Nava centrală adăpostește mormântul bancherului scoțian John Law, care a fondat Compania Indiilor de Vest
Biserica Sfântul Moise din Veneția () [Corola-website/Science/333508_a_334837]
-
care, împreună cu picturile "Vincenzo Ferreri" și "Sebastiano și Antonio Abate", au fost realizate în 1523 de Jacopo Negretti poreclit Palma cel Bătrân. Capela Concepției (prima capelă de pe dreapta) conține un triptic al Madonnei della Misericordia realizat în tehnica tempera de pictorul muranez Bartolomeo Vivarini în 1473 și format din "Madonna della Misericordia", Întâlnirea lui "Ioachim și Ana" și "Nașterea Fecioarei". La primul etaj al oratoriului se află pictura "Madonna cu pruncul și Sf. Dominic" de Giambattista Tiepolo (secolul al XVIII-lea
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]